De Craciun fii mai bun, mai rapid.

     Da, da, daaaaaa, chiar asa. Mai bun presupune sa te antrenezi mai mult si mai abitir, mai aplicat si mai dedicat. Am deja 17 saptamani de cand invart rotile si batatoresc talpile cu un program de minim 7 ore de bicicleta si alergare. Scuipa-ma, ca ma deochi singur. Vremea nu tine deloc cu mine, nu poat sa adaug multe ore la program, dar reusesc cumva sa pastrez un numar suficient ca sa simt ca progresez. Mai incet, dar tot e bine. Am invatat in timp sa am rabdare, sa nu mai am impresia ca daca bag luni 7 ore, e o saptamana buna. Disciplina mi-am educatoo in timp, facand si schimband, adaptand. Stiu ca e o chestie personala, nu pot sa iti explic in cuvinte ce bine ma simt pe bicicleta cand imi iese un antrenament din zeci sau sute, am invatat sa fiu mai prezent, sa nu mai fac doar ca sa bifez o distanta. Daca tot ies, mai ales pe vreme din asta, macar sa conteze. Clar sunt si ture de leneveala, cand stau in zona 2 si ma cam plictisesc, dar atunci bag niste mers pe noroiae sau radacini, am prins chiar si nisip, cele mai dificile medii de mers cu bicicleta alaturi de apada. Chiar iti antrenezi abilitatile pe bicicleta. Ieri ma gandeam ca nu poti sa supra-antrenezi tehnicile de mers pe bicicleta, nu poti face febra de la ele. Deci ma alimentez cu speranta ca toate drumurile mele cu haine pline de noroi si dintii nisiposi ma vor face mai bun. Ieri a inceput provocarea Rapha 500 si eu am avut cel mai slab start de oricand. Nici 20 de kilometri, dar i-am bifat in padure. Idilic, ningea si ploua si batea vantul. Eu, o balega verde fosforescent care sperie vanatul, bananaind pe drumurile pline de frunze umede si noroaie dulci. Tablou de iarna. Pacat ca nu a fost mai frig ca sa se si aseze plapuma, era bucuria copiilor, dar speram sa prindem un derdelus prin apropiere. Azi nu stiu daca mai ies, e prea aglomerata agenda. Nu e stres, avem timp sa recuperam zilele urmatoare. Si daca nu reusesc sa bifez Rapha 500, nu moare nimeni. Haide, spor la sarmale si cadouri fara numar! Ho-ho-hopaaaaaaa!🎅🎅🎅🎅🎄🎄🎄🎄

Slabe sanse sa ne antrenam in zapada iarna asta. 

Cupa mondială de ciclocros - Etapa 5 - Anvers, Belgia

     

Wout, eroul meu.

    Olaaa! Avem ciclocros si curse. Nu la tv, nu, că pică semnalul. Noroc că am prins niste băieti pe youtube care si-au făcut pomana cu noi si am putut urmări revenirea lui Wout (al meu) van Aert in cursele din noroi. Sau mai degrabă nisip, că traseul de la Anvers a fost uscat si nisipos la greu, numai bun pentru cine are picioare si tehnică. Eee, Wout a avut picioarele la el, s-a luptat acolo, dar s-a cam chinuit cu mersul prin nisip si a fost cam nepotrivit in poză. Plus că o pană la jumatea cursei l-a scos din lupta pentru un loc pe podium. Pentru că primul loc era deja plecat demult la Mathieu van der Poel. Nu putea să il tină pe loc nici o armată de fotomodele, omul era in misiune posibilă. A castigat detasat, desi a avut si el parte de o pană, a avut o distantă prea mare fată de locul II, Laurens Sweeck, regele nisipului, zic ăstia, dar nu inadeajuns de bun să il ameninte pe Matei. Pe 3 a venit dezlanatul de Emiel Werstrynge (incerc să le scriu numele fără să mai verific corectitudinea), care a reusit să tină piept hoardelor din spate. A fost cursă bună si nebună, as fi vrut să il văd pe Wout pe podium, dar fiind la prima cursă, pot să accept că atat s-a putut. Un traseu foarte greu, tehnic si de fortă, exact ce nu ii trebuia lui la prima cursă. Mă bucur de ciclocros, in orice formă si cu orice rezultat. Din păcate, lucrurile par aranjate pentru Mondialele din ianuarie, van der Poel nu va avea rival decat dacă Wout se va decide să participe. Thynau Nys nu stiu dacă a prins top 20, adică a avut o zi de cacao, desi păruse in formă acum o săptămană in Namur. Cam Mason a rămas si el de cărută. Păcat, as fi vrut mai mult spectacol, deci rămane doar să sper că Wout va participa si la Mondiale, asa cum a făcut anul trecut. Om vedea, zise orbul. 

Regele crosului.

    La fete, o cursă frumoasă, desi a venit după ce săptămana asta am aflat că Fem van Empel s-a retras de la echipa Visma Lease-a-Bike si a luat o pauză de la ciclism pe perioadă nedeterminată, din motive personale, probabil ceva la căput, triplă campioană mondială, ună dintre cele mai bune cicliste de ciclocros. Performanta sportivă isi cere tributul. Nu e nici prima si nici ultima, mergem inainte cu mai multă grijă la sănătate, zic. Asa, fetele, foarte competitive, s-au amestecat bine de tot acolo in fată, dar pană la urmă, favorita de serviciu Lucinda Brand si-a arătat forma si a castigat, după o luptă foarte intensă cu favorita mea, Ceylin del Carmen Alvarado. A fost foarte aprope Ceylin să producă surpriza, dar a pierdut in ultimele curbe cand nu a mai avut suflu. Felicitări totusi, mi-ai plăcut si azi. Pe trei a venit Aniek van Alphen, un rezultat bun, dar care nu o mentine in fruntea clasamentului general. Lucinda i-a luat locul. Mi-a sărit in ochi locul 5 ocupat de cehoaica sau slovaka Kristyna Zemanova. Foarte tare, creste si Europa de Est din nou, după ce l-am avut de trei ori campion mondial pe Zdenek Stybar. Azi, avem iar cursă, să vad cum mă organizez si cu familia si cu bicicleta, ca să pot urmări cursele. Să le vedem cu bine!😀😀

Lucinda. cea mai prima acum.

Pregătim. Gătim înainte!

     Bună dimineața la toată lumea trează și fresh de portocale. Am cafea, am băut o cană de ceai, urmează să mănânc. Viață de câine de lux! Ieri am avut etapă de cupa mondială și era cat p-aci să o ratez, că m-am întins câteva minute în plus la o cafea și cola la babaci, așa că am avut de tras pe drumul de întoarcere și mi-am cam stricat programul de antrenament de săptămâna asta, că trebuia doar plimbare și nem efort prea mare. Nota mea obișnuită, cum să facem să stricăm! Nu, nu, stai chill, că nu a fost așa de rău, doar o oră de muncă serioasă. Ce a fost mai nasol a fost că am plecat de acasă toamna, cu haine potrivite, și pe drum m-a prins iarna, cu haine nepotrivite. Mi-au cam înghețat tulumbele, am fost nevoit să trag un pic mai tare, că rămâneam cu gheață la mal. Au ieșit 3 ore de bicicletă numai bune de trecut pe răboj. Ce-mi place graficul ultimelor 16 săptămâni! M-am apucat de prin septembrie și o țin lungă, bag seama. Am reușit performanța să mă țin de un program, 5-6 antrenamente pe săptămână, undeva la 7,8 sau mai multe ore, cel puțin o tură cu intervale, cel puțin o ieșire la iarbă verde cu specific de ciclocros și tehnici, am băgat ora de alergare pe săptămână, am mâncat potrivit efortului, am adăugat exerciții cu greutăți, de ieri m-am apucat de izometrie pentru flexibilitate și mobilitate, dorm la program și nu mai beau alcool aproape deloc. Aș putea să spun că sunt mândru de mine, dar mă umflu prea tare pentru cele 74 de kile în viu ale mele. Nu știu dacă e placebo, dar mi se pare că merg bine, nu neapărat mai bine, că nu am cum să analizez, dar compar cum mă simt în fiecare săptămână, mai ales când vine o urcare, sau când am de fugărit un camion încet. Frate, ori am devenit mai competitiv și nu las pedala, ori sunt mai în formă, oricum e de bine. Știu, știu, un power-metru ar rezolva ușor această dilemă, dar nu mă văd cheltuind 2000 de ron pentru ceva destinat sportivilor serioși, care au programe de antrenament și o viață dedicată. Eu sunt dedicat trup și suflet pentru culorile clanului Mancuso, fetele pe primul plan, munca la susținere, bicicleta doar pentru reparare crăpături în acoperiș. Aseară am făcut prima oară exerciții de izometrie, dar nu plank sau chestii să încordeze, ci din alea ușoare, cu stretching de relaxare. Mi-a plăcut, o să încerc să îmi fac acest obicei, plus că doctorul mi-a recomandat să lucrez toate grupele de mușchi. El nu știe că eu duc o viață destul de activă, mai car chestii grele, mai sap în grădină, nu sunt o legumă de canapea care învarte rotița de la mouse. Hamster de birou! Azi e iar etapă de ciclocros, căcăcioșii de la eurosport nu mi l-au dat pe Wout ieri. Huo scurt, că l-am văzut pe youtube! Hai, că am treabă, o scurtez, că trece ziua și am de ieșit pe câmpii! Pârtieeeeeeee! 😀😀😀

Căluțul meu necabrat.

Să ne cautăm, zic.

     Nu sunt ipohondru, nu sunt un exemplu de viață sănătoasă, dar încerc să mă ajustez și adaptez la vârsta pe care o port în mine. Clar la cap nu am anii, dar aia e altă poveste. Scriu despre doctori nu pentru că mă doare ceva, sau ca să mă laud că am un corp de atlet sănătos. Doar că azi am avut vizita medicală (obligatorie) la cabinetul de medicină sportivă și m-am întreținut cu un domn doctor care mi-a dat câteva sfaturi utile, aplicate la viața mea de sportiv, la numărul de ore de antrenament și tipul de efort pe care îl fac. Mi-a recomandat să fac exerciții fizice cât mai variate, care să solicite cât mai multe grupe de mușchi, să nu fac doar biclă și alergare. Eu mai bag și exerciții fizice cu greutăți, ceva stretching, dar el mi-a zis să fac ceva isometrie înainte de culcare, așa că am de cautat pe net și să mă apuc de treabă, 10-15 minute în fiecare seară înainte de somn. Totodată, nenea doctoru' mi-a zis să evit alimentele reci, sau foarte reci, care mă încurcă pe la stomac. Și mi-a mai zis o chestie de care eu eram ferm convins că nu sufăr - a zis că sunt introvertit, că am tendința de a ține în mine lucruri dacă tot simt nevoia să mă eliberez prin ciclism. Deci, am de lucru cu mine, deși eu credeam că sunt un extrovert convins și mă descarc repede, se pare sunt chestii care mă apasă și am nevoie de o mai bună eliberarea a emoțiilor. Apoi a insistat pe vârsta mea, că ar fi bine să nu trag atât de tare, dar nu acum, ci în timp, să am grijă să adaptez efortul la vârstă, că de-acum, o iau în jos, și nu are rost să îmi supun corpul la un stres care îmi va dăuna pe termen lung. Sportivii de performanță au un corp chinuit, muncit, stresat, poate bolnav, iar eu vreau să îmi fac bine prin sport, nu să mă schilodesc. E bună activitatea fizică, dar nu la intensitatea unui atlet adevărat, să rămân la amatori și să mă bucur de mișcare. Eu am încercat să îi dau cât mai multe detalii astfel încât el să îmi poată da o părere avizată. Mai am de verificat analizele de sânge, mai vorbim pe urmă despre alte măsuri și discuții. E bine să te cauți, EKG e bun, merge ceasul, tensiune bună, puls mic, normal. Am înțeles că sunt mulți oameni care se controlează, dar din păcate sunt doar sportivii. Și oamenii de rând ar trebui să își facă verificările de rigoare. Eu mă dau rotund acum și arăt ce și cum, dar înțelegi ideea. Nu știi niciodată dacă ai ceva până nu te controlează cineva. Merge și cu "second opinion", că doar nu luam de bun ce auzim de la un singur. doctor. Salute! Adică "sănătate" în italiană! Ciao! 😀😀😀

Măcar inima să fie bine. Plină de dragoste și ințelegere, mai ales de Crăciun.

Ciclo-pauza

     Mamă, cum sună asta! 😁😁😁😁 Acum realizez că te gândești că am dat-o în biologie maternă, dar nu, e vorba de pauza de la ciclocros, dragii moșului, fi-mi-ar rușine cu titlurile astea! Revin. Azi am fost la birou, am fost obligat să fac pauză de la bicicletă și alergare. Și cumva e bine să faci pauză, se știe că mușchiul crește în zilele de repaos, poate ar trebui să stau numai pe liber, fără antrenamente, Arnold mă fac. Oricum îmi propusesem să am o săptămână mai lejeră pe bicicletă, e ultima săptămână plină la muncă și ceva scoală, așa că e loc puțin de antrenamente. Si oricum, planul meu de 3 săptămâni tari și una lejeră văd că îmi priește, mai ales la căpălau. Fiat lux! Se simte cand fac pauză de bicicletă, că parcă nici mancare nu mai bag ca haplea, nu îmi mai vine să mestec întruna, să am ceva de ronțăit. Oi fi bolnav, oi fi intrat în anul morții pasiunii, cine știe!? Ideea e că sparg frigiderul, incerc să am grijă în continuare să mănânc din toate, cat mai echilibrat și variat, și cu program, adică masa de seară nu mai târziu de 8 și primă masă a doua zi după cel puțin 12 ore de la cină. Un fasting lejer, de începător. Când ii aud pe oameni că fac fasting și de 3-5-7 zile, mă îngrozesc. Pai eu dacă nu mănânc o zi, mor. Nu râde, eu chiar mor de tot dacă trece o zi fără să mănânc ceva. Mă prăpădesc văzând cu ochii. Nu știu cum să abordez gândul ăsta fără să mi se facă rău. Auzi, să nu mănânci!? Păi de ce mai trăiești? Eu trăiesc să mănânc, să dorm. Așa sunt eu construit. Mă dau și eu rotund, că îmi permite corpul să bag în mine ca într-un tomberon elastic, vrute și nevrute, grase sau slabe, dulci sau acre. Iute nu prea înghit, dacă e ceva picant, evit. Pentru mine, să mănânc ceva picant e ca și cum aș mânca ceva foarte fierbinte, nu aș simți gustul. Și mă și cac pe mine la greu pe urmă, deci nu "se" merită, vărule. A fost o zi lungă, birou și trambalare, dar am bifat-o și pe asta, Emma a fost liberă de la școală, mâine o nouă zi, tot bună, dar mai lejeră, sper. De dimineață plecăm mai târziu la școală, poate bag o alergare. Depinde de cât de frig e, conașule, că nu am chef de gheață pe catalige! Hai, noapte bună să avem, ne vedem pe imaș mâine. Sau... 😀😀😀

Povestea vieții mele.

Cupa mondială de ciclocros - Etapa 4 - Namur, Belgia

     Eee, ziua bună se cunoaște de dimineață. Asta dacă te trezești la 6 sau 7. Nu la 9. Că la nouă e deja ziuă, ai ratat startul. Nu e bai, conașule, am un ceiuc, ascult hip-hop din ala bun, old school, cum îmi place mie. Uneori îmi vine să scriu bucata dimineața, dar azi am zis să aștept, să văd ce se întâmplă cu mine și programul meu de antrenament și mai era și etapă de ciclocros, am zis să dau "breaking news" azi, nu mâine când toată lumea știe rezultatele. Plus că dimineață trebuia să aberez prea tare, că nu puteam să îți povestesc decât ce am visat sau ce am băgat la micul dejun. Este că te pierdeam de tot!? Așa, am povești cu pădure, noroi, gheață la unghii și cursa de la Namur. Stai așa, că am bagat și o alergare de juma' de oră, bună de tot, medie ca efort, dar necesară pentru ora mea săptămânală de alergare. Soare, vânt, ceva noroi, frumoasă alergare, n-am ce zice. Apoi am băgat niște paste la găteală să am carbohidrați la plimbarea pe două roți. Eram între două luntre, că parcă aș fi băgat și ceva mai mulți kilometri pe asfalt, dar era cu mașini și parcă nu aveam chef de alți proști în afară de mine, apoi era ciclocrosul. Mă gândeam de zilele trecute să atac un kom (record pe strava) pe la Ocnița spre Glodeni. Soare afară, 6 grade pe termometre, zic să nu mă îmbrac prea gros, că știu că trag tare azi și o să mă transpir de tot. A fost un pic rece când am ieșit pe usă, dar am zis că mă încălzesc pe prima urcare. Și așa a și fost, mamă, ce mă pricep. Dar pe urmă, soarele meu drag s-a pitit într-o pătură de ceață deasă. Vărule, și s-a făcut un frig de mi-a cazut cozorocul de la cască. Ce facem noi aicișea, Mancuso, tată?! La Gura Ocniței, frig, nasol. Eu trag tare să mă încălzesc, dar simt că labele picioarelor nu au centrala pornită, am lăsat acasă overshoes, că eu sunt spartan. Poate spart în cap, că o să îmi pice toate unghiile. Ce o fi fost în capul meu!? Pesemne nimic. Hai că începe să iasă soarele, trec de nebunii de la Ochiuri, ajung la Ocnița și mă lovește soarele, puternic, dar tot rece, oricum un pic mai bine, măcar la moral. Mă mai ridic din șa, se mai încălzesc picioarele. Apoi dau în drumul spre Glodeni și trag cât pot eu de tare. Mă salut cu atv-uri, motociclete, 2 mașini pierdute. Mă obosesc, dau tot ce am eu mai bun: salată boeuf, cârnați, tort, atat am avut eu bun. O iau înapoi, nu mă mai întind spre Pucioasa pe la ai mei, că e cam răcoare, și aș vrea să prind și etapa de la Namur pe tv. Retur la fel de în viteză, mă stropesc, iar intru ca măgarul în ceață, iar îmi îngheață copitele inferioare. Eu aș fi vrut să bag 3 ore de pădure, o să mă mulțumesc cu 2, aia e. Pe drumul spre casă a ieșit iar soarele, îmi bătea in spate, dar degetele de la picioare voiau un ceai cald. Nu m-am mai întins. Lejer înapoi spre casă, ceva mai mult de două ore. Baie, mâncare, și la tv. Cursaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! 

    Frate, s-a întors Mathieu van der Poel! Asta e știrea zilei! Start în forță, el pleacă din spate, durează o tură până să ajungă în frunte. Dar nu e o demonstrație obișnuită de forță, e prima cursă și are de făcut ajustări, baieții din jurul lui deja au câteva curse bune la activ, așa că pe coborâri și alte porțiuni tehnice, îl cam fac. Dar el nu se lasă, e tăticul lor la ciclocros, are o imagine de apărat. Doar Thybau Nys îi face față, și încă îl pune și în dificultate. A atacat van der Poel, a răspuns Thybau. Ambii par la același nivel, dar un pic la limită, fac greșeli. Thybau cade bolovan într-o curba la dreapta, îi fuge spatele, și pierde lupta, Van der Poel se desprinde deciciv, Nys luptă și de pe 4 ajunge pe 2, pe trei vine Michael Vanthourenhout. Unul din favoriții mei, Cam Mason, a fost foarte slab. De ieri l-am simțit că nu are picioare, s-a chinuit, cred că pe la locul 40 și ceva. Mulțumesc, frumoasa cursă și grea! La fete am văzut doar un rezumat. Lucinda Brand, victoria cu numărul 10 în acest sezon, nu a avut rivală decât pentru o tură. Apoi s-a desprins și s-a dus. Pe doi a venit lidera la general, Aniek van Alphen, iar pe trei surpriza franceză, Amandine Fouquenet. Am aflat că la această cursă, premiile în bani ale fetelor au fost ca la băieți, o decizie foarte inspirată, așa se face treaba. Gata, mă bag la masă, a șaptea pe ziua asta. Bag în mine că poate mă taie și pe mine cineva de Crăciun! Haide pa-pa! 😀😀😀

O victorie muncită și meritată.

Sambăta porcului

     Știu, stiu, e post si nu vorbim cu păcat si cu carne, dar dacă azi am făcut si mancat carnati, trebuie să mă laud! M-am trezit normal, nu stiam exact ce program avem azi. Cafea, bifată, mic-dejun, aranjat. Apoi ceva de săpat in grădină, am bifat sala pe săptămana asta, spate si brate, bun. Au venit si carnatii, vreo oră si jumate de stat in picioare si pregătit. Dar au iesit senzationali, deci a meritat. Nu am mai apucat să ies si eu cand era soarele sus si seninul complet. Am iesit la 3 jumate, cand deja soarele se uita in jos si frigul incepuse să piste. Aia e, nu am bombănit decat putin, e bine si asa. După alergarea tare de aseară, m-am trezit cu ceva dureri musculare la picioare si nu am putut să mă organizez pentru niste intervale. Am zis "ok", azi o lăsăm mai usor, atunci să ne concentrăm pe partea tehnica a ciclocrosului. 20 de minute de incălecare/descălecare. Apoi vreo 10 starturi cu sprint, au intrat toate unse, dar m-au obosit. Apoi am mai urcat niste dealuri si am venit acasă cand se innopta. Deja era frig, 3 grade, degetele de la picioare incepuseră să amortească. Puteam să iau overshoes (protectii de pantofi) si să nu inghet, dar nu pot alerga cu ele, asa că nu le-am mai luat. Desi puteam să bifez o tură mai lungă, cred că a fost tot răul spre bine, că nu prea aveam picioare. Oricum am in plan să o las mai moale săptămana viitoare, să am un program de 3 săptămani grele si una usoară. Am calculat că nationalele vor pica in săptămana usoara, cand doar acumulez energie, nu mă obosesc prea tare. Am văzut aseară si traseul, e fix cel la care am fost in ianuarie, nu are urcări grele, o să fie de fugă, dacă nu plouă sau e gheată, 40 de minute de forjă. Deja mă gandesc să imi adaptez iesirile si să bag portii de 40 de minute de tras tare. Cred ca traseul meu de pe deal e prea greu, prea multă alergare, nu stiu dacă o să il folosesc prea mult. Am nevoie de accelerari, sprinturi, ritm sustinut, pe deal e cam frant, mult pe langă bicicletă. Mă mai gandesc, mai analizez, mai creionez. Am nevoie de un traseu plat cu multe invarteli, cu sprinturi constante din sa si accelerări in curba, cumva. Te anunt! După tura de pădure, am prins si cursa de ciclocros urban de la Kortrijk, parcă asa se scrie. Omul meu Cameron Mason a condus in primul tur, dar a plecat cam tare si s-a inmuiat pe parcurs. Pana la urmă a venit pe 2, in spatele lui Niels Vandeputte. Pe trei a venit Ryan Kamp, pe un Colnago frumos rău. Misto cursa, disputată, cu ceva coate si nervi, dar plină de actiune si imprevizibilă. Maine e etapa de cupa mondială de la Namur, vine van der Poel in scenă. Sper să prind un televizor liber să il văd, că s-a invrednicit si eurosport să transmită ciclocros. Aleluia! Gata. Mă bag la somn, a fost o zi grea, cu multe, dar bună. Hai somn usor!😀😀

Pădure udă, dar tot frumoasă. Poza nu e de azi.

Fernwee

     E un termen care vine din engleză sau olandeză/neerlandeză, nu sunt sigur, dar știu că înseamnă "a fi acasă dar cu gândul plecat". Adică pleci într-o aventură în jurul lumii, stai 3 ani, te întorci acasă dar ești cu gândul tot prin lume, ți-e dor de ducă. Eu nu sunt plecat, doar un pic dus, și nu m-aș vedea plecând de tot. Adică, îmi fac eu damblalele cu bicicletele și cursele, dar să îmi iau viața în rucsac și să mă duc să mă descopăr, sau să descopăr lumea în care trăiesc, naaah, niciodată, mon cher. Mă simt bine acasă, clar am nevoie să mai evadez, dar nu aș putea să stau departe de familie mai mult de câteva zile, și atunci doar dacă sunt forțat de împrejurările muncii, nicidecum să plec eu la vreo tură și să vin poimâine. Nu e de mine, aș putea să fac asta, dar nu vreau. Vreau să îmi petrec cele mai bune ore din zi alături de fetele mele, și dacă am noroc să bag o bicicletă sau o alergare, cu atât mai bine. Scrisul de aici îl produc când sunt la birou, în pauzele dintre pauzele de masă, deci nu pot să zic că îmi ocupă prea mult timp. Am început să mă descurc și mai repede cu diacritice și corecturi, se simte exercițiul. Am câteva zile de când reușesc să bag două articole pe zi, aici și pe Mancuso, ceea ce înseamnă că nu prea am de muncă. Azi am profitat și de faptul că nu prea a mers laptopul, plus că am avut și mulți colegi liberi, deci agenda mea a fost subțirica. Multumesc, Doamne. Sper să prind o juma' de oră de alergare după muncă, Emma are program cu fetele, doamna nu are chef de mine, perfect. O juma' de oră, o oră, depinde cum mă simt si cat de frig va fi. Mă știi nebun și friguros, normal că mă deranjează la mișcare și simțire, prefer să îmi fie cald și bine decât frig și rău, clar. Mai avem două săptămâni și începe să crească ziua, să putem să ieșim pe lumină și după muncă, să nu mai fie beznă când facem ochi dimineața la 7, să nu ne mai fie somn întruna, să nu ne mai strângă pielea de la răcorică. Cică nu există ture friguroase, ci doar echipament nepotrivit. La mine e nepotrivit, dar în sensul că mereu îmi e cald, iau prea multe plăpumi pe corp și normal că mă sufoc. Am și o explicație de ce nu merg mai tare la ture, nu cred că a mai folosit-o cineva. Sau măcar eu nu am făcut-o! Roata se-nvârte, pașii de alergare mi-i fac, ar trebui să bag niște exerciții de sală sau forță, să mai cresc un pic scarabele superioare, să am trunchiul mai solid și mai fluid, băgăm și stretching, dar îmi e greu să fac asta zilnic, e cam după aduceri aminte, fără program. Cine știe, când iau vacanță, o să mă pot concentra și pe partea asta! Sănătoși să fim, că buni am fost mereu când a venit Crăciunul! Hai la revedere!

GCN are fani din medii diferite.

Unde dai și cum se-ngroapă

     Hai că m-am surprins în off-side, sau cum zic deștepții mari din fotbalul românesc, op-sai. Eram cu planul pe genunchi, să ajung azi la Moreni ad-hoc, nimic programat, dar m-am adaptat repede. Aveam roțile noi, gumele noi, trebuia doar să le pun pe bicicleta de cros și să ies la o pedală ușoară prin coclauri și să fac câteva poze ne-profi, să mă laud. Ia d-aici, Mancuso, laudă-te cu un coor! Trăi-ți-ar familia, nu m-am dat peste cap, că nu e un capăt de țară, am luat bicla de șosea și tot mi-am făcut plimbarea de o oră. Nu mi-a venit să ies cu roțile noi că mi s-a părut că nu sunt perfect umflate, am zis că or avea ele vreo problemă, mai bine le las acasă să dospească și le scot mâine sau în weekend. Arată frumos, n-am ce zice, vorba 'ceea, ce frumos atârnă. Eu stau și scriu aicea și bicla se uită la mine cu jind. Și roțile curate, și noi. Mă simt ca un ginere în noaptea nunții. Urmează noroiala, normal. Așa e tradiția, bagi mireasa in noroi. Am ieșit azi cu gândul să scot oboseala din picioare, că ieri am avut și treabă fizică prin casă și am și tras la antrenament, m-am cam resimțit, azi am avut pe Bacovia în mușchi, Plumb am tras după mine. Dar era prea frumos afară ca să nu ies. Sper că apreciezi că am scos reclamele de pe blog, poți să citești în tihnă, fără să te mai oripileze reclamele la rahaturi. Văd că mă citește lumea, mai ales pe Blogul lui Mancuso, acolo fac furori în iarbă, sper să îl ridic și p-ăsta mic. Dar la cât de interesant e ciclismul la noi, iar ciclocrosul e o nișă din ciclism, aproape nimeni nu mă caută. Dar eu mă folosesc de acest blog ca de un ghid de supraviețuire în lumea ciclismului, cu bune și rele, cu curse și ture, cu chestii sportive și simple. Aberez cu politica în partea cealaltă, nu te pierd. Hai, spor la citit, urmează să adaug diacriticele mai tarziu. Are Emma ceva de făcut la teme și mă duc să o ajut. Mă dau și eu important aici, că nu mă citește soția! 😀😀😀😀😀

Până adun poze cu bicle, pun aiureli. Să mă "erți"

Repede, repede!

     Știu, nu are legătură cu mersul meu pe bicicletă, că numai rapid nu sunt. E vorba că nu am apucat azi să o dau în scris că am avut ghirlande de pus în luminițe și brazi de asamblat pentru decorat, a muncit toată lumea de ni s-au ars filamentele, dar aproape am terminat cu pregătirea casei de Crăciun. Am avut timp să bag și o tură bună de bicicletă, am alergat de nebun prin Doicești, mare metropolă, mai ales că are și piste de bicicletă ca la Amsterdam. E, nici chiar așa, dar are câteva piste bune. Și am alergat pe toate străzile, am ratat doar două bucăți de asfalt, că nu am bicicleta de cros să alerg în pădure, aici am doar cursiera de la Petrache cu care bag la greu. A fost o ieșire bună, productivă, am tras de mine și m-am bucurat de soare și un pic de vânt, 10 grade pe plus și griji pe minus. Era să mor de nervi azi la muncă din cauza unor deștepți și am ieșit pe ușă turbat, cât p-aci să nu îmi iasă iesirea. Dar efortul fizic mi-a schimbat starea și am venit acasă alt om. Chef de familie, de ceva urgent la muncă, o bere și o masă picantă de la kfc, pui tradițional. O zi bună de bicicletă, bună de familie, bună de muncă, deși la un moment dat părea că sufăr pe toate planurile. Am mai zis de atâtea ori că e foarte important să faci lucruri, mai ales activități fizice, să pleci de acasă, să schimbi aerul, să uiți de griji sau măcar să le lași în spate, că nu te mai prind, oricât de încet ai merge. Se adună orele de antrenament, își vor spune cuvântul în ianuarie, sunt sigur. Nu bag mâna în foc pentru vreun rezultat mare, dar știu sigur că mă voi simți liniștit și împăcat că am dat totul. Și acum am mai bifat și toate căsuțele pe partea tehnică. Nu mai am nicio scuză, mai sunt 33 de zile. Sau 32, de fapt. Hai, te las, somn usor, e târziu, și sunt cam "obo"! Paaaaaaaaaaa! 😀😀😀😀

Am avut si biclă de contratimp, vărule!

Echipare, echipare, să nu fie supărare!

     Hai noroace, vărule! Gata munca? Eu fusei liber azi, dar tot ocupat m-am simțit. Am și muncit pentru muncă, am întins și niște luminițe și ghirlande, am băgat și o oră de bicicletă pe vânt și cald, de fapt nu cald cât prea multe haine pe umeri, ca de obicei. Vreau să mă laud aici că am cam gătat și cu dotarea pentru cursa care va să vie. Am rupt olx în două, că nu voiam să dau preț întreg pe lucruri noi pentru un moft de-ale mele, mă descurc și cu second hand. Zis și făcut, am bifat cam toate căsuțele, am schimbat chestii între ele, am ajustat și am cam terminat. Mă declar un om dotat. Cu bunăvoința lui Răzvan o să am și bicicletă de rezervă la cursa de la naționalele de ciclocros din 11 ianuarie 2025. Pregătirea fizică și tehnică e în plină desfășurare, nu vreau să mă laud prea tare că poate mă deochi de tot. Eu sunt pățit, anul trecut între Crăciun și revelion am vrut eu să completez provocarea Rapha 500 de pe Strava, și fix pe 31 decembrie m-a lovit o răceală de mi-a stat garminul. Chiar mă gândeam zilele astea ce dificil e să te ții de un program și să te lovească boala, se alege praful. Sau prafurile. Și fratele Wout a fost răcit, îmi părea mie suspectă lipsa lui de pe strava, nicio alergare, nicio bicicleală, măi să fie! Și când-colo, omul a bolit, văz că s-a întors la muncă. Eu încerc să mă țin departe de frig, oboseală, stres prea mult, că atunci pică ghinionul cu microbul, când lași garda jos. Nici în partea cealaltă nu mă duc, să fiu mai ipohondru decât sunt. O să fiu atent, atât pot să spun. Beau multe lichide, evit chestiile reci, mănânc mult și variat, bag fructe, am program de mese și între mese, alcool mai puțin spre deloc, călugăr mă fac, trăi-ți-ar! Azi mi-au ajuns roțile de rezervă, ieri cauciucurile de cursă. Eu nu am avut în viața mea ceva de rezervă la vreo cursă, zău! Premieră! Deci o să am biclă și roți de rezervă, dacă fac rost și de personal să îmi spele bicicleta sau să mă ajute la vreo problemă, m-am scos pe vecie! Dar nu prea îmi vine să îmi chinui familionul prin noroaie friguroase, îi las la căldură, mă descurc eu și singur. De pe lista de chestii de făcut, mai am vizita medicală, asigurarea și cam atât. Vericule, am emoții deja! Și mai sunt 33 de zile. Le număr și eu precum Emma zilele până la Crăciun. Hai, e târziu, mâine iar sunt liber, dar copilul are școală și ne culcăm devreme. E bună și scoala asta la ceva până la urmă, dormim mai mult. Sau mă rog, mai devreme. Noapte bună, dragilor, ne vedem mâine. Sper!

Ajutorul Moșului.

Cupa Mondială de Ciclocros - Etapa 3 - Terralba, Sardinia, Italia

     Week-end plin de actiune, dar nu la tv, mon cher, nu-nu, ci pe coclaurile mele din spatilii casii. Muama, ce bogak sunt, am traseul meu de ciclocros, marcat si demarcat corespunzator. Mi-a luat o alergare si o ora de bicicleta sa il fac ca lumea, dar mi-a iesit. Ma dau ca nebunul in sus si in jos, printre copaci si frunze si gropi, am si cazut de vreo doua ori, dar pe moale, nicio buba. Aaah, la naiba cu cauciucurile maxxis all terrain, fac pana si daca bag trainer, la naiba, bine ca mi-au venit gumele noi, sarutmana la doamna patroana sponsor generos, vineri le pun si ma dau iar in sus si in jos. Cum am avut o saptamana plina de miscare, ceasul imi arata undeva la 20 de ore de activitate, desi eu am avut maxim 10 de bicla si alergare. Ceea ce inseamna ca sunt activ cel putin 2 ore pe zi, cu sau fara bicicleta. Foarte bine, sa tinem pipota activa si creierul aerisit. Nu stiu ce se intampla cu casa ciclismului, recte europsort, ca a sarit a doua etapa de cupa mondiala consecutiva, am stat ca bezmeticul pe net sa prin cursa. Nimic. Sau nimika, sa inteleaga si suveranistii mei dragi. A fost etapa, a treia, in Italia, Sardinina, la Terallba. Anul trecut a fost anulata din cauza vanturilor puternice si periculoase. Dar anul asta s-a desfasurat conform graficului si a iesit o curse nebuna, cu noroi, rasuturnari de situatie si un castigator meritat. Nu am avut favoriti, Cam Mason s-a dus la Glasgow acasa, sa faca o pauza. Ciudata treaba, pentru ca imi parea in forma vietii lui. Dar cine stie, poate a mers prea bine si a dat de gandit la oameni si l-au atentionat? Sau mergem pe varianta oficiala ca avea nevoie de o pauza pentru a nu se coace de tot. Fara Wout, fara Cam, fara Thybau Nys, nu prea am stiut cu cine sa tin. Am vazut doar niste secvente, nu neaparat rezumat. Frumoasa cursa, cred ca m-as fi incordat un pic, mi-as fi ales un baiat si as fi tinut cu el. Clar nu ar fi castigat, adica nu a castigat cel la care m-am gandit eu sa castige. Ghinion sunt! Pe primul loc Michael Vanthourenhout, agil in ultima curba i-a pacalit pe adversari si a sprintat in avans, desprinzandu-se in castigator clar, desi toata ziua a fost nesigura treaba. Pe doi a venit Joris Nieuwenhuis care l-a invins la sprint strans pe Laurens Sweeck. 

Minerii mei dragi. Am lasat si referinta.

    La fete, cursa rapida, desi traseul avea multe locuri cu noroi si chiar ditamai baltoacele, de am zis ca a intrat marea Mediterana peste baieti si fete. A inceput sa imi placa si mie noroiul cand ma antrenez, iti dai seama ca il iubesc cand se dau altii si se porcesc. Nici fetele nu au scapat de mizerie, bine ca nu a fost frig d-ala belgian, ca le pierea zambetul pe podium de tot. Favorita mea din cursa, Ceilin del Carmen Alvarado a plecat din spate, ca nu are curse destule, si parea ca revina. Doar ca sa abandoneze in turul 2. Pai stai asa, fata mea, care-i baiu'? Cica are buba la genunchi, nu a vrut sa forteze. Au, imi pare rau! Sa te refaci cu bine! Fetele noastre s-au jucat, pana cand Lucinda Brand a atacat in turul doi si s-a facut nevazuta, castigand cu 20 de secunde avans. E a noua victorie din 11 curse, pare ca nu are rivala anul asta. Bravo ei, o veterana care continua sa castige. Pe doi a venit Aniek van Alphen, castigatoarea de acum o saptamana din Franta. Pe trei a venit colega lui Brand, Shirin van Anrooij.  Lupta e stransa pentru clasamentul general, dar mai sunt destule etape ca sa apara si alte pretendente.

Lucinda (cu) Brand.

Duminica nu e zi libera

     Hai la multi ani tutoror Filofteelor si Filofteilor, ca am observat ca se poarta nume de fete ajustate ca nume de baieti, Adin, Adelin, Dian, mai avem de nasit un Corin, Magd, Marg, Magdalen, Ortans. M-am trezit azi cu un gand, sa ies sa bag o alergare pana sus pe deal si sa imi marchez traseul de antrenament. Am creionat eu o tura de fo' 3 kilometri, in varful dealului din spatele casei la Moreni, numai bun de fugarit oile si caprele care pasc de zor pe acolo, macar nu esti singur. Ciobanul ala se uita cam stramb la unul care vine pe bicla si se da in sus si in jos printre copaci si ciulini, pe langa drumul facut de carute. Sigur se intreaba ce boala mi-am ales! Ma mai vede si alergand pe langa bicla, e clara treaba! Si ma mai duc si la alergare in panta tot pe acolo, de s-au saturat si cainii lui sa ma latre. Dau ziua buna, ma saluta, dar cu teama, asa, sa nu superi nebunu', ca nu se stie, asa gandeste saracul. Deci am avut un gand, l-am uitat. E 10 si eu beau cafele si aberez pe net. Am scos reclamele de pe blog, ma lipsesc de cei peste 60 de centi pe care ii castig pe an, mai bine sa am un blog curat, fara toate reclamele la hemoroizi si basici pe creier. Vezi ce frumoase sunt articolele acum!? Trebuie sa compensez cu poze beton, numai bune sa acopar gaura lasata de marketingul inutil. Facem incercari in viata, nu iese treaba cum ne-am propus, ajustam si reconfiguram traseu in consecinta, nu moare nimeni ca am incercat. Eu oricum scriu, asa ca mai bine raman la simplitate si nu te obosesc la binoacle. Castigam amandoi, zic eu. Azi e etapa de cupa mondiala de ciclocros din Italia, in Sardinia, Taleba sau Teleba, nu mai stiu exact. Doar ca am observat ca Eurosport, casa ciclismului, da skip si la aceasta etapa, ca saptamana trecuta, nu stiu ce se intampla, nu s-or mai fi inteles la bani, cine stie!? Cert e ca nu ma mai conditioneaza transmisia la tv in privinta iesitului, poate de aia nici nu am zbughit-o de dimineata cu picioarele la spinare, ca am libertate de plimbare. Fetele mele sunt in pauza, Emma a avut o noapte scurta, cu prietena ei au stat pana tarziu, e weekend, isi permit. Am in plan sa ies o ora, trebuie sa ma tin de program. Cumva, de cand m-am apucat de treaba asta prin septembrie, am devenit dedicat si aproape pasionat, nu ma mai deranjeaza ploaia si noroiul, le-am adoptat ca necesare calirii spiritului meu de ciclist comod si acum o tai afara indiferent de vreme. Zic ca sunt pe drumul cel bun, nu doar la ciclocros, dar si cu problemele cotidiene, le abordez mai increzator. Nu le rezolv mai repede sau usor, dar macar nu ma mai lupt cu mintea mea sa o conving ca trebuie sa fac ceva ce nu imi place sau convine. E de bine, zic. Stai, ca se trezesc copiii, ma duc sa aflu ce au in program ca sa fiu disponibil, ziceau ceva de niste lipici de cumparat sa isi fac slime, un fel de plastilina facuta in casa, care nu se lipeste si arata ca niste muci dezvoltati. Gata, ti-am stricat pofta de mancare! Noi sa fim sanatosi, si cat mai disponibili, la efort, la iubit, la ingrijit, la bucuriile mici! Gata si azi, merge stiloul!😀😀😀

Poze vechi, pana reusesc sa descarc din cele mai noi. 

Ciclocros pe pâine

     Hai, hai, că nu te-am înnebunit încă. De tot. Știu, știu, e sâmbătă, nu e cursă azi, nu e etapă de cupa mondială, și atunci de ce-mi scrii, păcătosule? Stați așa, mon cher, ma chérie, eu vreau să mă țin de un program de scris care să îmi țină simțurile active și productive. Observ cu tristețe că am început să repet titluri de articole, ceea ce înseamnă două lucruri: nu merge mintea și nici ținerea de minte. Am nevoie de repere, de chestii noi, să dezvolt cu capul ca să pot avea pretenții de scriitor. E urât afară, dar măcar nu plouă, așa că bag o tură de asfalt, mai lungă, poate ajung la babaci la o cola și o iogenie. M-am cam porcit aseară la tura din pădure, am stat doar o oră, era vânt, noroi, ploaie, m-am și tăvălit o dată aproape stând pe loc, mi-a fugit fața la o întoarcere la 180 de grade și m-am trezit lungit ca pisica pe sobă iarna. Nicio daună, fizică sau tehnică, chiar am râs că sunt prost rău, ce să vezi, am zis să exersez eu întoarcerea pe dreapta la viteză mică. Realizezi că o să fac mereu stânga-împrejur de-acum încolo!? Am reușit să bag un antrenament intens, cu intervale la deal, cam grele, dar le-am bifat. Așa cum reușesc să bifez cu sfințenie cele 7 ore minime de bicicletă și alergare pe săptămână. Nu știu dacă e placebo, ego sau prostie, dar am impresia că sunt pe plus, fizic vorbind, lasă psihicul, ăla e la Bălăceanca la tratament și reverie, nu revenire, că nu mai are scăpare. Mi-am programat orele în așa fel încât să bifez măcar 2 ieșiri cu intervale și cel puțin una cu pregătire tehnică de ciclocros, cu descălecări și starturi, urcări de rampe cu bicla în spate. Alergarea e partea cea mai dureroasă pentru mine, pentru că nu îmi place, dragă, ce să fac? Nici nu încerc să mă îndrăgostesc de alergare, dar parcă nu mă pot chinui așa. Si cum mă știi, caut chestii pozitive sau mai puțin negative de care să mă agăț și să alerg ora aia căcăcioasă pe săptămână. Mi-a ieșit în ultimele 6 săptămâni, ceea ce înseamnă că am voință, dar încă mă chinui să o îndrăgesc. Deocamdată, sigura motivație și bucurie e că mă ajută la ciclocros, așa mă păcălesc. Problema mea e că atunci când faci ceva fără plăcere nu are cum să apară și progresul. Eu nu am de gând să alerg vreun maraton, alergarea nu e scopul meu suprem, dar ca să obții beneficii, trebuie să o faci cum trebuie. Ce porcărie de formulare! Lucrez, lucrăm. Mai am o parte placută la alergare atunci când bănănăi prin păduri, pe frunze umede și crengi uscate, cu ceva căprioare și fazani, aer curat și liniște de criptă, dar nu de speriat. Pădurea te adoptă numaidecât, trebuie să te lași pradă sunetelor, mirosurilor, imaginilor care îți clătesc gândurile mai abitir ca o mașină de spălat cu al șaselea simț. Hai, că încep să văd lumina și la alergare, nu mă dau bătut, azi bag una de o oră, să mă țină numa' opincile și gleznele. Mi-am învătat lecția și nu mai forțez, am nevoie de sport să fiu sănătos, nu să mă schilodesc. Măcar atât mă duce și pe mine căpocul! Gata cu scrisul, mai am o gură de cafea și o tai la plimbare. Azi stau în zona medie și mă bucur de mișcare! Uraaaaaaaaaaaa! 😀😀😀😀😀

Sultanu, locul unde șoseaua o ia în sus și voința în jos.