Cogito, ergo sum.

     Gata, chiar că te-am pierdut de fan. Am zis să mă dau mare că știu și eu o boabă de fasole în latină și mă laud că prima notă la liceu a fost un mare 4. Ai ghicit, la latină. Clar nu știai, dar mie mi-a plăcut latina, o limbă moartă întâlnită doar la biologia plantelor și prin ceva ziceri despre războaie sau oameni deștepți. Eu am reținut doar câteva vorbe, cel mai mult îmi place "Fiat lux", adică "să fie lumină", dar pe asta nu o știu de la școală. Mai e aia cu "Nihil sine Deo", pe asta o știu de la mamaia mea, doar că ea o știa în română, am gasit-o eu în latină. Titlul de azi a venit după o tură lungă prin pădurea de lângă Moreni, loc de campare și cantonament pentru următoarea săptămână, că e Emma în vacanță, de-aia. E bine că s-au terminat ploile, am bilete de voie să îmi încarc bateriile și dioptriile cu mult verde și umbră deasă. Am în program o multitudine de ieșiri la pădure pentru a mă pregăti pentru cursa de ciclocros/gravel de la Prima Evadare, ăl mai mare concurs de ciclism din România. Sau cel puțin așa era odată. Cica acum suntem vreo 800 de concurenți, eu o să fiu la categoria gravel, suntem o mână de oameni. Din păcate, o să plec din spate de tot, că nu am mai participat și o să am de recuperat, dar abia aștept să fug pe câmp și prin pădure cu alți colegi de evadare. Aveam în plan să merg la Pucioasa la Wall pe 25 mai, dar am preferat să merg la Prima Evadare, că tot nu am participat niciodată și am zis că anul ăsta mă dau la ciclocros. Avem categorie separată, gravel îi zice, dar mă potrivesc cu Merida mea de la Dițescu. Tocmai ce am prins o ofertă la niste cauciucuri și am cu ce să mă dau. Hai, Doamne-ajută la toată lumea, să ne antrenăm de zor și cu spor.

    Clar am luat-o pe lângă tufiș după ce am pus titlul deștept, dar ai răbdare, că la mine e cu manta mereu. Mă dau rotund că mă antrenez și mă laud că stau la țară și mă plimb cu bicicleta, dar am de muncă serios în perioada asta și ne umplem mintea cu activități intense. Am început să primim temă de la școală să citim, așa că Emma e cu cartea după ea prin casă, la școală, în mașină, citește pe unde apucă. Eu am încercat să o aduc pe calea citirii, dar până când nu a zis Geta (învățătoarea noastră dragă) să bage 10 pagini pe zi, nu prea s-a delectat. Acum, de bine, de rău, cu drag sau fără, citim. E foarte bine, zic. Are treabă, să înțeleagă cuvinte și povești, întâmplări și trăiri ale altora ca și cum ar fi ale ei. Sper să o țină cât mai mult. Pe mine m-a liniștit maică-mea când mi-a zis săptămâna trecută că eu nu citeam deloc, că nu aveam chef și voință să citesc când eram la școală. Pfuuuu, vai de capul meu! De mă întrebai, ti-aș fi zis cu gura plină că mie mereu mi-a plăcut să citesc și că e bine să citești cât mai mult. Îmi dau seama cât de bou sunt, habar n-aveam că habar n-am de capul meu. Sper ca Emma să vadă aceste rânduri după ce citește vreo mie de cărți. Mă bucur că citește, indiferent de motiv. Acum avem și Disney+ și o să ne uităm la toate filmele și serialele posibile, deși nu mă credeam în stare să mă abonez la urmărit așa ceva. Mă gândesc că programul meu haotic nu o să îmi permită prea multe vizionări, dar cum o să prind liber după familie, muncă, bicicletă, bag și câte un film. Lasă, nașule, că sunt bune și filmele. Era o glumă mai demult pe care o adaptez la stilul meu: nu am citit prea multe cărți pentru că am așteptat ecranizările după ele. Sunt binesssss! 

Cum să mă plâng!?

Așa-i în tenis!

     Haide bună dimi și ura la toată lumea. A mai trecut o săptămână din viața noastră, din cele 4 mii și ceva de săptămâni. Zic să le facem să conteze. Cum ziceam, o nouă zi, o nouă stare. Am avut un weekend lung, cu un grătar înalt și două beri scunde, doamna mea a gătit cât pentru o armată, pupa-i-aș salata boeuf, am băgat burta-n draci și am trăit un pic mai mult. Să nu înțelegi din asta că mâncarea e religia mea, dar, frate, când mâncarea e bună, viața e mai frumoasă. Jur! Nu am prea băgat bicicletă, că nu a fost loc, dar tot am ciupit două ore. E bine zic, cu atâtea activități în program. Mă bucur că doamna mea a început să dea semne de plus după ce am avut emoții cu buba Emmei, acum ne-am reluat viața normală. Școală, teme, ceva bicicletă și plimbări prin parcuri, muncă și stres la niveluri obișnuite. Certuri, nu mai zic, e tabu. Sau tabula rasa. Habar n-am dacă se aplică aici, dar îmi place cum sună. Afară plouă, plouă și-i trecut de ora nouă, chiar zece. Am început munca, sunt la a doua cană de cafea și îmi merge mintea la orice numai la muncă nu. Așa că m-am apucat de scris. Despre ceva frumos, elegant, ce place aproape oricui. Tenis.

    Am avut parte de o experiență foarte faină. La Tiriac Open, turneu de tenis ATP de 250 de puncte, adică un turneu mai mic dar cu interes pentru nume mari. Nu știu cât de în temă ești, dar Wawrinka, Shapovalov, Monfils, Mannarino, Korda sau Cerundolo sunt nume care mie îmi trezesc interesul. Doamna a zis să suprapunem o vizită la doctor la București de joi cu o zi la tenis. Așa că eu mi-am luat liber, ea ne-a luat bilete și ne-am combinat. Dimineața la doctor a fost de bine, mai puține griji cu Emma, perfect. Apoi la terenurile de tenis de la Pipera, Năstase/Marica se cheamă complexul. Doamna spera să îi vadă pe cei de mai sus, dar, ghinion, au ieșit toți până să ajungem noi. Curat ghinion, dar așa-i în tenis. Orice e posibil. Am prins niște alte nume, mai mici, dar tot cunoscuți. Am stat câteva ore bune, ne-a și plouat un pic, Emma s-a plictisit după juma' de oră, dar tot ne-a plăcut foarte mult. Lume destul de multă, mulți copii, transmisiune în direct, tot tacâmul. Părea ireal să stăm în tribune și să admirăm jocul ăsta atât de elegant și curat, "Fault" și "Out", "Game, Set, Match" sună mai bine live, mingea sare mai frumos și mai rapid decât la tv, faină treaba asta cu meciurile. Ultima oară am fost la tenis la arenele BNR prin 2000 și ceva, deci acum o viață. Atunci aveam și noi băieți pe care să îi susținem, îmi amintesc că era atmosferă incendiară, ca la fotbal. Nebunie în tribune, erau pe teren Hănescu, Pavel, Voinea, de Tecău nu îmi aduc aminte să fi jucat atunci. Acum nu am simțit emoție, că nu aveam un favorit pe care să îl susțin, dar tot am aplaudat și încurajat jucătorii de pe teren. Au fost două meciuri pe arena centrală, cinci ore aproximativ, dar am fi stat acolo toată săptămâna. Fetele au luat autograf de la Marton Fucsovics, maghiarul îndrăgit la București care a și câștigat turnelul.

    O zi superbă, cu trări noi, bucurii normale legate de un eveniment atât de normal în alte părți ale lumii. Păcat că nu avem mai multe evenimente de genul acesta, care să încânte și să atragă copiii să facă sport. Noi ne-am bucurat de turneu, și sunt sigur că și cei care au fost prezenți, jucători și spectatori deopotrivă. La anul o să ne luăm bilete pentru toată săptămâna. Eu am gustat tenisul, dar cel mai mult m-am bucurat că doamna mea e iar pe plus și zâmbește mai des. Emma a apreciat experiența și sunt sigur că va mai merge cu noi. Deschidem orizonturi noi și primim trăiri inedite, absolut normale și benefice pentru un copil curios și îndrăzneț. Dacă noi ca părinți nu le deschidem poteci noi, cine să o facă!? Învățăm împreună și gustăm viața mai din plin. Hai, gata, mă bag la muncă înapoi, la cafea și ședințe. Sănătate, ne vedem mai târziu!😁😁😁😁😁

Fetele mele, înainte de ploaie și tenis.

Cărămidă nouă, dă, Doamne, să plouă!

     Haide bună ziua la toată lumea. Pare că încălzirea globală nu mai e breaking news demult, dar tot ne uimim ca proasta-n târg că a luat-o vremea razna. Cumva zic că e în ton cu lumea. S-a stricat omenirea, se strică și planeta. Dar planeta nu are nevoie de noi ca să supraviețuiască, noi avem nevoie de ea. Și noi suntem cea mai proastă variantă a noastră din istorie, nu ne mai interesează că ne ducem naibii cu toții și o să murim de cald și de sete. Vremea extremă s-a instalat de câțiva ani și avem parte de tot felul de ciudățenii aproape în fiecare zi. Ne obișnuim și cu asta. Dar, ce să vezi, supraviețuirea noastră e sub semnul întrebării, deși am cunoscut cel mai înalt progres tehnologic. Inteligența colectivă e în stare să găsească soluție la aproape orice. Mai puțin pentru poluare. Că de aia s-a sucit vremea, nu de capul ei. Am aruncat în atmosferă toate căcaturile și acum ne mirăm că ne pică înapoi. Oceanele sunt mai pline de plastic decât de pești, pomii de pe marginea drumurilor sunt sufocați de pungi luate de vânt, gunoaie peste tot și reciclare ioc. Am început și noi timid să ne uităm la reciclare, suntem în pas cu moda, dar e nevoie de mai mult. Nu sunt adeptul utilizării energiei verzi necondiționat, pentru că are și ea un cost. Mă gândesc că folosind mașina din ce în mai puțin vom putea să facem o schimbare in bine, dar e nevoie și de reducerea poluării produse de marile state industriale, cum ar fi China și SUA. Încă avem nevoie de petrol să producem energie, mâncare din agricultură, transport pe mare și uscat. Sigur se poate crea un efect pozitiv prin reducerea consumului de petrol și gaze și eliberarea CO2 în atmosferă. Avem nevoie de împăduriri masive în zonele afectate de secetă, cum e Oltenia la noi, unde deșertificarea e în toi, urmând a se întinde și spre Muntenia. La nivel personal se pot face ajustări astfel încât să poluăm cât mai puțin, reducem consumul și evităm risipa de orice. Dar e nevoie de intervenția statului, o mișcare impusă și susținută de clasa politică. Din păcate, numai de ecologie nu i se fâlfâie guvernului României, care are treabă anul ăsta să își "securizeze" alegerile și să rămână aceeași idioți la butoane. Așa că eu aștept ceva directive de la Bruxelles, astfel încât să se miște lucrurile spre o economie mai verde și mai puțin poluantă. 

    Poate te întrebi ce-mi veni să scriu despre ecologie. Ei bine, nu, nu e ziua ecologiei azi, sau a Gretei Thunberg sau cum o cheamă pe activista aia nebună. M-a apucat dragul de natură azi pentru că plouă frumos și udă bine pământul și plantele. E o zi normală de primăvară, dar știrile și meteo azi vor spune că a plouat mai mult decât normalul sau mai puțin, nici nu contează. Să facă senzație știrea e tot ce trebuie. Adevărul e nuanțat până la dispariție. Noi să fim sănătoși și să ne reciclăm de tot. Mai ales folosind bicicleta prin oraș cât mai mult, sau mersul pe jos, sau transportul în comun. Sunt multe soluții la îndemâna oricui, schimbarea începe de la noi și poate tot de la noi se va duce spre clasa politică și ideea de protejare a naturii. Tu cum ai grijă să nu poluezi prea mult? Crezi că îți poți schimba stilul de viață astfel încât să produci o îmbunătățire a calității vieții? Cred că dacă fiecare individ va avea o atitudine corectă față de natură, se va produce și schimbarea de care avem nevoie. Dar va dura ceva timp și vom avea de îndurat condiții vitrege de viață înainte de a putea simți o ameliorare. Să începem să gândim verde, zic! Între timp e ciclism la tv, Turul Alpilor, și la ei plouă de rupe. Azi e și Fleche Wallone, Săgeata valonă. Iar mă uit fără interes, Wout încă se reface. Doamna mea în schimb e pe un mare plus, pentru că s-a reîntors Rafa la tenis, joacă la Barcelona săptămâna asta. Vamoooos! 

Monumentele

    Așa se numesc cele mai importante curse din ciclism, pe lângă Marile Tururi, desigur. Aceste curse au o istorie încărcată de istoria îndelungată și de dificultățile întâmpinate de rutieri când se încumetă să le câștige. Nu e vorba doar de pregătirea fizică temeinică, sau cele mai avansate tehnologii de prelucrare și construire a bicicletelor și componentelor ce urmează să fie chinuite pe traseele acestor curse, adevărate labirinturi ale lui Dedal, presărate cu obstacole naturale (vânt, ploaie, urcări) dar și artificiale (cum sunt porțiunile din piatră cubică pe unele dintre ele). Oricât de bine puse la punct ar fi aceste detalii de pregătire, un rol important îl joacă și norocul, șansa. Nu, nu, stai liniștit, că nu e vorba de păcănele sau cazinouri aici, chiar și așa și mai poți "aranja" rezultatul. Mă refer la ghinionul de a fi prins de o căzătură în pluton, sau să faci o pană pe un traseu unde alții nu au făcut. Și te întrebi dacă ai greșit cu ceva. Poate nu ai fost la biserică destul de des? Nu ai ținut post? Nu ai ajutat un sărman cu mâna întinsă? Ce e în neregulă cu tine de ți se întâmplă asta!? De ce tocmai ție?

    Așa cum mi-am propus, anul ăsta am fost trup și suflet pentru Wout van Aert. Și nu puteam să aleg un an mai prost pentru a începe să sufăr pentru el decât primăvara asta. Când, ce să vezi, a căzut. Mah, nu că a căzut, s-a fărâmat ca o felie de pâine uscată călcată de tren. A căzut în cursa pregătitoare și premergătoare Turului Flandrei, care e al doilea Monument al anului după Milano - San Remo, unde Wout nu s-a mai dat anul ăsta. E un monument pe care l-a câștigat deja și vrea să se concentreze pe Turul Flandrei și Paris - Roubaix. De fapt voia. Așa că și-a calculat o agendă mai aerisită, cu mai puține curse și mai multe antrenamente la altitudine în Tenerife (cred). Treaba mergea bine, forma era acolo, dar norocul nu. Măi frate, a căzut de și-a pierdut semnalul de la Garmin. Multiple fracturi de coaste, stern și claviculă. Eu când am văzut imaginile am rămas șocat. Gemea și plângea pe acolo, dar cred că mai mult de oftică, știind cât de grav e, și urmând să piardă cele mai importante curse din calendar pentru care se pregătise atât de intens și calculat. Așa că Wout a luat pauză. Și eu la fel, pot să spun că m-am uitat mai puțin interesat la curse pe urmă.

    O să le amintesc aici ca pe niște banalități, deși sunt rezultate excepționale în ciclism. Turul Flandrei a fost câștigat de Mathieu van der Poel, în mare formă și cu avânt gospodăresc, nimeni nu a putut să îi țină piept. Nu mai are rost să zic dacă și parcă era Wout, că mă amăgesc aiurea. Apoi a venit Paris - Roubaix unde tot neerlandezul s-a impus, iar en fanfare. Omul a prins o super formă si aici, a rupt norii și nu a avut rival si rivali, oricât s-au organizat celelalte echipe. Acum are 6 monumente câștigate, 3 Flandra, 2 Roubaix și un Milan - San Remo și se anunță ca pretendent real pentru a le câștiga pe toate 5, și după cum chiar el zicea că vrea să scrie istorie, eu cred că vrea să îl bată pe Eddy Merckx care are 19 în total. Mai pun ceva aici, să rămână pentru arhive: eu cred că vrea să câștige în primul rând 4 Tururi ale Flandrei astfel încât să fie singurul cu 4 trofee aici. Wout al meu mai așteaptă. Să îl ia naiba de ghinion! E vreun popă pe aici cu ceva aghiasmă minune!? Să aibă Wout șansa să își împlinească visul de a câștiga Flandra și Roubaix. Că pe Mathieu nu (mai) are cum să îl întreacă la victorii. E o realizare tristă, MVDP e cel mai bun, mai bun ca Wout clar. Haide, Wout, fă-mi un bine și fă-te bine!

Nebunie pe pavate.