Ciclocros pe retină

     Pasiunea îmbracă mai multe forme, nu îți explic eu ție cum stă treaba, ce să îți placă și mai ales cum. Manifestarea pasiunii depinde la om la om, de la animal la animal. Nicio zi nu seamănă cu alta, așa că ne unim în diferențe și învățăm unii de la alții, dacă vrem. Eu încerc să aflu cât mai multe despre ciclocros, nu mă ajută memoria acum dacă am scris sau nu despre istoria acestui sport. Daca nu am scris, o să o fac. Zilele astea cu ploaie și ceva timp liber pe cameră îmi dau posibilitatea să stau aiurea pe net sau să urmăresc curse mai vechi. Așa că am căutat lista cu victoriile lui Wout van Aert, eroul meu, și le urmăresc pe toate în întregime, cât îmi permit, că nu o să neglijez tocmai pregătirea mea specifică pentru clipuri pe youtube. Am o problemă cu comentariul care e de cele mai multe ori in flamandă, unde știu maxim patru cuvinte, poate mă apuc să o învăț ca să înțeleg mai bine care e treaba pe care o urmăresc. Clar nu devii mai bun la un sport dacă îl urmărești pe ecran, dar cred că poți încerca să reproduci ce vezi acolo, linii, accelerări, abordări, material tehnic, ritm. Noi nu avem multe curse de ciclocros și nu ai multe șanse să experimentezi în timp real, dar pot încerca să îmi creez traseul meu de ciclocros și să mă dau acolo o oră full-gas de unul singur. Tu îți dai seama că îmi dau seama cât de nebunesc pare, să mă vadă cineva cu ochii bulbucați, gâfâind ca o gorilă în călduri și nervoasă, aici, pe dealul din spatele casei, alergând în sus în jos de parcă m-ar fugări băncile la care am credite. Trebuie să lucrezi mult cu tine, însuți sau însăți, dar cred că e un exercițiu necesar de voință, trebuie să poți livra în orice condiții. Când bag intervalele de mă ia cu amețeală aș putea să o las mai moale, dar nici rezultatele nu ar mai veni, nu-i așa? Mi-a zis cineva că nu poți merge la o cursă mai bine decât te-ai pregătit înainte. OK, locul obținut include și ceva noroc și ghinion de la alții, dar cum te simți și cum livrezi e exact in linia antrenamentelor inițiale. Uneori ciclismul nu îl premiază pe cel mai puternic, dar asta e doar pe termen scurt, pe termen lung va câștiga cel care muncește mai mult. Nu mai cred demult asta cu talentul, cam de când naționala de fotbal nu a mai făcut față în meciurile cu echipe mai slab cotate dar care munceau mai mult. Acolo am pierdut noi ca nație, aveam impresia că putem păcăli istoria cu o fentă din glezna fină, dar ne-am păcălit doar pe noi. Talentul fără muncă e ca pictura pe întuneric, fără pic de valoare și strălucire. Sportul încununează efortul, nu geniul, care nu sclipește continuu, dar efortul serios menține constanța în rezultate. Eu nu realizez efectiv ce obțin prin antrenamentele mele, parametrii pe care îi urmăresc se bazează pe niște algoritmi matematici, nu observare și măsurare psiho-motorie aplicată. Eu merg la feeling, și sentimentul meu e că mă simt bine, pregătirea mea e bună, programul de antrenamente mi se potrivește și mie și familiei și biroului, deci perfect. Om trăi și om vedea, zise orbul. Noi să fim sănătoși și pe podium, în rest toate se fac! Haide uraaaaaaaaaaaa! Vine Moșul! Cel mic, Nicolae, ca Barosnu' e mai târziu!😀😀😀

Ceva nedumeriri diurne legate de visări nocturne.