Așa-i în tenis!

     Haide bună dimi și ura la toată lumea. A mai trecut o săptămână din viața noastră, din cele 4 mii și ceva de săptămâni. Zic să le facem să conteze. Cum ziceam, o nouă zi, o nouă stare. Am avut un weekend lung, cu un grătar înalt și două beri scunde, doamna mea a gătit cât pentru o armată, pupa-i-aș salata boeuf, am băgat burta-n draci și am trăit un pic mai mult. Să nu înțelegi din asta că mâncarea e religia mea, dar, frate, când mâncarea e bună, viața e mai frumoasă. Jur! Nu am prea băgat bicicletă, că nu a fost loc, dar tot am ciupit două ore. E bine zic, cu atâtea activități în program. Mă bucur că doamna mea a început să dea semne de plus după ce am avut emoții cu buba Emmei, acum ne-am reluat viața normală. Școală, teme, ceva bicicletă și plimbări prin parcuri, muncă și stres la niveluri obișnuite. Certuri, nu mai zic, e tabu. Sau tabula rasa. Habar n-am dacă se aplică aici, dar îmi place cum sună. Afară plouă, plouă și-i trecut de ora nouă, chiar zece. Am început munca, sunt la a doua cană de cafea și îmi merge mintea la orice numai la muncă nu. Așa că m-am apucat de scris. Despre ceva frumos, elegant, ce place aproape oricui. Tenis.

    Am avut parte de o experiență foarte faină. La Tiriac Open, turneu de tenis ATP de 250 de puncte, adică un turneu mai mic dar cu interes pentru nume mari. Nu știu cât de în temă ești, dar Wawrinka, Shapovalov, Monfils, Mannarino, Korda sau Cerundolo sunt nume care mie îmi trezesc interesul. Doamna a zis să suprapunem o vizită la doctor la București de joi cu o zi la tenis. Așa că eu mi-am luat liber, ea ne-a luat bilete și ne-am combinat. Dimineața la doctor a fost de bine, mai puține griji cu Emma, perfect. Apoi la terenurile de tenis de la Pipera, Năstase/Marica se cheamă complexul. Doamna spera să îi vadă pe cei de mai sus, dar, ghinion, au ieșit toți până să ajungem noi. Curat ghinion, dar așa-i în tenis. Orice e posibil. Am prins niște alte nume, mai mici, dar tot cunoscuți. Am stat câteva ore bune, ne-a și plouat un pic, Emma s-a plictisit după juma' de oră, dar tot ne-a plăcut foarte mult. Lume destul de multă, mulți copii, transmisiune în direct, tot tacâmul. Părea ireal să stăm în tribune și să admirăm jocul ăsta atât de elegant și curat, "Fault" și "Out", "Game, Set, Match" sună mai bine live, mingea sare mai frumos și mai rapid decât la tv, faină treaba asta cu meciurile. Ultima oară am fost la tenis la arenele BNR prin 2000 și ceva, deci acum o viață. Atunci aveam și noi băieți pe care să îi susținem, îmi amintesc că era atmosferă incendiară, ca la fotbal. Nebunie în tribune, erau pe teren Hănescu, Pavel, Voinea, de Tecău nu îmi aduc aminte să fi jucat atunci. Acum nu am simțit emoție, că nu aveam un favorit pe care să îl susțin, dar tot am aplaudat și încurajat jucătorii de pe teren. Au fost două meciuri pe arena centrală, cinci ore aproximativ, dar am fi stat acolo toată săptămâna. Fetele au luat autograf de la Marton Fucsovics, maghiarul îndrăgit la București care a și câștigat turnelul.

    O zi superbă, cu trări noi, bucurii normale legate de un eveniment atât de normal în alte părți ale lumii. Păcat că nu avem mai multe evenimente de genul acesta, care să încânte și să atragă copiii să facă sport. Noi ne-am bucurat de turneu, și sunt sigur că și cei care au fost prezenți, jucători și spectatori deopotrivă. La anul o să ne luăm bilete pentru toată săptămâna. Eu am gustat tenisul, dar cel mai mult m-am bucurat că doamna mea e iar pe plus și zâmbește mai des. Emma a apreciat experiența și sunt sigur că va mai merge cu noi. Deschidem orizonturi noi și primim trăiri inedite, absolut normale și benefice pentru un copil curios și îndrăzneț. Dacă noi ca părinți nu le deschidem poteci noi, cine să o facă!? Învățăm împreună și gustăm viața mai din plin. Hai, gata, mă bag la muncă înapoi, la cafea și ședințe. Sănătate, ne vedem mai târziu!😁😁😁😁😁

Fetele mele, înainte de ploaie și tenis.