Sărbătoare pe două roți

     Azi am reușit după mult timp să văd o cursă de șosea de la început la final. Turul Flandrei 2025. Fără pauze, fără plimbări pe afară, am stat lipit de tv ca musca de spoiler. Doar la pipi m-am învrednicit să mă scuz în pauzele de publicitate. Mulțumesc familiei că m-a lasat de capul meu azi. Și după 6 ore de ciclism am mai ieșit și la o tură rece și scurtă să mă aerisesc, deși rezultatul din cursă nu m-a stresat deloc. Ba din contră. Eroul meu Wout van Aert a fost acolo în față, cu ăia buni, cei mai buni, și s-a luptat ca un leu belgian care se află pentru un loc pe podium. Din păcate pentru el, câștigătorul Tadej Pogacar a fost prea bun azi și nu a avut prea mari probleme. Olandezul zburător Mathiew van der Poel a fost puternic și azi, dar a clacat. Eu cred că a încercat să îi dea replica lui Tadej și s-a copt. Wout al meu nu a reușit să prindă podiumul, a ieșit pe 4, dar forma arătată astăzi îmi dă mari speranțe pentru cursa de duminica viitoare din Paris - Roubaix, care i se potrivește mai bine decât traseul de azi din Flandra. Eu speram la un top 10, dar când am văzut că poate prinde podium, am zis că deja e o mică victorie. Nu a căzut, nu a spart, a fost acolo în față atunci când a trebuit, a și atacat la un moment dat și a fost activ și agresiv, demult nu l-am mai văzut așa de hotărât. Faptul că a avut picioare a contat și la poziționare, pe urcări a fost în față, deși pe la jumatea cursei dispăruse și m-am gândit că e una din zilele alea nasoale de anul ăsta de până acum. Dar mi-a dat calculele peste cap, mi-a amestecat așteptările cu vise frumoase și m-a ținut pe vârful scaunului (ca să nu zic bucilor) vreo 2 ore, de când au început atacurile puternice și el a luptat cu toate forțele să nu fie lăsat în spate. Cred că a vrut și a reușit să demonstreze că încă are un cuvânt de spus în cursele mari, că nu e fumat și terminat și depășit. Wout o să câștige pe pavatele din Roubaix și o să mă facă mândru că îl numesc "fratele Wout". Normal că toată atenția e pe câștigătorul sloven, dar eu citesc toate articolele despre eroul meu. Ar fi fost o minune să câștige WOUT azi, dar mi-a arătat că nu a fost atât de departe de visul său. Sunt sigur că a dat tot ce a avut, fără rezerve. Astea sunt cele mai reușite curse, zile, vieți. Când știi că ai dat totul pentru o cauză pentru care lupți și chiar dacă nu obții rezultatul scontat, poti merge mai departe liniștit dar mai hotărât și mai încrezător. E normal să ai obstacole și poticneli, mai cazi dar trebuie să te ridici. Nu există alta cale. Decât înainte. Că vorba aia, înainte era mai bine! Haide, Wout, fă-ne o bucurie și câștigă Roubaix. Apoi ne luăm liber tot anul. 

O zi grea în mină.

Numerologia și ciclismul

     Haide bună dimineața la toată lumea din comitatul inteligent și elitist. Și modest. Am hotărât că azi e o zi bună. Nu pentru că m-am tuns, nu pentru că e sâmbătă, nu pentru că am avut o cafea bună la micul dejun sau pentru că e soare și frumos afară. Gândești pesemne că bag o tura lungă cu bicicleta. Neeeh. Azi e cea mai tare zi pentru că mergem sa îi cumpărăm Emmei o bicicletă nouă. Cea veche i-a rămas mică și are nevoie de ceva mai mare. Am cercetat piața, magazine și am ajuns la concluzia că nu merită să luam una nouă, că ea nu merge atât de mult. Așa că ne-am orientat spre una second, marca B-Twin de la Decathlon. Am sunat, am stabilit să ne vedem cu omul vânzător în București, ne plimbăm. Din păcate, Emma are ceva temperatură și stă liniștită acasă, mă duc eu cu doamna mea. Are planuri cu Ikea și Băneasa, o să stăm toată ziua pe acolo. Eu sunt pe un mare plus, cumpărarea unei biciclete e fericire pură pentru mine. Nu e pentru mine, eu nu mai am nevoie de o bicicletă nouă, deși am scris deja despre asta și știm că numărul de biciclete de care un biciclist are nevoie este "n+1", unde "n" este numărul actual de biciclete. Deci poți cumpăra oricâte biciclete, tot mai vrei una. Așa suntem noi, fără număr. Am ceva emoții legate de calitatea bicicletei, sper doar să nu fie prea folosită, am idee ce să verific. Nu e de carbon deci nu am griji legate de crăpături ascunse. Mă interesează doar schimbătoarele și frânele, plus furca să țină bine. Nu o să meargă Emma pe coclauri ca un nebun de metebist pasionat, dar tot o să coboare vreo bordură și va da în gropi, deși ea nu merge cu viteză. Ea are grijă de lucrurile ei, e ca maică-sa, deci o să o vindem peste câțiva ani în aceeași stare. Aș pleca acum, pe jos, să ajung mai repede să o verific și să o aduc acasă. E un pic de grabă pentru că săptămâna viitoare avem turul ciclist al copiilor de la scoala 5 și nu putem lipsi. Am fost în fiecare an, Emma e foarte mândră de participarea alături de colegii ei. Mie mi-ar plăcea să aibă mai mult spirit de aventură și să începem să mergem împreună la pădure, pe biciclete, cu copiii de la blocuri, fetele ei de la Moreni. Nu o forțez să îi placă ceva, eu doar îi propun chestii si o susțin în ce decide ea să facă. Azi pictează, am citit împreună, o să ne facem club de cultură. Ea citește, eu cultiv legume, facem treabă. Am cartea aia cu istoria partidului comunist și e grea de-mi cade scuipat din gură, dar nu mă las, vreau să înțeleg mai bine de ce suntem azi un popor ușor de păcălit. Stiu, politică iar, te-am plictisit, of. Haide, lasă-mă, e sâmbătă și ne bucurăm de primăvară. Mă duc să mă pregătesc, ne vedem mai târziu sau chiar mâine în Turul Flandrei. Wout prinde podium mâine și câștigă Roubaix săptămâna viitoare. Ce vis frumos!😁😁😁😁

Noul membru al familei de biciclete. Sper.

Ziua păcălelilor

     A fost 1 aprilie, dar azi s-a întâmplat o păcăleală de dat în filme. S-a disputat Dwars doo Vlanderen, adică o cursă de-a latul Flandrei, așa s-ar traduce. Ideea e că la final s-au găsit 4 inși să se lupte pentru victorie, cu 3 din echipa eroului meu Wout van Aert, Visma Lease a bike. Toată lumea îl dădea pe Wout ca favorit la sprint. Intrusul din grup era Nielson Powless de la Education First. Dupa o zi nebună, cu un atac exploziv al Visma, plutonul s-a făcut praf și apoi a fost o cursă nebună de urmărire. Eroii mei erau în grupul fruntaș, ce putea să meargă rău!? Adică, s-a mai văzut așa ceva înainte, când dintr-un grup de 4, cu 3 din aceeași echipă, câștiga intrusul din altă echipă, dar am zis că nu au cum baieții mei să o zbârcească în halul ăsta. Nu stau acum să explic ce s-a întâmplat, în cursă sau la sprint, ca m-am enervat rău, dar a câștigat intrusul. La sprint. Cu Wout. Cine să îl bată pe Wout la sprint? Poate doar greii ciclismului, nicidecum americanul ăsta surpriză de Powless, nu vreau să îi zic de dulce, că a fost meritul lui să câștige, chapeau. Pe mine mă doare pentru că Wout avea nevoie de această victorie ca înecatul de aer înainte de Turul Flandrei care e duminică. Tu mă știi că sunt mereu pe pozitiv și trebuie să mă ridic, după ce termin articolul, desigur, să ies la aer, la o plimbare, o să gasesc eu plusuri. Primul care îmi vine în minte e că Wout a arătat o formă mult mai bună decât în cursele de anul ăsta de până acum, a fost la atac și a muncit ca un nebun. Mi-a plăcut asta foarte mult, că a crescut forma. Din păcate nu e destul, nu cred că e destul să îi bată pe Pgacar sau van der Poel în Turul Flandrei. Dar am citit că forma lui ar fi super-bună pentru Paris-Roubaix săptămâna viitoare. Ca să mă ia somnul în seara asta, o să mă agăț de visul ăsta. Forma lui e mult îmbunătățită, nu e perfectă, așa cum s-a văzut. dar sunt semne bune și am de ce să sper din nou. Știi ce, la naiba, nu mă interesa atât de mult victoria azi cât forma pe care a arătat-o. Gata, sunt pe plus. Haide, Wout, suntem cu tine!💪💪💪💪

Un american fericit.

Ziua bună

     Se zice că se cunoaște de dimineață. Dar eu acum doar dădeam ziua bună la toată lumea, încă nu mă pronunț despre ce va fi să fie. E marți, m-am trezit fără ceas, Emma are cerc pedagogic în program și nu face școală, așa că suntem tot la Moreni. Vrea ea să stea cât mai mult aici, treaba ei. Așa eram și noi la 10 ani, voiam la bunici. Eu eram pe la Găești și mă bucuram de grădină cu tataia care mă învăța tot felul de munci. Normal că mă folosea să îl ajut, că doar nu mă învăța pe gratis. Al meu frate era mai inactiv, el era cu teveul și ziarele de atunci. Ca și acum. Știe tot ce mișcă pe ecrane și la știri. Cred că a văzut toate serialele și filmele artistice cel puțin o dată. Dallas și Sclava Isaura nu cred că se pun. Că pe alea le-am văzut toți. Acum, în prezent, am un serial pe disney+ la care mă uit, ceva polițist slăbuț, fără actori mari. Nu vreau să găsesc un serial care să mă țină legat de televizor, la acesta mă uit când am timp și chef, nu am insomnii în legătură cu ce va face eroul. Plus că am libertatea să aleg când să mă uit, nu mai simt nicio constrângere. Pe vremuri, treceau vacile la 7 și apoi eram toți copiii geană pe Sandy Bell, un desen animat francez. Mai era și Captain Planet, ăla cu poluarea, Nils Holgerson care zbura cu gâștele sălbatice peste Europa. Erau distracțiile noastre mici, printre meciuri de fotbal, reprize de pescuit și jocuri ale copilăriei. Aveam timp de toate, aveam prieteni peste tot, echipele de fotbal erau pe străzi sau scări de bloc, pe cartiere nu prea am avut, că eram prea mulți copii la noi în cartier ca să mai mergem prin alte părți. Tot îi acuzăm pe copiii de azi că stau pe ecrane. Dar eu îmi aduc aminte de celebrele jocuri cu manete pe care le conectam la tv alb-negru și fugăream o bilă pe un ecran, un fel de tenis. Păi am fi jucat non-stop, eram lipiți de joc precum guma de mestecat de talpă. Mă bucur că Emma are și activități afară, role, alergare, se joacă cu fetele în parc, merge pe jos, dansează până la epuizare. O mai atenționăm noi când stă prea mult la telefon, dar cred că are un meniu echilibrat de școală și distracție. Lasă copilul să se bucure de copilărie! Ce, tu câte cărți ai citit la 10 ani!?😁😁😁😁😁

Azi, copiii de 4 ani instalează aplicații pe telefon.

Viață de câine de lux

     Așa da, tatty, mai merge treaba pe meleagurile din Valhalla, recte câmpiile verzi din cenușiul meu. Am scris ieri că a fost o săptamână grea și părea că nu mai apuc să dau o tură de bicicletă. Asta pentru că era dimineață, aveam treabă și afară ploua. Sau se făcea că plouă. Ei bine, nașule, iete că n-am fost ocupat toată ziua și nici nu m-a plouat. Trăi-mi-ar familionul! Am ieșit pe poartă ca un elev corijent în pauza mare, ziceai că evadez din cea mai grea temniță, mă mir că nu am uitat să iau bicicleta, așa de grăbit eram. Nu te gândi că am reușit vreo mare performanță, dar cele două ore jumate de plimbare aproximativ uscată m-au uns pe suflet. Știu, oximoron, plimbare uscată care unge, nu te obosi să mă corectezi, eu aberez aici și mă chinui să mentin logica la limite acceptabile. Nu mai zic de gramatică și acuratețe documentară. Si pentru că veni vorba de corectitudine, aseară m-am contrat, așa cum îmi place mie, pe tema unei legi date în Franța în legătură cu educația sexuală. Frate, eu sunt pentru așa ceva, dar de la clasa a V-a în sus. Omul zicea că e de la patru ani și cine nu își duce copilul la grădiniță plătește amenzi și poate face și închisoare. Neștiind exact despre ce e vorba, nu m-am contrat aiurea până în pânzele albe, că nu aveam dovezi, dar nici nu am vrut să iau de bun ce îmi zice omul. M-am întors la laptop și am găsit, dar nu e așa cum zicea el. Sunt și articole pe net care aberează, dar citind textul legii, care dorește de fapt să protejeze tinerii și copiii de abuzurile on-line, să îi facă atenți la anumite semnale care să îi ajute să scape de agresiuni din partea adulților și nu numai, parcă nu îl mai cred deloc pe amicul respectiv. Scire acolo întradevăr și de cunoașterea corpului la vârsta de 4(!) ani, dar mie îmi pare exagerat de-a dreptul. Sunt pentru educație, pentru informare și învățare, dar nu așa. Sau cum era la americani care le vorbeau copiilor de 5 ani despre schimbarea sexului. Nu, nu, nu e bine. Cred că pentru fiecare vârstă sunt anumite subiecte tabu și tot așa pentru fiecare vârstă sunt discuții necesare. Mai vedem cum evoluează, nu cred și sper să nu răzbată agenda woke, cea extra-progresistă de îți bagă curcubeul pe gât. E atât de multă dezinformare pe net de te doare burta. Și nu de râs. Ajungi să te cerți cu vecinu' care a văzut el pe net că au început recrutările pentru războiul din Ucraina. Mamăăă, câtă prostie! Și ticăloșie, clar. Avem nevoie de instrumente de control, aici nu mai e vorba de libertatea de exprimare. Ar trebui să existe legi pentru dezinformare, lumea să fie responsabilă pentru ce scoate pe gură sau pune pe foaie și web. Credeam că o să fie un articol despre viața frumoasă, am și poza potrivită, am ajuns iar la politici. Dar asta e, viața e condiționată de deciziile politice, nu ai cum să nu fii interesat de politică. E ca și cum ai zice că nu îți pasă ce cumperi de la magazin, că toate produsele sunt la fel peste tot. Ce să vezi, nu e așa. Fii mai activ, mai implicat, mai atent la detalii, nu te mai repezi ca găina la muci și protejează-te. Chiar, ți-ai pregătit pachetul de supraviețuire? Eu mă bazez pe soacră-mea, are beciul plin de provizii. Hai sănătate și bucurii în toate, mă retrag la a doua cană de cafea și să citesc știrile. Nu pe tik-tok.😁😁😁😁😁

2 curse simultan. Mai aveam să pedalez pe trainer.

Primăvara e bună doar pentru unii

     Gata, am gătat. Am dus și săptămâna asta pe picioare, deși la un moment dat o luasem în jos cu toate. Bag un mic dejun liniștit, ascult știrile pe B1 și mă bucur de o dimineață de sâmbătă liniștită. Vezi câtă liniște e în capul meu!? A fost greu la muncă, dar a fost și nebunie în casă, că au revenit băieții pe șantierul nostru drag. Emma e la Moreni, noi așteptăm să aterizeze echipa. Deși lucrează un singur băiat, eu nu am cum să îl încurc prea mult. Trebuie să se pogoare și doamna din înaltul patului și să bem o cafea împreună. Afară e urât, a plouat sau plouă, bate un vânt turbat și nu e de bicicletă. Săptămâna asta au fost curse mișto de ciclism dar fără eroul meu Wout în prim-plan. Ieri a alergat dar s-a pierdut în pluton. Nu sunt semne bune, pare că pregătirea lui nu e ceea ce trebuie. Mi-e greu să cred că e doar în faza de pregătire și o să rupă norii peste o săptămână în Turul Flandrei. Rivalii lui au câștigat curse și au arătat o super-formă. El e moale, în spatele plutonului și fără scânteie. Nu mai are explozia de altădată. Poate că se pregătește serios pentru a fi de ajutor în Turul Franței în vară, dar el e rutier de curse clasice de o zi, mă enervează că echipa lui îl folosește așa mult pentru alții. El trebuia să se dea cât mai mult în cursele de ciclocros în iarnă, să aibă pregătirea normală pentru clasicele din primăvară pe pavate, apoi să vadă ce poate face în Marile Tururi. S-a axat pe pregătire la mare altitudine. Ori asta fac cicliștii care vor să câștige mari tururi. Ar fi trebuit să alerge în toate cursele mari sau mici, Strade Bianche, Milano-SanRemo, să bifeze cât mai multe din ele, că alea sunt un antrenament mai bun decât orice cantonament. Clar se uzează în curse, dar el a stat aiurea pe munti și acum când a revenit s-a pierdut. Sper doar să mă înșel amarnic și el de fapt să fie exact unde trebuia, deși după cursa de ieri s-a arătat dezamăgit și el, deci nu e bine, lucrurile sunt puțin pe dos. Anul trecut a avut aceeași abordare dar a căzut rău și nu a putut testa alegerea. Semnele erau bune, zice echipa lui, și au aplicat același program și anul ăsta. Deocamdată nu e nici măcar gri situația. Eu îmi pun speranțele în capacitatea lui de a reveni și de a le arăta tuturor că încă se poate bate cu van der Poel și Pogacar, că nu s-a înmuiat de la căzături și viața de familie. Cineva îl acuza că e prea celebru pentru câte curse câștigă. Mai vedem! Eu îmi fac griji, dar rămân optimist, ca să mă pot bucura de spectacolul numit ciclism la adevărata valoare. Haide, Wout, fă-ne mândri!😁😁😁😁😁😁

La tăți n-i greu, dar nu la tăți la fel.

Cine se trezește de dimineață

     

Greu la birou cu ochii mici.

    E somnoros toată ziua. Am avut de cărat rude gen frate și mamă până la capitala României. București, da, ai ghicit. Dusul nu e problemă la ora 4 dimineață, străzile sunt pustii, dar merg toate semafoarele, noroc că am prins verde pe linie și am ajuns repede. Un pic prea repede, că am mai așteptat un pic acolo să vină autocarul să care oamenii spre Stambul. Se duc la plimbare, acum când ăia se bat cu poliția pe străzi din cauza dictatorului lor, Erdogan. Vezi ca litera "g" e mută, așa am auzit. Am stat la o gură de cafea și țigară și am tăiat-o spre casă. Deja începuse lumea să umble, noroc că spre ieșirea din oraș e mai lejer. Dar am putut observa puhoaiele de mașini care veneau spre București. Frate, zici că erau turcii la atac. Am citit undeva că sunt peste 1,5 milioane de mașini care intră în oraș în fiecare zi. Cam cu tot atâția oameni. Păi de aia e orașul ăla atât de aglomerat, din cauza țăranilor care fac naveta la muncă. Sau poate la școală, deși nu se mai îmbulzește lumea să învețe. Mă gândeam că așa e peste tot, banul atrage lumea ca un felinar luminat moliile. Eu am marele noroc de a căpăta salariu de București și stau la provincie. Târgoviștea mea de suflet costă cam jumate din prețul Bucureștiului. Clar nu oferă aceleași oportunități de carieră, că de aia sunt eu mulțumit că am job acolo. Că și salariile sunt la jumate, deh. A început construcția unui drum cu patru benzi, de fapt lărgirea celui actual, de la Tărtășești spre Târgoviște. Drumul ăsta a fost prins în toate promisiunile electorale de la Năstase încoace, abia acum se face. Taman acum când nu mai fac eu naveta și mă afectează puțin spre deloc. E o mare realizare, lumea circulă mai ușor și mai repede, deci mai ieftin, câștigă toți. Noi avem noroc de un primar bun care a schimbat orașul nostru enorm de mult. Am înțeles că suntem fruncea la atragerea de fonduri europene. Mă bucur să văd autocare cu copii venind la Turnul Chindiei, e posibil să fie mai multi oameni care își vor dori nu doar să viziteze, ci și să trăiască aici. Să facă naveta la București de aici, cu noile drumuri mai rapide. E un moment bun să cumperi teren, case, apartamente. Sigur vor fi oameni dornici să scape din haosul bucureștean. Și pe aici se mai aglomerează drumurile, dar dacă o iei pe jos, într-o oră ai străbătut tot orașul, din centură-n centură. Un gând bun de rumegat la cafea. Sunt la a doua, că îmi picau ochii-n gură și se scăldau în bale. Hai că ți-am stricat ziua, m-am apucat de muncă. Vorbim mai târziu. Sporuri!😁😁😁😁😁

Marți și 3 ceasuri

     Tu decizi de care sunt ele. Frate, am dormit de-am rupt! Am adormit blană până în 10, dar eu deja ațipeam de pe la 8 și ceva. După un weekend în care am dormit puțin, pentru că m-am culcat târziu, d-aia, nu pentru că sunt prost rău, m-am resimțit ieri de nu am băgat nicio activitate fizică. Poate dacă aș fi făcut pe la prânz ar fi intrat ceva, dar seara am fost rupt. Râdea doamna de mine că am tras la jug. Eram praf. Emma nu a făcut karate, așa că nu am mai ieșit deloc afară. Am băgat muncă multă și grea de mi-a stat ceasul iar căpocul s-a umplut repede de oboseală și a făcut poc. Azi încerc să beau doar o cafea. Apă beau cam o cană la fiecare oră, până spre amiază, că dacă beau apă multă seara nu mai dorm și mă plimb pe la baie. Tot încerc să îmi fac un program, ajustez și citesc, testez și analizez cum mă simt. Realizez că tratamentele sunt lente, ce iau eu acum, suplimentele astea pentru rinichi și ceva fier, nu sunt pastile, dar totuși nu vreau să depind de vreun medicament ca să fiu normal. Eu normal nu voi fi vreodată, dar asta e altă problemă. O să reiau analizele și vedem ce rezultate am. Apoi iar testez soluții și modific program. Mesele sunt normale, tot mă educ să mănânc mai încet, dar nu îmi iese. Zici că mă aleargă cineva și rămân fără mâncare. O fi instinctul de conservare care face mișto de mine, habar n-am. Am luat micul dejun departe de laptop, nici la tv nu am dat drumul. Și m-am concentrat pe farfurie și mâncare. Nu pot să mestec încet, să număr până la 7 și apoi să înghit. Vezi că am pus 7 la mișto, că nu știu daca e vreo recomandare de câte ori să mesteci înainte să înghiți. Gata, te-am pierdut, venisei pentru un articol despre cum să faci sau nu chestii iar eu nu îți dau nimic concret. Ideea e că suntem diferiți și nu ni se potrivesc abordările, adică poti să faci și tu analize medicale și apoi să vezi încotro, dar depinde de tine ce-și-cum pe mai departe. Eu citesc pe toată lumea și mă uit la mine, să văd ce îmi priește, ajustez, uneori mă contrazic, îmi schimb părerea în funcție de ce informații noi găsesc, nu vreau să fiu fixist. Și cu bicicleta vreau să fiu mai relaxat, e posibil ca într-o zi un nenea doctoru' să îmi interzică să mai merg pe două roți. Ce o să fac, o să mor!? "O să mori, o să mori, și din bancă bani de flori", cântecul copilăriei. Clar îmi doresc să mă dau în continuare, am redus distanțe și intensități, nu mă mai antrenez, chiar dacă nu mă plimb ca un poștaș. Am zis că vreau să am grijă de mine, iar ce e mult strică. Pauza de ieri mă obligă să fac azi ceva ca să recuperez, dar nu e stres. Vreau să îmi dau voie să fiu liber, să îmi asum momentele de respiro și să mă bucur. Nu vreau să devin obsedat de mișcare și să nu mă mai bucur de viață. Trăim mai organizat și mai atent, dar ne mai și răsfățăm. Că doar nu suntem roboți, încă. Hai la muncăăă, poetule!😁😁😁😁😁

Bertie Einstein în farfurie.

Planificare și execuție

     Bună dimineaaaaața la Moș Ajun. E luni, o săptămână nouă, am dormit puțin, dar sunt pe plus. Sunt la a doua cană de cafea deși am zis că voi bea doar una. E bine măcar că nu voi bea trei. Mi-am propus ieri să scap de negreala de pe suflet printr-o ieșire mai lungă pe bicicletă și mi-a reușit. Pesemne că pentru tine nu reprezintă o mare realizare, că până la urmă ce am făcut?! Mi-am făcut un plan, m-am ținut de el și am obținut rezultatul scontat. Poate ție îți ies toate la timpul lor, e treaba ta cum apreciezi reușitele, dar eu mă leg de toate lucrurile mici ca să mă pot bucura și mai mult de viață. Vremea a fost ciudată, un vânt turbat și-a propus să îmi strice plimbarea, dar nu i-a ieșit, acum realizez că nu l-am înjurat deloc. Nu râde, te rog, nu ai idee de câte ori m-am certat cu vântul, mai ales în zilele în care nu aveam picioare și mă chinuiam să îmi fac tura de bicicletă iar vântul îmi deranja media și moralul. Ete că nu i-am făcut jocul. Și ieri am băgat și ceva urcare, dar nu a fost atât de rău. A ajutat și faptul că nu a fost foarte cald și nu am dat în clocot, pentru că nivelul meu de pregătire nu e cel mai ridicat. După ce sâmbătă am scurtat tura din cauze tehnice, ieri am băgat o tură pe la Câmpina spre Pucioasa prin Bezdead, cu o cola la ai mei și ceva discuții despre politică și oameni. Soarele intrase în nori și mă cam luase cu frig și aveam griji cu drumul de întoarcere, nu aveam chef de înghețuri. Dar la plecarea de la babaci a ieșit soarele și s-a mai încălzit. Vântul mi-a zburat toți mucii și mi-a încordat picioarele până la crampe, dar am înfrânt. A fost o tură de peste 100 de kilometri, cu puține incidente de la idioții șoselelor. Ce am putut observa e că mereu duminica după-amiaza e plin de olteni pe drumul spre munte. Chiar mă gândeam ce e cu ei de se duc mereu la munte în timpul săptămânii. O fi mai liber? O fi mai ieftin? Hai că i-am făcut și săraci. Pădurea a început să capete culoare și în câteva zile o să fie deasă și de nepătruns cu privirea. Se anunță ploi și îmi cam strică programul de bicicletă, mă mențin la 6-7 ore de activitate pe săptămână, dar aș vrea să am cel puțin o activitate pe zi, acolo mai trebuie lucrat. Azi vine constructorul să facem planul de bătaie și lucrări, reîncepe stresul mare. Te țin la curent cu progresul, facem și un calcul la final când tragem linie. Mă bag la muncă, intră și englejii mei imediat pe linie, te las cu ale tale. Ne vedem mâine! Haide ura și înainte!😁😁😁😁

Când ai picioare, vântul doar adie.

Duminica e ziua Domnului

     Titlul de azi trebuia să fie "Intr-o ureche", pentru că am ieșit ieri la pădure și am reușit din nou să rup urechea de la schimbător, la fel ca anul trecut, când mă gândeam să mă înscriu la "Prima Evadare". O fi un semn? Habar n-am, zic că dacă vreau să mă duc, am timp să rezolv problema. Mi se pare că am un mare rahat pe suflet și ceva atârnă greu la sacul cu melancolie. Mă gândesc la lucruri, nimic care să mă dea peste cap. O fi de la astenia de primăvară, nu m-am mai amăgit demult cu ideea asta. Mai degrabă e niște oboseală acumulată la căpoc de care nu pot scăpa așa de usor. Am o cafea mare și tare, ieri nu am apucat să beau. Vreau să reduc și cantitatea de cafea pe care o beau, parcă e prea multă degeaba. Mă știi că sunt un om care caută eficiența in toate, daca e ceva care nu merită făcut, nu îl fac. Decât dacă îmi zice doamna, calculele ei sunt mereu mai bune decât ale mele. Partea asta cu bucata de schimbător ruptă e doar un detaliu, nu de asta sunt eu întors. Am nevoie de o tură lungă, peste 3 ore, ca să am timp să analizez toate aspectele vieții mele. Care e bună, nu mă înțelege greșit, dar sunt niște chestii în suspensie pe care le doresc închise. Ceva pe la muncă, avem camera Emmei, curtea cu gard cu tot. E nevoie de timp, bani și energie. Le avem pe toate. Păi și atunci unde-i buba, nașule? Vremea e numai bună de pedalat, am de gând să mă duc pe la Câmpina și apoi spre Bezdead, sunt niște urcări pe acolo care să mă scape de gânduri. De dubii nu scap niciodată. Lasă ca e bine, ca să fiu mereu în gardă cu gândirea, să nu zic că le știi perfect pe toate, să fiu mereu curios. Mă omoară cartea asta cu istoria comunismului, e grea și ai nevoie de concentrare pentru a înțelege ce vrea să spună autorul. Nu pot să citesc dacă nu sunt acolo, printre rânduri. Mai bine ascult muzică, sau bag un Pătraru. Mai am niște băieți pe care îi ascult, cu idei despre economie sau sănătate și politică. Ar trebui să scriu și eu despre ce mănânc, cât dorm, cum mă mișc, cât muncesc. Deja simt că țin un jurnal și ar fi bine să trec aici și ce observ la mine. De exemplu, am analize bune, Nu perfecte, dar bune, semn că trăiesc echilibrat. Mai am de lucrat la nutriție, mai puțin zahăr, mai puțină pâine, cred că o sa trec o bere pe săptămână cel puțin ca să ajute la rinichi și pietre, am deja un program de citit de care mă țin cu greu, scriu aproape zilnic. O să adaug exerciții zilnice de forță, cam mult spus forță, dar cu greutăți și masa corporală. Vreau să am o activitate pe zi: mers, alergare, bicicletă, forță. Pe lângă orice activitate din gospodărie, pe alea nu le contorizez. Motivația mea este să am o viață mai bună, bazată pe o minte liniștită și un corp sănătos, plus relații cu sens, astfel încât să pot fi de ajutor celor din jurul meu, nu o povară. Pentru că azi de ziua Domnului, bag un "Doamne-ajută la toată lumea" și la drum! 

Fiecare cu crucea lui.

La primavera dell'amore

     Stai liniștit, nu m-a lovit boala și mai tare decât eram deja. Am o zi bună, nu am mai scris dis-de-dimineață, că am avut și alte treburi, ce să vezi. M-am trezit la 6, cred, am zăbovit vreo oră cu ochii-n geam și am adormit la loc, până la 9 fără ceva. Buuuun. Am dormit ca un lemn. Doar că azi e de treabă prin gradină, așa că mi-am făcut drum până în centru să cumpăr ceva și m-am apucat de treabă. Nici nu am mai apucat să beau cafea azi, sper să nu mor. Am reușit să plantăm ceva bălării, ridichii rosii, morcovi, salată și pătrunjel. Nu te gândi că avem o tonă de pământ, grădina e mică, dar a livrat produse pentru tot clanul. Avem noroc cu Buna, bunica soției, care se ocupă de grădinărit, că în baza noastră nu doar că nu ar ieși nimic, am rămâne și fără pământ. Cam atât de dedicați suntem noi. Avem o scuză, suntem ocupați și cu munci. Iar eu am și bicicleta. Facem și noi ce putem. Azi e o zi mare. E primul mare monument ciclist al anului, Milano - San-Remo. La primavera. La classicissima. Un adevărat brevet de anduranță, cu aproape 300 de kilometri de cursă. Cea mai plictisitoare cursă a anului cu cel mai exploziv final. Oximoron. Cum să adormi 7 ore și apoi să mori în 15 minute de cursă nebună. Dar toată lumea iubește cursa asta, cumva ne place deși are și partea plictisitoare. Cam așa e și cu viața. Nu e o plimbare ușoară, are multe opinteli, dar tot te bucuri de momentele alea în care îți bate inima mai tare pentru orice fel de bucurie. Eu mă bucur că am reușit să muncesc și e posibil să beneficiez de roadele muncii mele, numai să iasă ce am pus. Trebuie un pic de apă și cam atât. Noi nu stropim grădina cu ceva substanțe, o lăsăm eco-bio cu ce ne dă Doamne-Doamne. Grădina e bifată, acum o să ies la o plimbare. Nu știu precis dacă vreau iar la pădure, am fost deja ieri o oră. Dar nu am chef nici de vânt și nici de mașini. E cald și bine afară, nașule, dar nu mă încumet să scot mărarul la plimbare. Iau craci și mâneci lungi, că dacă mă întind și se răcește aerul, să nu îmi strice bucuria plimbării pe bicicletă. Am băgat și o alergare aseară, mă cam dor picioarele, dar tot o să stau vreo două ore. Aș vrea să dau pe la Titi, numai să îl prind acasă, nu știu dacă mai ajung la Pucioasa la ai mei. Traseul e lăsat la liber, văd unde mă poartă gândul de pe drum. Emma și-a făcut toate temele, a pus și ea un rând de morcovi, acum are o prietenă pe la ea, nu are nevoie de noi. Soția a băgat un serial pe Disney, nu are chef de mine. Pe ceilalți i-am plictisit demult, așa că pot să plec și să nu îmi simtă nimeni lipsa. Deja ți-am zis că mi-am luat tratament de fier și rinichi, mă țin de el, beau apa recomandată de medic și mă pipi ca un cal dresat. Vedem peste o lună cum mă simt și reiau o parte din analize, să vedem progesul și efectul tratamentului. Hai sănătate, ne mai vedem pe aici!

Realizezi că nu așa arată grădina mea.

Cafeluța

     Frate, eu când aud asta sper doar să fie la mișto, că eu am o părere foarte proastă despre oamenii care vorbesc cu diminutive. Nu mai suport "bănișori", "punguliță", "restuleț" sau alte bazaconii pe care în general casierele de la Lidl le folosesc. Sau la farmacie. Sau în reclamele la farmacie. "Bănuți" auzi în reclama la  Cacatena. Ne prostim pe zi ce trece, o luăm în jos mai abitir ca Ponta în sondaje. Mereu am zis că ne trebuie educație, lumea zice că e și multă prostie în jur și de aia suntem în punctul ăsta mort. Am avut noroc ieri de bilet de voie si m-am bucurat de aer rece la scarabe, cam rece pentru gustul meu, dar tot bun. Si în periplul meu pe meleaguri centuriste am avut timp să mă gândesc și la frații mei români.  Nu toți, doar ăia de votează cu extremiști și legionari. Eu am zis în articolul de ieri că votanții lui C G așteaptă un Mesia nu ca să îi salveze, ci ca să dea vina pe el că le merge rău sau chiar mai mult, să le facă rău ălora de le merge mai bine decât lor. Știu, sunt multe cuvinte, dar am un sens în ele, nu te fragmenta deodată. Oamenii nu vor să le mearga lor bine, ci să le facă rău altora de le merge bine. Asta ne definește ca popor, capra vecninului. Am tot analizat eu într-o oră de bicicletă și am ajuns și la concluzia că doar oamenii care nu au reușit în viață îl votează pe C G, pentru că ei nici măcar nu au ieșit în stradă să îl susțină. Deci, cumva, le-a fost silă să îl ajute pe cel în care credeau că le va oferi ce naiba își doresc ei. Păi cum altfel să fie decât săraci și proști dacă ei nici în viața lor nu au făcut ce trebuia ca să le fie bine!? Au așteptat salvări miraculoase și când le-a mers rău au dat vine pe alții, pe sistem, pe soartă. Nu mă înțelege greșit, sunt și cazuri în care ratarea unui individ ține și de mediu și societate, contează unde te naști, ăia din Somalia ce să mai zică? Hai sictir, lume proastă, la muncă și pune mâna pe carte ca să îți faci o viață mai bună. Nu toți cei care au o viață bună au furat sau dat in cap. Au fost doar muncitori și dedicați, nu au dat vina pe alții pentru eșecurile de moment si au căutat să le fie mai bine, fără să se sinchisească prea tare de vecinu' cu Lamborghini. Decât în măsura în care ar avea ceva de învățat de la el. Să ne deșteptăm un pic, zic, să muncim, să nu ne mai văicărim, să taxăm prostia, să îi ajutăm pe oamenii cu probleme, să le întindem o mână de ajutor chiar dacă unii chiar nu ar merita. Per total, ca societate, ne-ar fi mai bine dacă am colabora mai mult, fiecare să facă un pic de bine în jur și lucrurile se pot schimba. Știu că e greu, mai ales cu proștii și idioții, dar nici să îi lăsăm pradă extremismului nu e bine. Degeaba îți faci ziduri înalte și buncăre, foamea și sărăcia intră peste tine în casă orice palat și armată ai avea. Hai să fim mai buni. Spor la cafeloi. 

Cafenea cu poezie de la fratele Peșa.

Prea sensibili

     Haide bună dimineața. A doua cafea e pe masă, am dat cu aspiratorul și am impresia că am salvat omenirea. Ce bun sunt! Mă ceartă doamna că nu fac nimic, dar eu nu fac aproape nimic, o să o rog să fie mai precisă. Ideea de azi a venit după ce ieri articolul meu nu a stârnit nicio emoție, s-a ferit lumea să dea like pe facebook. Doar pentru că era tanti de la POT în poză, nu știu. Eu făceam o glumă, nu am scris despre ea, dar s-a năzărit ca popa în poza de botez, la final. Am avut impresia că lumea s-a deranjat de asocierea cu "doamna", care ieri a chemat poliția să o salveze de jurnaliștii care erau la muncă în parlament, acreditați și tot. Parcă îmi pare rău că s-a retras din cursă, mai râdeam și noi. Plus că eu sunt sigur că o să îi tragă tare de tot în jos pe suveraniștii ploii. Mă, nu mai pot cu atâta prostie. Zău, mă depășește. Doamna a zis că daca iese Simion, plecăm din țară. E ok, nu iese Simion cum nu a ieșit nici Vadim. Cumva, nu îl mai văd în stare nici de turul 2, să fiu sincer. Ar fi mișto să votăm între Crin și Nicușor. Unul, trezit din somn. Altul, tocilar care nu știe să treacă strada. Vezi, avem ce alege. Bine măcar că am scăpat de Dumnezeu-însuși, văd că nu își sprijină mișcarea pe care el a creat-o. Să vezi ce o să rămână rumânii cu buza umflată, că săptămâna trecută plângeau ca proștii pe tiktok după Guru că i-a lăsat singuri. Băăăă, luminaților, voi mereu ați fost singuri. stinge-v-aș lumânarea din bezna minții voastre! Vezi, cum o dau, tot în politică ieșim! Trebuie să schimbăm ceva la noi ca să schimbăm și politica. Avem conducătorii pe care îi merităm ca popor. Democrația înseamnă dictatura majorității. Dacă majoritatea e proastă, iaca și rezultatele. Nu ne salvează nimeni în afară de noi. Din păcate, nu ne salvează nimeni de noi înșine. Acolo e buba. Dacă le zici românilor că suntem proști, vezi, m-am inclus, toți se supară, se întorc cu spatele și nu te mai bagă în seamă, dacă nu cumva îți dau și una. Nu suntem în stare să ne recunoaștem greșelile, să fim responsabili. De aia avem nevoie de un tătuc, nu doar să aibă grijă de noi, ci pe care să putem da vina când nu ne merge bine. Victimizarea asta de "Miorița" ne definește. Dacă ne atacă Rusia, nu ne apărăm, nu ripostăm, ci scriem o baladă. Dap, cam atât putem azi. Hai gata, Mancuso, curajosul teslei, ajunge cu spumele scrise, bagă muncă la birou și ceva lopeți la pământ în curte. Mi-a făcut doamna program, dar sper să ciupesc o oră de bicicletă azi, că e pe plus 10 și aș vrea să fiu și eu tot așa. Uraaa, uraaaa, am înfrânt! 😁😁😁😁

Ce preferi, adevărul urat sau minciuna frumoasă?

Ana

     Ana are mere. Dar azi are analize. De fapt, rezultate. Gata, bosulică, m-am pricopsit cu niște cifre bune, sunt între graficele de minim și maxim la aproape toți martorii, mai puțin pe rinichi și globule roșii. Am fost la interpretare la doamna doctor, mi le-a citit și soacră-mea, m-am ales cu program de apă și fier, deci rugină scrie pe mine. Trebuie să beau mai multă apă, deja am început, cam o cană pe oră în primele 10 ore din zi, ca să nu dorm noaptea pe bideu. Și ceva pastile, o cutie pe care nu am cumpărat-o încă, încep mai târziu, după ce o iau pe Emma de la școală. Partea cu fierul se rezolvă cu niște comprimate, dar trebuie să iau vreo 3 luni, trăi-mi-ar familionul. Em am zis că bag 4 legături de pătrunjel și un bidon de suc de urzici și scap, dar nu merge așa. Mă abonez la program potrivit etății mele, 40 plus, Master M2 cum zice la federația de ciclism. Nu pot să spun că m-a surprins ceva la analize, că nu mă doare nimic, sunt anemic de când mă știu și apă chiar nu prea beau. E bine să te cauți, așa poți preveni niște bube serioase de mai târziu. Nu îmi place mie ideea de a lua suplimente de la farmacie, dar nu am încotro. Măcar la mine e o nevoie reală, mi-am făcut analize, am fost la doctor și am primit rețeta. Dar sunt mulți, săracii, care iau suplimente d-astea după ureche, că au văzut ei la tv sau pe net, și consumă aiurea, fără să aibă nevoie cu adevărat. Și mai sunt și al naibii de scumpe. Mă distrează întrebarea obișnuită de la farmacie: card de fidelitate aveți?! Nu, doamnă dragă, nu vreau abonament la boală. Tu ai văzut farmacia aia unde mergi cu căruțul printre rafturi? Așa de proști suntem, să cumpărăm medicamente cu sacul? Internetul ajută cu multă informație, dar dacă nu e filtrată, face rău. Să citim un pic mai mult, să cerem păreri avizate, să încercăm să ne cunoaștem corpul, să fim mai atenți la ce băgăm în noi. La mine urmează un control la medicină sportivă, vedem ce îmi zice și acolo. La fel, nu mă doare nimic, dar poate îmi cere să nu mai mănânc batoane sau fulgi de ovăz că fac pârțuri prea dese. Hai sănătate și spor în toate! Am cafea și sunt pe plus. Hasta luego! 😁😁😁😁

Boala lu' tanti nu are leac.

Nucleara

     E marți azi și deja simt oboseală la căpălău. Am impresia că e joi sau vineri după câtă muncă am băgat. Am nevoie de aer, dar nu mă trage nicio ață să ies pe vremea asta. 3 grade pe plus, nașule, și vânt, ziua. Păi ce fel de primăvară e asta!? Nu așa ne-am înțeles. Trebuie să trag de mine și să mă alerg un pic, măcar juma de oră. Nu ies cu bicicleta, mi-am lăsat hainele groase la Moreni, nu am chef să îngheț pe la extremități. E bună și alergarea, numai să o fac și p-aia. Era o întrebare deunăzi: ce e mai importantă, voința sau disciplina? Eu eram între cele două, dar am ajuns să cred că disciplina. Că motivația mai dispare, ca la mine zilele astea, dar disciplina te scoate din casă și te ajută să te ții de un program. Astept rezultatele de la analize, vedem ce iese. Zici că am jucat la loto și vreau să văd dacă am nimerit cifrele corecte. M-am tâmpit de tot. Emma a învățat după-amiaza și ne-am sucit un pic programul, dar e bine să mai schimbi obisnuințele, să știe creierul că nu e totul bătut în cuie și nu se blochează când apare o schimbare. Emma e bucuroasă de inedit, dar parcă era mai bine înainte. De mâine ne revenim, program normal, înapoi la ale noastre. Politica merge, ne cam certăm în legătură cu candidații, dar mergem spre vest, aia e important. Nu suntem chiar atât de diferiți în alegeri, mai vorbim despre asta. Am o cană de cafea, e a treia, mă delectez cu ea și cu scrisul, mai am un pic și o tai la școală. Poate trecem pe la mall să luăm ceva de la chineji, are doamna pofte și subscriu. Vedem ce vrea și Emma. Ciclismul e un pic pe pauză săptămâna asta, se pregătește primul mare monument al anului, Milano - San-Remo. Emoție nu prea e, că Wout nu se dă, are Tenerife în program, dar tot îmi găsesc eu un favorit ca să mă uit cu drag. Numai să împac grădina cu bicicleta și cu televizorul. Vezi ce probleme am, de om nefericit din născare. Să fie toți așa ca mine, că nu s-ar mai aprinde lumânări decât pe torturi! Te las cu ale tale, mă duc la ale mele, vedem noi când le dezbatem împreună pe toate. Ura și la școală!

Șoc și groază. Te și plictisești de atâta panică.

Luni

     Sunt luni bune și luni mai puțin bune. Azi e un luni bun. M-am trezit devreme, trebuia să mă prezint la spital pentru recoltare analize. Am zis că o să mă caut în fiecare an, am bifat anul ăsta, gata. Am de gând să mă duc și la un control de medicină sportivă. Pentru că îmi trebuie la licența de ciclist, în primul rând. Dar și pentru că vreau să mă caute cineva care se pricepe și să mă lumineze cu privire la rezistența mea la efort. Poate eu cred greșit că îmi face bine mișcarea de acum și mă va contrazice cineva. Sau îmi va da niște indicații legate de dozarea efortului. Principala motivație la mersul cu bicicleta a fost aerisirea la căpoc. Antrenamentele pe bicicletă mă ajută să fiu mai performant și competitiv, în puținele cazuri când mă dau la curse de ciclism. Am început să privesc ciclismul ca pe un mod de îmbunătățire a calității vieții, așa că trebuie să iau în calcul și efectele negative. Că orice sport ai practica, orice activitate productivă ai desfășura, sunt și efecte negative. Si ai nevoie de un control și o măsură, să nu te dai peste cap. Vârsta își spune cuvântul, la fiecare an se potrivește o altă abordare. Nu mă văd făcând știință exactă din alimentație și sport, dar o să fiu mai atent ce bag în gură și cât de tare dau din picioare. Exercițiile cu greutăți pe care le fac în casă nu mă fac mai puternic, mai degrabă mai flexibil. Nu văd un real câștig dacă aș ridica greutăți mari, să rup bojocii. Fac muncă fizică în curte și grădină, mai car lucruri grele, dar nu zilnic, nu am corpul clădit pentru muncă fizică grea. Si nici nu îmi doresc. Dar cred că tot ce fac în materie de mișcare îmi va crea un corp mai rezistent, la îmbătrânire, la boli, la stres. Normal că lucrez și la minte, de aceea am zis să mă reapuc de scris mai mult și mai des. Am citit un studiu care spune că inteligența umană și-a atins apogeul in 2010. E vorba aici de dezvoltarea creierului. Din cauza utilizării tehnologiei, am început să o luăm în jos. Cititul de pe cărți și ziare, chiar și on-line, ajută creierul să se antreneze și să performeze. Privitul la clipuri pe tiktok nu face altceva decât să încetinească procesele cognitive. Creierul își ia dopamina într-un mod nesănătos, așa că trebuie să balansăm cu activitate fizică și intelectuală, atât cât ne permite timpul. Pentru că nu putem neglija viața de zi cu zi, cu toate problemele și cerințele ei. E luni dimineața, am scăpat de spital, am băut o cafea și sunt la a doua, Emma învață după-amiază și azi și mâine, trebuie să ne adaptăm la un program diferit. E bine să mai schimbi rutina, nu să te dai peste cap, Doamne feri, dar uneori o iei pe alt traseu sau schimbi ora de trezire și încerci să te adaptezi. Pentru că așa te antrenezi pentru neprevăzut. Contează cât de repede și ușor te adaptezi la situații noi, ai un plan B pregătit și ai mintea mai ageră și activă. Ascult la Pătraru și îi dă înainte cu relațiile cu sens, și eu am devenit atât de selectiv și pretențios, că timpul meu e atât de prețios și nu îl mai vreau împărțit cu oricine. Nu știu cât de bine e pe termen lung, dar simt că sunt mai eficient în construirea unei vieți bune și prin evitarea unor persoane care nu mă învață nimic, care nu mă inspiră în niciun fel. Eu așa văd relațiile cu sens de care vorbește vărul Pătraru. Punem cap în tot ce facem și câștigăm timp valoros în unica viață a noastră. Hai să avem o săptămână bună! Am început bine! 😁😁😁

Fiecare cu abordarea lui.

Ordinea

     

Pădurea face bine la suflet.

    Nu mondială, dragul meu urmăritor înfocat. Aici e vorba de boarfe și lucruri. La Moreni am o cameră-birou unde îmi depozitez fără rușine toate rufele pe care le îmbrac mai mult sau mai puțin rar, în special haine de bicicletă și ceva boarfe de munca de jos. Că fac și d-aia, stai liniștit, altfel de unde să am corpul ăsta de semi-zeu paralimpic!? Ideea e că mă cam sufocă dezordinea asta de azi, deși eu sunt un dezordonat notoriu, noroc că am capul legat de corp, altfel nu știu de unde mai găseam acoperiș la gât. Am o cafea tare, așa a ieșit în dimineața asta, nu am lapte, mi-e lene să mă duc să iau, așa că o beau neagră. Și scurtă. Nu te așteptai la asta, nu!? Mă rog, revin pe plaiul cu dor de pe blog și scriu. Ieri am fost la o tură pe coclauri, am băgat supra-doză de pădure la retină și pietriș la cur și brațe de mi-a stat somnul. Adică am adormit foarte târziu, cu ceva crampe la picioare și dureri de palme. Dar sufletul era ușor ca doi fulgi de găină zburată. A fost o tură grea, mai grea decât aș fi vrut sau mai degrabă mai grea decât aș fi crezut că pot duce în perioada asta a anului, pentru că mă găsesc într-o perioadă de încălzire/pregătire pentru noul sezon, sau cel puțin așa e în capul meu și e bine. Păi cum să schimb eu ideea câștigătoare!? Lasă-mă să nu evadez din lumea mea bună. M-am rătacit un pic prin pădure și am nimerit pe terenul cuiva din Ocnița, că pe acolo am bântuit ieri. M-am oprit, omul era în proces de împrejmuire, ce cuvânt urât, și am stat un pic la taclale. Avea doi câini care nici nu s-au întors să vadă cine sunt. Buni câini, ca ai noștri de la Târgoviște. Vajnici paznici ai liniștii publice. Am oprit la Titi dar avea musafiri, ceva grup de bicicliști civili și nu am avut chef de socializare cu ei. Poate pentru că nu mi-au raspuns la "bună ziua" sau așa mi s-a părut, că altfel eu vorbesc și singur, atât de mult îmi place să trăncăn. M-am scuzat la Titi care insista să intru, dar nu am cedat și mi-am văzut de drum. Am pornit spre Gorgota, pe forestier, și am zis să merg până la urcarea înspre sat, dar nu mi-a venit să renunț la drumul spre Glodeni, am zis că mă întorc de-acolo. Planul meu de azi era să ajung din nou în pădurea spre Mija, să stau 2 ore și ceva și gata ziua, poate mai prindeam ceva muncă în grădină, după ce am săpat-o pe toată și am pus și ceapa, mai era de treabă, dar nu mai aveam eu chef atunci. Multă lume la picnic la pădure, băieți și fete cu atv-uri și moto de cross, ceva câini lătranți prin curți. La Glodeni e o urcare căcăcioasă cu nisip și pietriș alunecos care te scoate din ritm și minți. Dar m-am încordat și i-am dat până sus, demult nu am mai urcat-o în șa, de obicei descălecam înjurând pietrișul de morți și vii deopotrivă. Acum am avut picioare, cel mai probabil, că de aia nu puteam eu urca, nu de la bazaconii terestre. Puls în gât, plămâni de la 89-89-hot-line, și m-am trezit sus. Hehe, sunt bine, nașule. Glodeni e plin de gropi și tind să cred că seamănă cu oamenii, care conduc ca niște idioți. Nimic nou sub soare, dar drumul ăla de asfalt vălurit, de fapt denivelat, te stoarce de emoții pozitive. Dau repede din scarabe și scap de ghinionul ăsta de sat. M-am hotărât deja, merg la ai mei la Pucioasa să beau o cola. Dar nu am mers pe DN, am băgat niște străduțe și coclauri lăturalnice de mi-a zâmbit sufletul și mi-au plâns bucile. Dar tot a meritat. La ai mei, doar mama a răspuns la catalog, tata băgase cornu'-n pernă și visa lansete și mulinete, nu l-am trezit. Am trăncănit cu mama despre politică și oameni proști, viață, bani și familie, am băut o cola, am băgat un baton și am luat-o spre casă. Mi-a venit să mă întorc pe drumul de venire, dar m-aș fi lungit prea tare și mă aștepta lumea acasă. Așa că am nimerit pe un drum secundar spre un drum principal ce duce spre Malurile și apoi Valea Lungă și Moreni. E bun, asfalt pe o bucată, dar urci de-ți sare smalțul dinților mușcând din ghidon. Cumva, surprinzător, azi am picioare și suflu dacic, și mă ridic la cer mai abitir ca sufletul unui sfânt. Fac urcarea, vine o coborâre mișto, șerpuită, dar prăfuită ca Sahara. Nu am chef de întâlniri de gradul 3 cu mașini de pe sens opus și nici de donat piele către asfaltul albicios, așa că nu prind viteze amețitoare, dar chiui în gând când zbor pe lângă podețe și mașini parcate. Se termină asfaltul, începe noroiul. Nu am chef nici de plonjări maro. Ce simandicos sunt azi, nu am chef de nimic! Fac un pișu, o poză la noroaie, bag un baton. Mi-am amintit că am de pregătit ceva pentru cină, sper să nu fiu în întârziere. Nu mai am mult, trag tare. Asfalt în Valea Lungă, o iau pe un câmp și fac stânga-mprejur de la 4 câini ciobănești. Fir-ar! Trec apa, scap de câini, iar noroi, acum îmi bag picioarele într-un clei urât, dar nu se lipește decât de tălpi. Pădurea e frumoasă și începe să prindă culoare. Am văzut și câțiva cai, cred sălbatici. Mustangi, frate! Ajung acasă după aproape 3 ore de pedalat, am o cola și o beau fără să clipesc, mă schimb și salvez tura pe strava. Mi-e foame de lup flămând, bag un castron de cereale pentru refacere și scap de pregătit cina, s-a ocupat soacră-mea. Mă simt iubit și norocos, mai ales că sunt sătul, fericirea e aproape. Sau aproapele meu. Hai sănătate, să ne bucurăm de o zi liberă. Azi avem petrecere, o colegă de-ale Emmei își serbează anii de copil, mergem și noi cu darul. Uraaa, uraaaaa! 😁😁😁😁😁

Noroi artificial, făcut de om.

Pasarelă de bicicliști, în Dâmbovița. Minune!

Sâmbăta mare

     Bună dimi la toată lumea frumy. Ne-am prescurtat la scriere pentru că ne-am prescurtat și la minte. Au ajuns unii mai ușori la gânduri să prescurteze și vorbirea. "Cuplă" auzi prin birourile de corporații. Mi se face silă. Mereu îi iau peste picior și le spun că nu știu ce înseamnă. Ei se reped să îmi explice, că e la modă să vorbești așa, prescurtat. Săracii. Cu duhul desigur. Azi am avut deja o zi bună. M-am trezit ca un boșorog, la 7 fără ceas. Am dormit blanao, cumva pregătind ziua asta plină de muncă. Am început devreme, defapt de vineri un pic, am săpat o juma' de grădină, am pus un răzor de ceapă, apoi am mâncat ceva și înapoi la a doua jumate. Gata, bosulică, termenai tot ce îmi propusesem. Acum am o a doua cană de cafea, pun ceva gânduri pe foi, ascult niște știri și îmi fac planul de bătaie. Bag o tură la pădure, deși nu știu dacă mă înscriu la Prima Evadare, concurs de biciclete pe coclaurile plate de la Ikea la Snagov. Anul trecut am ratat participarea din cauza schimbătorului spate, mai degrabă a urechii de la schimbător, care s-a hotărât să se rupă într-o creangă. M-am ofticat rău, dar anul ăsta parcă nu sunt așa dornic să mă dau. Spun asta azi, când sunt pe plus. Obosit de la munca fizică, am și o bătătură în palmă, sigur nu ăsta e motivul pentru care ezit. Poate mă sucesc și mă înscriu. Deși evadarea e pe 25 mai și mai e timp de pregătire, tot în mai, pe 18, parcă, e și Sultanu'. Și la ăsta vreau să mă duc, adică simt eu că e musai să îl bifez. M-aș încadra să mă dau la ambele, că nu se suprapun. Ce vremuri am trăit când nu știam la ce să mă dau, când mergeam ca disperatul și la 2 curse într-un weekend. Acum sunt mai liniștit, fac tranziția de la pasionat de curse de ciclism la pasionat de mișcare. Observ că am 44 de ani și nu mai sunt competitiv decât în gând, așa că îmi canalizez energiile în direcții pozitive, să obțin beneficii de la mișcările mele artistice și să nu mă doară burta mai târziu din cauza încordării inutile din perioada asta. M-am programat la analize, vreau să îmi fac un obicei din asta, o dată pe an să merg să mă caut. Nu, nu, stai liniștit, că la cap nu mă duc, îmi place în afara camerelor căptușite și izolate fonic. Pe urmă urmează o căutare la cabinet de medicină sportivă. Avem și la Târgoviște așa ceva, trebe doar să sun pentru o programare. Ai sesizat "pe urmă urmează", da!? Bravo, ești perspicac. Sau perspicacă. Depinde de sex, nu de gen. Iar o dau în politici. Huoo, Mancuso, e sâmbătă și ai pauză. Cafeaua e pe final, sunt pregătit să mă plimb prin pădure. Poate mă duc și la Ocnița la Titi să facem niște politică. Mă bucur să ascult păreri diferite de ale mele, mereu învățăm câte ceva. Dar la ora asta, cel mai probabil că Titi e pe coclauri, filmând traseele de mtb de pe langă Ocnița. Avem subiecte de bârfă, dar așa cum am zis ieri, o las mai moale cu disperarea de a fi conectat non-stop. Lumea își vede de ale ei și fără mine. La fel și eu, fără ea. Cea mai importantă știre de azi e că e frumos afară și mă dau cu bicicleta la pădure, după ce am muncit în grădina Maicii Domnului. De fapt, gradina mamaiei soției. Hai ura, sănătate și mâncare să fie! 😁😁😁😁

Cutia de lemn pentru pictură. Acum artă.

O săptămână lungă

     Frate, demult nu am mai pățit așa ceva. Fiecare zi a fost plină de activități și munci, experiențe și trăiri, încât simt că într-o săptămână au intrat două. Mă știi că nu am obiceiul să mă plâng, dar observ că atunci când am treabă și mă dedic, de când sunt mai atent la ce fac, mai ales în familie, timpul trece mai greu. Nu mai zic bancul cu timpul, că nu e cazul. Miercuri dimineață mă gândeam că e deja vineri, așa simțeam. Nu e bine să fii obosit de la muncă și viață, știu, dar mă resimt când trag tare la muncă și încerc să fiu mai implicat și în casă. Nu te gândi că mă dau peste cap, mi-a ieșit de câteva ori în viață și m-am ales cu zona zoster, deci nu-i a bună. Acum bag la ghiozdan, ascult știrile, deja am început munca și e vineri. E soare afară,  o să fie cald și bine, mă bucur că vremea ține cu mine, am treabă în grădina de la Moreni. Am de săpat, punem ceapa, la fel ca anul trecut. A început să îmi placă grădinăritul, îmi place rezultatul muncii mele văzut în farfurie. Normal că nu fac singur, o am pe Buna, mamaia soției, care se ocupă responsabil și are grijă să se facă tot ce pune. Eu doar acopăr partea de muncă fizică, mai grea. Mi-am propus să încep de azi, în pauze de laptop, astfel încât să pot să ies și cu bicicleta, măcar 7 ore în 3 zile. Mai am și o alergare scurtă în program. Mi-am propus să am o activitate pe zi. Am citit undeva că 30 de minute de activitate fizică pe zi te pot ajuta să reduci riscul de atac de cord, AVC și chiar Alzheimer. Știind toate astea e foarte simplu să îți faci un program activ. Plus că ești și mai pozitiv, primești altfel problemele vieții, le poftești la masă și stați de vorbă liniștit. Școala merge bine, la karate ne place, la arte ne distrăm, avem program de ieșit afară cu copii și dansăm până ne cad budigăii. Doamna mea se cam chinuie cu un spate problematic, încă se caută, o să aiba nevoie de recuperare, clar. Vedem ce ne zice nenea dom' doctor. O să fie bine. Ciclismul ruleaza pe tv zilnic, Pătraru face emisiuni bune și s-a apucat și de scris, așa că îi urmez exemplul și scriu despre prezent. Peste ani mă voi delecta cu amintirile despre trăiri de aici. Zicea mama că nu știe cum de țin minte atâtea lucruri să le pun pe foaie după niște ani, dar ea săraca nu știe că eu sunt prăjit la gri și aberez aici SF-uri demne de Oscar. De unde să știi tu dacă spun adevărul? Iei de bun ce citești. E adevărat, am văzut eu pe net sau la tv. Hai și cu un pic de politică. Jos, Ciolacu! Am pus virgula pentru că știu că mă citește. Cam ăsta e planul în perioada următoare. Și mai multă unitate cu toți românii, să avem grija de toți cetățenii patriei, să nu mai cadă în mrejele extremiștilor. Simplu, nu!? Gata masa, gata scrisul, inapoi la cafea și muncă. Să ne fie (de) bine!😁😁😁😁

Fratele Wout se pregătește intens. Eu la fel, dar nu intens.

Ziua și beleaua

     Am obosit. Când crezi că te-ai liniștit și tu cu toată nebunia, acum că am scăpat de legionar, tot se găsesc lucruri care să îți dea de gândit. Dar după toată perioada asta nebună în care mi-am făcut bagajele în minte și am emigrat, acum nu mai am chef de instabilitate, mai ales emoțională. Am început să mă detașez, nu mai citesc întruna știrile, dau scroll pe facebook, poate să se mai și întâmple câte ceva și eu să aflu pe urmă. Că oricum afli pe urmă, tâmpitule de Mancuso! Oamenii din politica românească nu sunt predictibili, iau decizii bune doar pentru ei și normalitatea și logica nu ajută. Așa că m-am mai ponderat, vreau să mă bucur de viața mea, fără să mă mai stresez gratuit. Am nevoie să petrec mai puțin timp pe rețele și site-uri de știri. Voi fi în continuare atent la întâmplări și detalii. Dar las deoparte disperarea. Că nu mor dacă nu aflu primul. Citesc, ascult muzică, scriu poate, azi mergem la aer cu rolele. Poate reușesc o alergare mai târziu. Vremea e perfectă, o primăvară normală, 18 grade și înnorat. Ieri am băgat și bicicletă, am primit bilet de voie de o oră. Am fost la karate, la arte, a plouat un pic și nu am avut chef să mă ud pe adidași. Nu mai e stres. Sunt în grafic oricât de puține ieșiri și activități fizice am, deși planul meu e să am cel puțin o activitate pe zi. Sunt și zile de pauză, așa că vor fi și zile cu două activități. Că e alergare, bicicletă, plimbare pe jos, ceva exerciții fizice cu greutăți în casă. Nu vreau să contorizez și când muncesc prin curte sau dau cu mătura, am de gând să țin contul de pe strava "ocupat" doar cu 3 tipuri de mișcare. Am văzut că unii pun și când dau zăpada. Sau când fac yoga. Eu am trecut de faza aia. Am început să văd activitatea fizica altfel, o privesc pe termen lung, fără să mă dau peste cap. M-oi fi maturizat, cine știe!? Oricum, e bine și așa, nașule. Ne bucurăm mai mult de viață, încercăm să ne asigurăm niște bătrâneți liniștite. Avem grija de finanțe, de sănătate. Frate, zici că mă pensionez maine! Hai libertate!

Mai e până la pensie.

Libertate

     Frate, ne-a trecut glonțul pe la ureche. Am fost atât de aproape de un dezastru că nici nu ne dăm seama de proporțiile lui. Problema e că trebuie să schimbăm ceva. Si nu din pix, nu peste noapte cu un hei-rup dacic. Trebuie să schimbăm ceva la noi, la cum îi privim pe cei de lângă noi. Pe stradă, la muncă, la școală, la biserică, la mall. Avem o problemă socială pe care nu cugetăm să o ignorăm și era să ne muște de fund. Rău de tot. Avem nevoie de o politică mai potrivită pentru țara asta, cu oameni mai pregătiți. Clar nu ai cum să schimbi un sistem care s-a perpetuat de la comunism încoace în vreo 80 de ani. Dar sunt convins că dacă se iau măsurile corecte, se poate redresa corabia și să scapăm de pericolul extremist. Politicienii extremiști nu fac decât gălăgie, bagă bățul prin gard și destabilizează țări, popoare întregi. Ei nu au soluții reale la problemele oamenilor, doar capitalizează de pe urma nemulțumirilor acestora, nu oferă soluții ci doar citate și vorbe frumoase. Avem nevoie de o mai mare grijă îndreptată spre cetățenii vulnerabili, care suferă în țara asta. Suferă de sărăcie, de lipsa educației, de lipsa atenției din partea statului. Eu sunt de acord cu introducerea venitului minim garantat, dar nu folosit în scop electoral așa cum se întâmplă acum cu ajutoarele sociale, de pe urma cărora beneficiază primarii la alegeri. Nu. Ajutorul social trebuie folosit ca un instrument de a reduce sărăcia. Omul sărac nu mai ajunge să dea în cap altuia pentru o pâine. Are ce pune pe masă, se gândește și la alte lucruri din viața asta. Mie îmi e milă de oamenii care trăiesc din ajutoare sociale, pentru că au o viață grea, plină de neajunsuri. Dar dacă sunt ajutați să ducă o viață în care grija pâinii e redusă, poate încep să conștientizeze posibilitatea de a depune un efort și a trăi mai bine. Lumea mă combate spunând că așa se încurajează lenea, dar nu sunt de acord. Cine vrea să stea acasă și să nu se bucure de viață!? Să ai doar de un trai de subzistență, să nu ai planuri, bucurii!? Ce viață e asta!? Investind în minimul decent necesar traiului, nu am mai avea pericolul extremismului. Populiștii nu ar mai prinde avânt ca acum. Normal că e nevoie de timp și bani, dar unde e voință e și putință. Hai la muncă, Mancuso, nu mai abera pe aici!😁😁😁😁

CG a intrat la apă.

Timpuri noi

     Nu știu de ce m-am trezit de dimineață cu un căcat pe suflet. Scuze pentru cuvântul "suflet". Nu am idee de la ce am fost așa, parcă se înecaseră toate corabiile cu toți căpitanii și sobolanii dintrânsele. Oi fi visat ceva, oi fi păcătuit în somn, oi fi mâncat ceva nepotrivit deși nu a dat cu virgulă la numărul 2, n-aș preaș știi ce să zic. Cert e că am început ziua pe dos și aveam nevoie de o schimbare de modjo. Frate, și a venit. Am revenit la târg, devreme, frig, ceva gheață pe jos, multe mașini dar nu s-a aglomerat pe nicăieri, am ajuns la timp la școală și apoi am stat vreo oră la vecinu' de vorbă. Parcă sunt la poiana lui Iocan din Moromeții. Vorbim politică și aberăm, uneori ne și contrazicem, dar ne ascultăm. E bine. Mi-am mai revenit, dar tot mai aveam niște umbre. Acasă, m-am apucat de cafele și muncă. Ușor-ușor, am uitat de ce eram întors, mi-am revenit de tot. Acum, pe limpezime mintenească, aș da vina pe toate problemele de sănătate din familie și alergăturile de săptămâna trecută. Doamna e mai spre bine, dar tot trebe să se caute. Emma a mai primit o lună de pansament și cremă. Eu mai behăi și mucesc, dar sunt bine. Restul familiei e pe plus, nu îi bag in seamă că sunt toți niște bătrâni, normal să se plângă. Apoi în acest weekend s-au certat americanii cu Zelenski, nu e bine pentru pacea mondială. Ce vremuri ne-or aștepta? Acesta ar putea fi motivul neliniștilor mele. Că te întorci pe toate părțile căutând o soluție salvatoare în caz de nasoale mari. Planul B e creionat, în linii mari, dar nu poți fi pregătit 100% pentru neprevăzut. Eu nu vreau să mă consum pentru drobul de sare, dar nici să mă trezesc în toiul nopții că nu am ce trebuie să îmi salvez familia. Deci avem discuții în casă în legătură cu ce va fi, ce vom face, fără disperare și grabă. Hai că mi-am mai revenit și mai mult. Tot în weekend s-a deschis și sezonul de ciclism pe șosea pe pavate în Belgia. Eroul meu Wout a clacat în prima zi, nu a avut picioare și n-a venit decât pe 11. Slabă cursă. Duminică, a încercat câteva atacuri și a arătat mai bine, la final a ajutat un coleg să termine pe 2. O palidă salvare a zilei, dar totuși cu multe semne de întrebare legate de forma lui. Ceva nu se leagă și lumea se întreabă dacă nu cumva e sfârșitul. Ce idioți, are și omul un start mai prost de sezon și gata, l-au îngropat ăștia fără popă și lumânări. Așa e lumea tik-tok ne-am zăpăcit de minți, eram și înainte avizi după senzațional, dar parcă nu eram așa de porniți. Mergem înainte păstrându-ne optimismul. Că nu e război, că suntem sănătoși, că avem joburi, că va fi bine în România. Avem motive de îngrijoare destule, dar sunt și motive să fim pozitivi. Acum suntem la karate și e posibil să avem concurs în martie. Atunci să vezi stres și griji! Oss! 🏆🏆🏆🏆

Am avut și iarnă. Bună. Pârtieeee!

Primăvara și cursele din Belgia

     Copil fiind, așteptam primăvara ca pe o evadare din frigul și întunericul din case, nu de afară. Așa era pe vremea lui Ceaușescu. Nu îmi doresc să ne întoarcem acolo și sper să fim pe drumul spre mai bine, chiar dacă mai apar și gropi pe traseu. Trebuia să dorm de pe la ora 9, am ațipit și apoi m-a trezit doamna în legătură cu pansamentul Emmei. S-a dus somnul, am dat drumul la știri și am văzut "negocierile" de pace din Biroul Oval. Lumea zice că e un eșec, eu zic că e doar primul episod. Nu se face pace cum nu se face primăvară cu o floare într-o juma' de oră. sunt interese și implicații uriase, așa că e nevoie de discuții și hârjoneli serioase. După ce am citit știrile și ceva reacții, clar pro și contra oricui din poze, am dat pe facebook și am văzut un clip cu Wout al meu testând traseul de pe pavate care va fi inclus în cursa de mâine. Mâine e 1 martie, vine primăvara. Pe calendar deocamdată, că vremea e cu zloată și mizerie la oițe. Am băgat și eu o oră scurtă azi, de mi-a intrat noroi în bazon, oricât de încet am mers. Dar tot am bucurat sufletul după o săptămână de secetă. Dar ce să vezi, n-am murit, am muncit și am stat cu fetele. Câștigat eu. Nu e problemă că nu ies cu bicicleta, mă delectez atât cât se poate și nu mai adaug stres inutil în agenda mea. Am zis că mă dau pe brazdă ca un tractorist nebăut, așa fac. Dar am nevoie și de ciclism la tv, că eu și astfel iubesc sportul, urmărind cele mai importante curse, atât cât se poate. Că nici aici nu mă dau peste cap. Vezi ce liniștit sunt, ai putea zice că nu mă mai interesează ciclsmul, dar te-ai înșela amarnic. Chiar, tu știi ce înseamnă amarnic? No problemo, senor, că putem dormi și fără a ști. Mă rog, nu am somn, aberez aici că poate îmi obosesc ochii și bag cornu' mai repede în perină. Că mâine se deschide sezonul de curse pe pavate, în Belgia, și eroul meu Wout van Aert se dă. Sâmbătă, Omloop Het Niewusblad. Duminică, avem Kuurne- Brussels - Kuurne. Stai să mă verific dacă am scris "korekt". Pff, era "Nieuwsblad", am fost pe-aproape. Din nou, ce deștept sunt, trăi-mi-ar iubirile și pasiunile. Nu știu pe ce canal se văd cursele, dar sper să am floricele și alune, bere nu știu dacă o să beau. Bere belgiană nici atât, e prea tare pentru nebăutorul din mine. Să ne bucurăm de primăvara belgiană! Haide, Wout, fă-ne mândri!😀😀😀😀😀

Wout cel primul. Foto Visma.

Normalitatea

     Clar nu se compară vremurile, fiecare om are perspectiva lui, dar pot să zic că eu trăiesc mai bine sau mai rău decât alții din alte vremuri. Clar mă pot raporta la acele vremuri prin tot ceea ce am invățat și am trăit, dar asta nu înseamnă că tu, cititorul meu Fidel Castro, ești de acord cu mine. Mă uit în jur și îmi dau seama, mare minune, că suntem aruncați de la stânga la dreapta și invers în funcție de interesele vreunui grup de interese. Manipularea își face de cap cu ideile noastre, dar cel mai mult mă deranjează că mi se face teamă. Teamă pentru viitorul meu, al familiei, al patriei, al lumii. Se știe că teama te face mai ușor de condus si manipulat, că ești mai dispus să asculți de ordine incorecte și să faci jocurile unora sau altora mai umil, chiar parcă dorindu-ți să fii condus de un dictator. Astea sunt chestii măsurate și cercetate, nu a gândit-o vecinu' de la colț la o bere de 9 grade. Cei care conduc lumea și țările știu ce butoane să apese astfel încât să obțină ce își doresc. Cum e acum cu Tăcălin. Ne temem de fascism și autoritarism încât vom vota cu două mâini pe oricine i se opune. La fel cum am făcut in 2000 cu Iliescu și Vadim. Nu am avut de ales când am ales. Sunt lucruri normale. Doar că trebuie să avem grijă să nu ne adâncim prea mult în mizerie și să repetăm greșelile istoriei. Am tot trăit cu teama că ne va fi furat viitorul, că ne vom întoarce în timp la timpuri obscure și sărace, nepotrivite libertății individuale. De la alegerile anulate în decembrie am tot adunat teamă. Dar ușor-ușor, am început să îmi revin, am mai citit, am mai ascultat, am mai vizionat și parcă nu mai sunt atât de temător. Da, extremismul e o amenințare. Dar rezultatele din Germania de la alegerile de duminică îmi dau speranța că acest curent poate fi ținut sub control. Printr-o implicare civică masivă, voturile lor vor fi limitate. Avem nevoie de opoziție și ăștia cu gura mare sunt buni la asta, dar nu e nevoie să ajungă la putere. Deși AUR au fost invitați și au zis "PAS", arătându-și limitările. Dar nu toată lumea a sesizat nepotrivirea, încă mai sunt oameni care îi cred în stare de minuni. Pe ăstia nu ai cum să îi convingi. Așa că e datoria noastră, a celor care văd pericolul extremist, să ieșim la vot masiv. Iar cele 2 milioane de voturi ale lui File de poveste să rămână tot atât, dar să nu treacă de 20% în turul 2, în cazul în care e lăsat să candideze. Lumea știe ce înseamnă dictatura, marea majoritate a românilor nu vrea să se întoarcă la problemele din comunism, ne place să umblăm liber și să vorbim deschis. Cum a zis Rațiu: eu îmi dau viața ca tu să nu fii de acord cu mine. Așa trebuie să gândim și trăim. Hai că mi-am revenit, înapoi pe plantație. Cel mai adevărat sclav e ăla care se crede liber. 😁😁😁😁😁😁

Condamnați la râs.