Istoria se scrie in timp

     Azi avem Campionatele Mondiale de ciclocros de la Hulst. Azi Mathiew van der Poel vrea sa devina cel mai de succes ciclocrosist din istorie. Tot ce face el nu s-a intamplat peste noapte. Omul a zis ca de douazeci de ani se antreneaza prin aceleasi locuri si in continuare gaseste placere in pregatire si nu doar curse. Pe care le castiga pe rand. E neinvins de peste 2 ani, vine pe primul loc indiferent de conditii si competitori. Doar eroul meu Wout van Aert ar mai fi putut sa il opreasca pe Matei sa rupa tot anul asta. Dar a cazut, si-a bulit glezna si a plecat in Spania la caldura si pregatire. Cine a ramas nu are cum sa il puna in dificultate, doar o greseala sau o problema tehnica ar putea sa il impiedice. Deocamdata, Matei e la egalitate la numarul de victorii mondiale cu Eric de Vlaeminck, cu cate 7 medalii de aur. Noi nu realizam ce inseamna astea 7 bucati, la care adaugam si vreo 300 de victorii in cursele de cros, e nebunie curata. Nivelul asta de succes ne arata cat de multa munca e in spate, sacrificii. Nu e talent, e munca asidua, zi de zi, saptamana de saptamana. Nu e un drum perfect, fiecare calatorie incepe cu un pas, dar eu cred ca aceasta calatorie a lui Matei spre istorie a considerat fiecare pas ca fiind important. Da, a contat ca a venit dintr-o familie de ciclisti, el e nepotul lui Poulidor, castigator de etape in Turul Frantei. Da, este fiul lui Adrie van der Poel, care castigat un mondial de cros si un Paris-Roubaix. Dar Matei are un frate, David, care nu a cunsocut asemenea succes. E gena, desigur, dar e si munca. Am citit undeva ca talentul nu exista decat ca sa obtii o victorie, poate doua, dar cand ai sute, nu mai e talent, e determinare si devotament. Trebuie sa iti placa foarte mult ceea ce faci, nu cred ca e indeajuns doar sa iti placa sa castigi, ca te plictisesti la un moment dat. Motivatia vine dintr-o dorinta exprimata de a fi cel mai bun in tot ceea ce faci, daca nu dai 100%, mai bine nu mai faci nimic. Eu ma educ constant in tot ceea ce fac, traiesc, muncesc, iubesc, ingrijesc, vreau sa dau totul in ceea ce fac astfel incat sa nu am rezerve sau regrete la urma. Sigur iese ceva bun cand te dedici trup si suflet unui obiectiv, mare sau mic tu decizi. Azi e cam gheata pe jos si nu stiu daca mai pup antrenament afara, o sa am mai mult timp de ciclocros si sa termin odata cartea lui Paleologu, ca ma tin de ea de prea mult timp. Ai observat desigur ca scriu mai putin aici, asta pentru ca ma concentrez pe promovarea ciclocrosului pe facebook, am creat un grup si pun acolo tot ce prind. Dar mai trec si pe aici, ca sa pastrez interesul si placerea pentru scris. Acolo nu pot abera ca aici!😀😀😀😀😀

Tabor, Cehia, 2015, unde a inceput hegemonia.

... și după. La naționalele de ciclocros ale României 2026.

   

Edi Grosu în acțiune.

      Ce-ai, frate, e greu! E greu să te apuci să pui pe foaie tot ce ai trăit în 47 de minute și ceva de cursă de ciclocros. Sunt prea multe, prea mișto, prea de tot, dar nu prea ca la țară, totuși. După ce sâmbătă am fost să iau numerele și recunoașterea traseului am făcut-o doar la pas pe 100 de metri din cauza noroiului, duminică dimineață ne-am trezit cu covorul alb întins peste șleaurile maro. Și toate înghețate bocnă, măi nene! Eu mereu am urât șleaurile de noroi, nu știu să merg pe bicicletă și îmi pierd echilibrul imediat, dar cumva cazi pe noroi și e mai moale. Vărule, cum arăta traseul în dimineața cursei e de speriat cicliștii, nu de povestit nepoților. Orice plan îmi făcusem eu înainte de cursă s-a evaporat instant. Dar să o luăm cu începutul. După ce am adormit foarte greu și târziu, că deh, emoții și vise, m-am trezit la 7 jumate, am făcut cafea, am pregătit un mic dejun cu fulgi și iaurt, plus clătite cu gem la pachet. Am văzut eu pe la băieții de pe youtube că băgau clătite atunci când aveau cursă devreme. Noi pornim la 10, deci nu am cum să bag paste sau alți carbohidrați grei la ora aia, mă mulțumesc cu fulgi și apoi clătite. Nu e o cursă lungă, nu ai timp să bei nici apă, doar poate să bagi un gel mic și scurt. Dar eu sunt ok cu mâncarea și hidratarea mea, căsuță bifată. Bicicleta e pregătită, am cauciucurile moi pentru o aderență mai bună, o să îmi iau doar roți de rezervă, nu și bicicleta lui Răzvan. Mi se pare prea complicat pentru ziua asta, o las acasă. Mă descurc așa. Pornesc mașina, o curăț, -5 grade se anunță la ecran, dar parcă nu e așa de rău. Drumul de la Moreni la Florești e scurt, dar se lungește de la gheață, nu merg mai tare de 60 la oră și bine fac. La Dițești, într-un sens giratoriu, cu 5 la oră abia am făcut stânga la 90 de grade. Volanul spre stânga, mașina mergea drept. Bine că nu am avut viteză, nașule, că nu mai pupam naționale azi, poate doar platforme! Ajuns la "locație", parchez liniștit și îmi fac programul. E 9 fără 20, la fix se dau cip-urile de concurs. Așa că mănânc clătite, îmi pun numerele pe bluză, beau ceai cald de la pachețel și o gură de cafea tot de acasă. Am plecat în excursie, nașule, m-am pregătit! La 9 scot bicla și mă duc după cip. Nema cip, mai târziu. Sau cum zicea Emma: "mabaziu". Mă schimb și plec să văd traseul, pe care îl știu în mare, e ca anul trecut. Roata față e prea moale și nu pot merge tare, terenul e bocnă și urmele din noroi sunt ca niște mini-borduri care pot face buba, merg încet. E foarte alunecos în curbe, așa că o să am mare grijă sa nu mă vărs aiurea de la avânt. Sunt 3 urcări scurte și tari, un melc sinuos unde nu ai cum să nimerești viteza corectă, ori e prea încet și pierzi timp, ori e prea repede și nu iei curba. Aici o să fie nasol. Apoi sunt câteva porțiuni în curbă unde nu ai cum să scapi de șleauri, de alea îmi e cel mai frică, nu vreau să cad azi, ăsta e planul cincinal. Am roata față prea moale, o iau pe cea de rezervă care e mai umflată, dar tot un pic moale, să am aderență. Spatele e bun. Prefer să am mai puțină tracțiune dar să nu fac pană. Trec pe la oficiali să iau cip și să salut prietenii de la federație, salut concurenți, și mă plimb pe traseu pentru o pseudo-încălzire. E mișto, vărule, ne dăm la naționale și nu e noroi. Bate un vânt rece pe liniile drepte și îmi fac calcule legate de cât de gros mă îmbrac. Am colanți grosi și 2 bluze subțiri cu maiou, mănuși de toamnă. O să mă risc așa, vedem ce iese. 10 fără 10, ne strigă la start. E cel mai numeros start de azi, mai multe categorii de tineri și tinere, elitele de la fete, amatorii master și cei doar licențiați ca mine. Noi suntem 6, de fapt 5, că unul a lipsit. Plecăm din ultimul rând, o să trebuiască să dăm din coate. 

Aglomerație mare, mon cher!

    Staaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaart! 150 de metri linie dreaptă, nu prea poți sprinta, că alunecă tare, ține bine de ghidon și ușor cu frâna, curbă la dreapta de parcă livrăm o tavă cu cești de cafea, nu cade nimeni. Mă nimeresc cam în jumatea plutonului, de acum e fugă. Te port prin primul tur, să "vezi" traseul, apoi o scurtez. Curbă la stânga pe ghețuș, urme de la noroiul de ieri și nu prea merge bine. Trebuie să găsesc o linie optimă. Asta e frumos la cros, că tot timpul poți să ajustezi și preferabil să îmbunătățești. Curbă la dreapta și iar la stânga, linie dreaptă. Spriiiiint! Hai că mi-a ieșit. O coborare bruscă din 2 trepte, aici poți să faci "poc" dacă nu ții bine de biclă. Curbă largă la dreapta, păstrez viteza de la coborâre și apoi urcare scurtă tot din 2 trepte, o să trec cu bine, dar nu e pinioul bun și împing greu în pedale. Apoi un "S" drepta-stânga, îl iau larg și păstrez viteza. Așa se faceeee! Două șanțuri drăguțe și apoi prima urcare. Aici gâfâim toti, băieții din față s-au cam dus. Eu caut numerele celor din categoria mea, nada. Toți sunt înainte. Aia e, merg în ritmul meu. Coborâre scurtă și curbă strânsă la stânga, nu alunec dar nici viteză nu am. Povestea zilei pentru mine. Scări, alerg bine cu o bicla ușoară, înapoi în șa, iar coborâre și curbă strânsă, iar încet și fără să cad, dar tot cu emoții, că nu știi când îți fuge fața. Drepta, stânga, șanț, linie dreaptă și plăci de sărit. Eu descalec și le sar, apoi trebuie să alerg câțiva metri până să sar pe biclă. Pierd 3 poziții. Riscam să căd dacă urcam mai devreme, aia e, turele viitoare o iau pe dreapta unde e mai lin, și o să fie bine. Accelerare, iar frână și descălecare, un zid mic peste care sărim, înapoi în șa și accelerare. E greu să prinzi viteză când alunecă, sunt șleauri care te fură, e un echilibru instabil. Avem și o baltă cu nămol, avem și gheață cu șleauri lângă. Azi nu vreau să joc în "Cei trei purceluși" și am grijă să nu cad. Curbă în sus, în jos, un podeț unde poți să dai în stâlpi din cauza gheții, apoi un off-camber. Prima tură o iau pe sus pe bicla, alunec pe la jumate și pierd timp. Turele următoare am luat-o pe jos în alergare cu bicla la spinare, pe sus în alunecare, pe jos pe biclă și apoi la pas. Ultima tură a fost cea mai bună trecere, învățăm. Apoi o fugă pe plat până la melc. Melcul lui Jughi, așa îi zice, Răzvan Jugănaru l-a desenat și nu îi mulțumesc pentru asta. Frate, vii tare, apoi începi să încetinești, că te aruncă în afară, interioarele curbelor alunecă rău, nu mă distrez. Cred că aici pierd cel mai mult, îi văd pe ceilalți, parcă toți merg mai bine. Sau chiar așa e. Apoi urcare lungă și cam rea, dau să sară pulsul și mă sufoc. Gata, Mancuso, mai ușor. Coborâre în viteză, ratez curba și mă lipesc de bandă dar nu o rup, urcare pe bicicletă, grea dar o trec. Viteză la vale, curbă pe gheață și uneori pietriș, dâmburi și șleauri până la final, care se termină cu o linie dreaptă scurtă după o curbă strânsă la stânga. 

Ciclocros de la mama lui.

    Am reușit să îmi pastrez un ritm bun, am depășit câțiva, m-au depășit câțiva, m-am simțit ca un ciclocrosist adevărat. Mi-au înghețat mâinile în prima tură, dar apoi m-am încălzit și nu am mai simțit atât de tare frigul și vântul. Am băgat 4 ture și mă bucur că am reușit să mă bucur de concurs, să fiu conștient de unde mă aflu și ce fac, nu doar puls în gât, disperare să termin și gata. Chiar am trăit cursa asta, am simțit-o. Pe ultima tură m-a depășit cineva de la altă categorie, dar nu l-am lăsat. Am așteptat ultima curbă, am luat-o pe exterior, el pe interior, am atacat și am avut photo-finish. Am fost la egalitate, același timp la secundă, dar nu știu care a fost mai primul. Am râs amândoi și am bătut "cuba" la final, a fost o super-experiență, oameni fericiți care se dau la ciclocros și își fac damblalele. Aflu cu supărare că am ieșit pe 4, locul meu preferat, dar mi se spune că am fost la 5 minute de podium și parcă nu mai e așa de rău. Am aflat pe urmă că au fost doar 90 de secunde până la locul 3, deci se putea. Am mers bine, puls mediu 180, nu am căzut niciodată, am făcut multe greșeli dar nimic grav. Deși îmi propusesem podium, nu am reușit, dar sunt bucuros că m-am dat. O să mă mai dau, clar, și o să mă pregătesc și mai bine. La final am tăiat-o spre casă, dar m-am întors, că nu era grabă, și am urmărit toate cursele alături de Cristi, un ciclist-alergător de la Slatina. Frumoase curse, frumoase experiențe, le trecem la plusuri în viața asta! Mulțumim federației și organizatorilor. Eu mulțumesc fetelor mele că mă lasă să mă plimb aiurea și să visez concret. Hai sănătate, să ne vedem cu bine. O să scriu mai puțin aici, mă concentrez pe Blogul lui Mancuso, bicicletă mai puțină până în martie, apoi mai vedem ce planuri avem pentru șosea și alte curse. Numai bine! Foto credit Traian Olinici și Ana Georgescu. Mulțumim! 😊😊😊

Patrick Pescaru, campion național.

Înainte...

Melc de ciclocros.

    Bun. E sâmbătă seara, înainte de naționalele de ciclocros ale României 2026. Salut la toată lumea care nu are o viață personală și citește bloguri sâmbăta seara. Și ce dacă mă înjuri, mă ierți și citești în continuare. Cred că îți dai seama că îmi dau seama că eu sunt ăla tristu' care scrie sâmbăta seara pe blog și nu face nimic interesant. Vai de bazonul meu! Revenim. Azi trebuia să fac recunoașterea traseului de ciclocros, să văd și eu ceva linii, puncte de relaxare, porțiuni dificile, unde am de tras tare, unde mă dau jos să alerg. Ce-ai, frate, era un noroi azi de nici cu mașina nu îmi venea să intru acolo. Din parcare te lua noroiul cleios pe sus și pe jos. Băieții și fetele erau pe traseu și alergau de zor cu noroi în dinți. Eu am zis "pas". Serios. M-am dus cu mașina în ideea că nu stau prea mult azi pe două roți, era o zi de pregătire de cursă, fără eforturi prea mari și mult timp în șa. Dar când am văzut ce prăpăd de traseu avem, nu m-am mai dat. Am ridicat numerele, 83, e cu noroc, clar. Am salutat ceva prieteni de pe strava și am luat-o spre casă. O să mă dau mâine dimineață pe îngheț, înainte de startul de la ora 10, nu cred că va fi noroi. Se anunță -4 grade la ora aia, deci e posibil să nu ne mocirlim prea tare. M-am apucat de scris ca să văd dacă o nimeresc în legătură cu rezultatul pe care îl scontez. Eu trag la podium, suntem 6 la categoria amatori licențiați, dar visul meu e să iau locul I. Știu, știu, sunt nebun și nu mă tratez, dar am voie să visez la ce vrea mușchii mei, da!? Mancuso, du-te-n mușchii tei, că ești mai nebun ca un licurici care se luptă în lucși cu soarele. Aia e, îmi asum și mă dedic țelului meu. Tot azi mi-am dedicat niște timp unui proiect de promovare a ciclocrosului din România. E pro-bono, nema bani, cam ca tot ce e legat de ciclism în viața mea, doar bag bani și timp. Dar e pasiunea mea și vreau să mă țin de ea. Doar am creat un grup pe facebook, Ciclocros România, mai postez și eu știri, aștept să intre și alții și să discutăm și informăm despre sportul ăsta care e o nișă mică dintr-un sport de super-nișă din România. Mă gândesc că o sa fim vreo sută de postaci/cititori, dar am speranțe. Care vin de la numărul mai mare de participanți de anul ăsta de la naționalele de ciclocros față de 2025. E un semn bun. Mă țin de el ca înecatul de pai. Nu știu cu ce o să îmi ocup mintea în seara asta, prevăd nesomn și stres până târziu în noapte, așa pățesc mereu când am emoții. Da, da, am emoții, nașule, și mă bucur, că înseamnă că traiesc la intensitate ridicată, exact ce am învățat de la soția mea acum ceva timp. Dau aici cu dedicații pentru fetele mele care mă susțin, familiei care nu mă reneagă, fanilor de pe net care nu mă cunosc și animalelor din pădure care m-au suportat 18 săptămâni de antrenamente și alergări. Petrache, o să mă gândesc și la tine, nebunule! Gata, cursăăăăăăăă!😀😀😀😀😀😀

Noroi de Florești.

Săritoare pentru curajoși și pricepuți. Deci nu pentru mine.

Anul nou, acelasi eu

     La multi aaaaaaani! Da, stiu, ai fi vrut sa fiu mai bun, mai destept, mai frumos, mai rapid pe bicicleta. Sa am mai multe biciclete, mai multe perechi de pantofi, mai multe casti, ochelari, manusi, bluze si tricouri. Conasule, nu stiu cum sa zic, dar nu am nevoie de nimic. Sunt acoperit pe toate planurile. Nu stiu daca ai retinut, dar la nationale am si roti si bicicleta de rezerva, cauciucuri. Niciodata nu am fost atat de pregatit tehnic. Mai am de acoperit partea fizica si tehnica de ciclocros. Am 18 saptamani de pregatire, niciodata nu am reusit performanta asta. Nu e simplu, nasule, te rog sa te asezi ca sa iti povestesc cate ceva. De exemplu, sacrifici cam mult timp pentru asta, mai ales cu familia. Si pe urma energie, vointa, putere de munca, cam lasi totul deoparte daca vrei sa obtii maximul din ceea ce poti tu ca sportiv. Ca nu e bine sa lucrezi cu jumatati de masura, mai bine nu te apuci de treaba. Si nu e usor. Zi de zi sa fii cu gandul conectat in programul de antrenament, pregatire, cumparat materiale de concurs. Si pe deasupra sa mai fii si sot, tata, muncitor la banda. Am avut zile in care m-am resimtit, dar nici macar o singura data nu m-am indoit de planul meu. Mi-am acceptat, de fapt mi-au acceptat fetele, dedicatia pentru ciclocros si m-au lasat sa imi fac damblaua. Mai sunt 8 zile, ma simt pregatit, deisgur ca puteam sa fac mai mult sau mai multe, dar conditionarile de mai sus nu puteau fi inlaturate decat daca eram singur pe lume. Nu se poate. Nu se face. Singura obiectie la perfectiunea de pregatire e legata de 2 zile de muci, cand nu am iesit, in rest s-au asezat toate asa cum mi-am propus. Orele de bicicleta, ora de alergare, ceva exercitii de mobilitate si forta, atat cat mi-a permis programul. Nu e usor sa le faci pe toate, de aceea am ales ca unele activitati de pregatire sa le ignor in unele zile. Mi-am acceptat conditia de amator, nu sunt vreun miracol in sport ca sa rup norma si am o varsta la care mai degraba ma bucur ca pot sa fac efort si am si libertatea sa o fac. Am inceput sa urmaresc tot felul de baieti pe youtube care se dau la ciclocros, la fel de sau mai amatori decat mine. Nu le stiu povestile, nu stiu ce istorii sportive au, ce familii, ce vieti. Mie oricum imi pare ca toata lume merge mai bine decat mine, cel putin astia pe care ii vad pe youtube sau strava. Dar cumva eu nu ma demoralizez, am eu drumul meu de care ma tin ca inecatul de pai si sper sa iasa pe plus la final. E mai importanta calatoria decat destinatia e o sintagma pentru pierzatori, aia de nu bifeaza nimic important in viata. Conteaza rezultatele, dar numai in masura in care depinzi de ele. Eu nu am nevoie sa demonstrez ceva cuiva, nici macar mie. Sunt atat de suficient cu mine ca si daca imi fac patul dimineata ma felicit. Azi ploua si nu stiu daca ies. Wout a cazut ieri si si-a fracturat glezna, gata cu ciclocrosul si visele mele de campion national al Belgiei si mondial. De cacao! Sunt trist si imi vine sa nu ma mai uit deloc la ciclocros, dar viata e pustiu fara asa ca il las pe Wout sa se refaca si imi caut favoriti noi. Cu cat ai mai multe repere in viata, cu cat adaugi mai multa perspectiva si profunzime, cu atat reusesti sa gasesti piloni ai bucuriei si implinirii. Nu e usor sa treci peste neajunsuri si nemultumiri, poate nu obtii mereu rezultatele scontate si eforturile pare ca sunt in van, dar eu zic ca se aduna undeva si dau cu plus. Dar nu la final, ca atunci nu mai conteaza nimic. Fiecare zi, saptamana, luna, an, perioada, trebuie sa aiba un plus, cat de mic. Ajuta mult pastilele si tratamentul puternic, clar! haide, Wout, fa-te bine, noi avem treburile noastre pe aici. Sa ne vedem cu bine oriunde! 2026, an bun fii cu noi!😀😀😀😀

Forma era, tehnica era, norocul nu.

Retrospectiva anuală

     Bună dimineațaaaaa! Primiți cu capra? Sorcova? Plugușorul? Că nu mai știu care cum sunt aliniate la sfârșit și început de an. Sfârșit de an 2025 foarte bun din punct de vedere biciclistic. Cel mai mare plus e bicicleta de ciclocros care mi-a fost adusă de Moș Crăciun, pupa-i-aș barba soției! Am mers anul asta peste 10 mii de kilometri și sunt foarte mulțumit că am bifat cea mai lungă tură a mea, peste 300, și am băgat și un Trans complet, bună treabă. Din păcate nu am bifat decât o cursă în ianuarie la naționalele de ciclocros. Dar acum spre final am reușit o performanță incredibilă, 18 săptămâni consecutive de program de antrenamente pentru naționalele de ciclocros pe 2026. Mai am 12 zile și mă dau. Sunt pregătit, tehnic și fizic, desi am luat o mică pauză de două-trei zile de la niște muci și un pic de gripă într-o noapte. Niciodată nu am avut un program dedicat, cel mult 8-9 săptămâni am reușit în trecut să mă pregătesc. La ciclocros e mișto că poți să antrenezi partea tehnică oricat de mult, orice plus e binevenit. Nu am vrut să mă dau peste cap, cu multe ore pe săptămână, am gândit un plan cu care să merg la sigur, că nu aș fi vrut să bag 20 de ore într-o săptămână și apoi 3 în următoarea, am avut un gând să fiu linear și să cresc forma ușor și sigur, fără variații prea mari. Sigur sunt alții care se antrenează mai mult și mai bine, dar eu încerc să mă compar cu mine, cu ce făceam și cum mă simțeam. Mie îmi pare că dă cu plus, așa că sunt mulțumit. Am reușit să fac și ceva exerciții de forță, dar cam puține, acolo se putea mai bine, dar timpul limitat m-a limitat pe partea asta. Mă gândesc mereu cum să fac să fiu mai bun, dar să nu muncesc prea mult, să am de suferit pe urmă, că nu sunt profi. M-a ajutat și vizita medicală, am început să fac exerciții de izometrie înainte să mă culc, nu pot să zic că dorm mai bine dupa ele, dar știu sigur că se adună plusurile undeva. Trebuie să lucrez mai multe grupe de mușchi și ăsta ar fi planul pentru 2026. Altfel, nu am de ce să fac prea mare caz pentru la anul. Planul legat de bicicletă include o tură lungă, poate până la mare, aș vrea la naționalele de ciclism de la Sibiu, contratimp și șosea. Și mi-ar plăcea să mă dau și la Cupa României la ciclocros în toamnă, că tot am bicicletă de cros și am cu ce să alerg. Plus că maximizez și efectele investiției. Vezi, soție, că nu e degeaba!? Sigur că sunt și alte vise, aș vrea să mă duc în Bulgaria la primele 3 etape din Turul Italiei care pleacă de la Burgas, parcă. Știu, știu, turul Italiei să plece din Bulgărica, dar așa merge business-ul. Poate mai prind și ceva curse pe aici prin apropiere, Wall la Pucioasa și Seciu. Vedem. Ne rugăm de sănătate, în rest le facem pe rând pe toate! Hai la mulți ani în șa!😀😀😀😀

Coclau drag.

Cupa mondială de ciclocros - Etapa 7 - Gavere, Belgia

     Vezi ca se citeste "havra" cu un fel de "h" mut. La naiba, daca nu ti-a placut franceza la scoala, degeaba te chinui eu acum. Nu-i stres, noi sa fim sanatosi si la burta grosi ca e de munca zilele astea cu atatea mancaruri bune. Ma chinui sa tin pasul cu calendarul competitional, am zis sa fac o incercare dar imi pare greuceanu cand am atatea pe cap si suflet. Dar ma tin eu de ele si le scap. Ma cam resimt, asa ca le iau pe rand si incet. Sau mai incet. am o muzica buna ce ma imbie la scris, dar e tarziu si casc de trosnesc falcile, cred ca o las pe maine la cafeloi. Hai, somn usor, revin. Sau imi revin. 😀😀 Buna dimineata, din nou. Hai ca mi-am facut curaj sa ma reintorc si sa dau bucatile lipsa. S-au intamplat multe curse, dar si eu am fost ocupat. Mancare, familie, mancare, bicicleta, mancare, familie. Unde era sa mai intre si scrisul? Sa ma ierti. Bun. Cursa de la Gavere, un traseu dificil, cu ceva noroi, dar nu lipicios cat alunecos, a facut cateva victime bune, dar a fost un traseu de forta, numai bun pentru Lucinda Brand, care din turul 3 a plecat departe si nu s-a mai intors decat pe podium, primul loc. Lupta din spatele ei, ca de obicei, acerba, frumoasa, spectaculoasa. Au fost olandeze, franceze, italience, cehoaice, unguroaica, s-au tot amestecat pana la final. Pe doi a venit frantuzoaica Amandine Fouquenet iar pe trei neerlandeza Puck Pieterse. A fost a 6 victorie din 6 participari pentru Lucinda, care conduce detasat clasamentul general, urmata de Aniek van Alphen si Amandine Fouquenet pe trei. Avem 9 neerlandeze in primele 10, adevarat dominatie portocalie, zau.

Puck, Lucinda, Amandine.

    La baieti, o cursa mai disputata decat se asteptau nu multi, toti. Ziceam ca vine Matei si face curat din prima tura, dar s-au gasit unii mai in forma sa se tina de el ca maracinii din Baragan de itarii mei. Multumim, chiar ne-am delectat cu o cursa buna, mai vrem. Desi, asa cum deja anticipezi, Matei s-a impus, dar dupa o lupta de la egal la egal aproape cu Thybau Nys, cam singurul in stare de a-l provoca pe balaur. Si s-au luptat cu totii vreo 6 ture, apoi Thybau si Matei s-au detasat. Erau egali, dar parca se simtea ca Thybau e mai incordat. Si in turul 7 a facut o greseala, a luat un sant aiurea, i-a sarit un picior din pedale si a facut ceva rodeo. Pana s-a dumirit, van der Poel avea deja 10 secunde. Fenomenal omuletul asta, cum lupta el si cum prinde un moment, bam, te-a facut! Chapeau! De aia ma uit eu la cros, e atat de imprevizibil, atat de simplu, atat de solicitant, mereu cauti solutii si trase si lupti mereu, ca nu se stie la sfarsit. Din pacate, cand apare MVDP, se cam stie cine castiga. Dar, e un mare dar, se pot intampla multe, chiar si el are zile proaste, sau mai face greseli, eu inca imi pastrez speranta ca Wout se va da la mondiale dupa ce va castiga nationalele Belgiei, desi va avea o opozitie puternica si numeroasa. Pe primul loc van der Poel, pe doi Thybau Nys iar pe trei a venit Tibor del Gross, campionul Olandei. Sau ma rog, Tarilor de Jos. Buna cursa, mai vrem!

Tibor, Mathieu, Thybau.

Cupa mondială de ciclocros - Etapa 6 - Koksijde, Belgia

     Hai ca am tras chiulul de la cronica sportiva pe anul asta. Am ramas in urma cu 3 curse, sa imi fie rusine de scriitorul din mine. Si din minte. Am avut treburi importante, ceva munca in concediu ca sa ii ajut pe colegii mei, dar am si bagat alergare, bicicleta, curse de ciclocros la tv sau youtube si activitati prin casa si curte. Nu e usor de sarbatori, asa ca am sacrificat scrisul despre orice. Frate, ce mult mi-a luat. Aia e, sacrifici pe altaro della famiglia. Habar n-am daca e corect, si am facut ceva italiana la viata mea, aproape 3 luni la Vito Grasso in Bucuresti. Hai, inapoi la sport, la ciclism, la cros. Acum realizez ce nisa de nisa din sport mi-am ales si eu. Un ciudat! Etapa a 6-a de la Koksijde (coc-sai-de, asa se citeste) a fost cam fara sare si piper. Mi-a placut, nu ma intelege gresit, dar cum a ajuns in fata in tura a doua, Mathieu van der Poel a atacat, dar baietii s-au chinuit sa stea cu el. Au reusit cateva ture, dar balaurul si-a impus ritmul si in tura a 4-a dus a fost. Cam asta e povestea acestui sezon de cros, cand vine MVDP, toata lumea se lupta pentru locul 2. Punct. Cam are de suferit spectacolul, e natural, desi eu ma bucur de fiecare cursa cu sau fara Wout, analizez tactici si trase si stiluri, sa invat si eu cum pot. Traseul de la Koksijde e un traseu greu, cu nisip mult, trebuie picioare si tehnica foarte buna de cros. Mathieu a rupt fashul, desi a facut cateva greseli, inerente, as zice, omul e inca in pregatire pentru al 8-lea titlu, cel mai prolific ciclocrosist din istorie. Nu are cine sa il incurce, doar sa nu il loveasca cineva la operatie, altfel nu e nimic de facut. Apoi pe doi a venit regele nisipului, Lauren Sweeck iar pe trei colegul de la Alpecin al lui MVDP, Niels Vandeputte. 

Niels, Matei si Laurens.

    La fete, o cursa disputata pana pe la jumate, apoi Lucinda Brand a aratat cine a mamica la cros anul asta. A cincea victorie din cupa mondiala, al 55-lea podium consecutiv, un record la crosul feminin. Regina Brand, eu asa ii zic. La fel ca la baieti cumva, lupta adevarat se da doar de la locul doi in jos, femeia rupe, desi nu i-a placut crosul cand era mica, apoi a renuntat de tot pana a fost luata de Sven Nys la echipa lui Trek Lions si acum se bucura de rezultatele muncii asiduee. Favorita mea, Ceylin del Carmen Alvarado a facut o cursa buna, dar nu a putut sa o prinda pe Shirin ban Anrooij tot de la Trek si a terminat pe trei. Multumesc!

Ceylin, Lucinda, Shirin. 

De Crăciun fii mai bun, mai rapid.

     Da, da, daaaaaa, chiar așa. Mai bun presupune să te antrenezi mai mult și mai abitir, mai aplicat și mai dedicat. Am deja 17 săptămâni de cand învârt roțile și bătătoresc tălpile cu un program de minim 7 ore de bicicletă și alergare. Scuipă-mă, că mă deochi singur. Vremea nu ține deloc cu mine, nu pot să adaug prea multe ore la program, dar reușesc cumva să păstrez un număr suficient ca să simt că progresez. Mai încet, dar tot e bine. Am învățat în timp să am rabdare, să nu mai am impresia că dacă bag doar luni 7 ore, e o săptămână bună. Disciplina mi-am educat-o in timp, făcând și schimbând, adaptând. Știu că e o chestie personală, nu pot să îți explic în cuvinte ce bine mă simt pe bicicletă când îmi iese un antrenament din zeci sau sute, am învățat să fiu mai prezent, să nu mai fac doar ca să bifez o distanță. Dacă tot ies, mai ales pe vreme din asta, măcar să conteze. Clar sunt și ture de leneveală, când stau în zona 2 și mă cam plictisesc, dar atunci bag niște mers pe noroaie sau rădăcini, am prins chiar și nisip, cele mai dificile medii de mers cu bicicleta alături de zăpadă. Chiar îți antrenezi abilitățile pe bicicletă. Ieri mă gândeam că nu poți să supra-antrenezi tehnicile de mers pe bicicletă, nu poți face febră de la ele. Deci mă alimentez cu speranța că toate drumurile mele cu haine pline de noroi și dinții nisipoși mă vor face mai bun. Ieri a început provocarea Rapha 500 și eu am avut cel mai slab start de oricând. Nici 20 de kilometri, dar i-am bifat în pădure. Idilic, ningea și ploua și bătea vântul. Eu, o balegă verde fosforescent care sperie vânatul, bănănăind pe drumurile pline de frunze umede și noroaie dulci. Tablou de iarnă. Păcat că nu a fost mai frig ca să se și așeze plapuma, era bucuria copiilor, dar sperăm să prindem un derdeluș prin apropiere. Azi nu știu dacă mai ies, e prea aglomerată agenda. Nu e stres, avem timp să recuperăm zilele următoare. Și dacă nu reușesc să bifez Rapha 500, nu moare nimeni. Haide, spor la sarmale și cadouri fără număr! Ho-ho-hopaaaaaaa!🎅🎅🎅🎅🎄🎄🎄🎄

Slabe șanse să ne antrenăm în zăpadă iarna asta. 

Cupa mondială de ciclocros - Etapa 5 - Anvers, Belgia

     

Wout, eroul meu.

    Olaaa! Avem ciclocros si curse. Nu la tv, nu, că pică semnalul. Noroc că am prins niste băieti pe youtube care si-au făcut pomana cu noi si am putut urmări revenirea lui Wout (al meu) van Aert in cursele din noroi. Sau mai degrabă nisip, că traseul de la Anvers a fost uscat si nisipos la greu, numai bun pentru cine are picioare si tehnică. Eee, Wout a avut picioarele la el, s-a luptat acolo, dar s-a cam chinuit cu mersul prin nisip si a fost cam nepotrivit in poză. Plus că o pană la jumatea cursei l-a scos din lupta pentru un loc pe podium. Pentru că primul loc era deja plecat demult la Mathieu van der Poel. Nu putea să il tină pe loc nici o armată de fotomodele, omul era in misiune posibilă. A castigat detasat, desi a avut si el parte de o pană, a avut o distantă prea mare fată de locul II, Laurens Sweeck, regele nisipului, zic ăstia, dar nu inadeajuns de bun să il ameninte pe Matei. Pe 3 a venit dezlanatul de Emiel Werstrynge (incerc să le scriu numele fără să mai verific corectitudinea), care a reusit să tină piept hoardelor din spate. A fost cursă bună si nebună, as fi vrut să il văd pe Wout pe podium, dar fiind la prima cursă, pot să accept că atat s-a putut. Un traseu foarte greu, tehnic si de fortă, exact ce nu ii trebuia lui la prima cursă. Mă bucur de ciclocros, in orice formă si cu orice rezultat. Din păcate, lucrurile par aranjate pentru Mondialele din ianuarie, van der Poel nu va avea rival decat dacă Wout se va decide să participe. Thynau Nys nu stiu dacă a prins top 20, adică a avut o zi de cacao, desi păruse in formă acum o săptămană in Namur. Cam Mason a rămas si el de cărută. Păcat, as fi vrut mai mult spectacol, deci rămane doar să sper că Wout va participa si la Mondiale, asa cum a făcut anul trecut. Om vedea, zise orbul. 

Regele crosului.

    La fete, o cursă frumoasă, desi a venit după ce săptămana asta am aflat că Fem van Empel s-a retras de la echipa Visma Lease-a-Bike si a luat o pauză de la ciclism pe perioadă nedeterminată, din motive personale, probabil ceva la căput, triplă campioană mondială, ună dintre cele mai bune cicliste de ciclocros. Performanta sportivă isi cere tributul. Nu e nici prima si nici ultima, mergem inainte cu mai multă grijă la sănătate, zic. Asa, fetele, foarte competitive, s-au amestecat bine de tot acolo in fată, dar pană la urmă, favorita de serviciu Lucinda Brand si-a arătat forma si a castigat, după o luptă foarte intensă cu favorita mea, Ceylin del Carmen Alvarado. A fost foarte aprope Ceylin să producă surpriza, dar a pierdut in ultimele curbe cand nu a mai avut suflu. Felicitări totusi, mi-ai plăcut si azi. Pe trei a venit Aniek van Alphen, un rezultat bun, dar care nu o mentine in fruntea clasamentului general. Lucinda i-a luat locul. Mi-a sărit in ochi locul 5 ocupat de cehoaica sau slovaka Kristyna Zemanova. Foarte tare, creste si Europa de Est din nou, după ce l-am avut de trei ori campion mondial pe Zdenek Stybar. Azi, avem iar cursă, să vad cum mă organizez si cu familia si cu bicicleta, ca să pot urmări cursele. Să le vedem cu bine!😀😀

Lucinda. cea mai prima acum.

Pregătim. Gătim înainte!

     Bună dimineața la toată lumea trează și fresh de portocale. Am cafea, am băut o cană de ceai, urmează să mănânc. Viață de câine de lux! Ieri am avut etapă de cupa mondială și era cat p-aci să o ratez, că m-am întins câteva minute în plus la o cafea și cola la babaci, așa că am avut de tras pe drumul de întoarcere și mi-am cam stricat programul de antrenament de săptămâna asta, că trebuia doar plimbare și nem efort prea mare. Nota mea obișnuită, cum să facem să stricăm! Nu, nu, stai chill, că nu a fost așa de rău, doar o oră de muncă serioasă. Ce a fost mai nasol a fost că am plecat de acasă toamna, cu haine potrivite, și pe drum m-a prins iarna, cu haine nepotrivite. Mi-au cam înghețat tulumbele, am fost nevoit să trag un pic mai tare, că rămâneam cu gheață la mal. Au ieșit 3 ore de bicicletă numai bune de trecut pe răboj. Ce-mi place graficul ultimelor 16 săptămâni! M-am apucat de prin septembrie și o țin lungă, bag seama. Am reușit performanța să mă țin de un program, 5-6 antrenamente pe săptămână, undeva la 7,8 sau mai multe ore, cel puțin o tură cu intervale, cel puțin o ieșire la iarbă verde cu specific de ciclocros și tehnici, am băgat ora de alergare pe săptămână, am mâncat potrivit efortului, am adăugat exerciții cu greutăți, de ieri m-am apucat de izometrie pentru flexibilitate și mobilitate, dorm la program și nu mai beau alcool aproape deloc. Aș putea să spun că sunt mândru de mine, dar mă umflu prea tare pentru cele 74 de kile în viu ale mele. Nu știu dacă e placebo, dar mi se pare că merg bine, nu neapărat mai bine, că nu am cum să analizez, dar compar cum mă simt în fiecare săptămână, mai ales când vine o urcare, sau când am de fugărit un camion încet. Frate, ori am devenit mai competitiv și nu las pedala, ori sunt mai în formă, oricum e de bine. Știu, știu, un power-metru ar rezolva ușor această dilemă, dar nu mă văd cheltuind 2000 de ron pentru ceva destinat sportivilor serioși, care au programe de antrenament și o viață dedicată. Eu sunt dedicat trup și suflet pentru culorile clanului Mancuso, fetele pe primul plan, munca la susținere, bicicleta doar pentru reparare crăpături în acoperiș. Aseară am făcut prima oară exerciții de izometrie, dar nu plank sau chestii să încordeze, ci din alea ușoare, cu stretching de relaxare. Mi-a plăcut, o să încerc să îmi fac acest obicei, plus că doctorul mi-a recomandat să lucrez toate grupele de mușchi. El nu știe că eu duc o viață destul de activă, mai car chestii grele, mai sap în grădină, nu sunt o legumă de canapea care învarte rotița de la mouse. Hamster de birou! Azi e iar etapă de ciclocros, căcăcioșii de la eurosport nu mi l-au dat pe Wout ieri. Huo scurt, că l-am văzut pe youtube! Hai, că am treabă, o scurtez, că trece ziua și am de ieșit pe câmpii! Pârtieeeeeeee! 😀😀😀

Căluțul meu necabrat.

Să ne cautăm, zic.

     Nu sunt ipohondru, nu sunt un exemplu de viață sănătoasă, dar încerc să mă ajustez și adaptez la vârsta pe care o port în mine. Clar la cap nu am anii, dar aia e altă poveste. Scriu despre doctori nu pentru că mă doare ceva, sau ca să mă laud că am un corp de atlet sănătos. Doar că azi am avut vizita medicală (obligatorie) la cabinetul de medicină sportivă și m-am întreținut cu un domn doctor care mi-a dat câteva sfaturi utile, aplicate la viața mea de sportiv, la numărul de ore de antrenament și tipul de efort pe care îl fac. Mi-a recomandat să fac exerciții fizice cât mai variate, care să solicite cât mai multe grupe de mușchi, să nu fac doar biclă și alergare. Eu mai bag și exerciții fizice cu greutăți, ceva stretching, dar el mi-a zis să fac ceva isometrie înainte de culcare, așa că am de cautat pe net și să mă apuc de treabă, 10-15 minute în fiecare seară înainte de somn. Totodată, nenea doctoru' mi-a zis să evit alimentele reci, sau foarte reci, care mă încurcă pe la stomac. Și mi-a mai zis o chestie de care eu eram ferm convins că nu sufăr - a zis că sunt introvertit, că am tendința de a ține în mine lucruri dacă tot simt nevoia să mă eliberez prin ciclism. Deci, am de lucru cu mine, deși eu credeam că sunt un extrovert convins și mă descarc repede, se pare sunt chestii care mă apasă și am nevoie de o mai bună eliberarea a emoțiilor. Apoi a insistat pe vârsta mea, că ar fi bine să nu trag atât de tare, dar nu acum, ci în timp, să am grijă să adaptez efortul la vârstă, că de-acum, o iau în jos, și nu are rost să îmi supun corpul la un stres care îmi va dăuna pe termen lung. Sportivii de performanță au un corp chinuit, muncit, stresat, poate bolnav, iar eu vreau să îmi fac bine prin sport, nu să mă schilodesc. E bună activitatea fizică, dar nu la intensitatea unui atlet adevărat, să rămân la amatori și să mă bucur de mișcare. Eu am încercat să îi dau cât mai multe detalii astfel încât el să îmi poată da o părere avizată. Mai am de verificat analizele de sânge, mai vorbim pe urmă despre alte măsuri și discuții. E bine să te cauți, EKG e bun, merge ceasul, tensiune bună, puls mic, normal. Am înțeles că sunt mulți oameni care se controlează, dar din păcate sunt doar sportivii. Și oamenii de rând ar trebui să își facă verificările de rigoare. Eu mă dau rotund acum și arăt ce și cum, dar înțelegi ideea. Nu știi niciodată dacă ai ceva până nu te controlează cineva. Merge și cu "second opinion", că doar nu luam de bun ce auzim de la un singur. doctor. Salute! Adică "sănătate" în italiană! Ciao! 😀😀😀

Măcar inima să fie bine. Plină de dragoste și ințelegere, mai ales de Crăciun.

Ciclo-pauza

     Mamă, cum sună asta! 😁😁😁😁 Acum realizez că te gândești că am dat-o în biologie maternă, dar nu, e vorba de pauza de la ciclocros, dragii moșului, fi-mi-ar rușine cu titlurile astea! Revin. Azi am fost la birou, am fost obligat să fac pauză de la bicicletă și alergare. Și cumva e bine să faci pauză, se știe că mușchiul crește în zilele de repaos, poate ar trebui să stau numai pe liber, fără antrenamente, Arnold mă fac. Oricum îmi propusesem să am o săptămână mai lejeră pe bicicletă, e ultima săptămână plină la muncă și ceva scoală, așa că e loc puțin de antrenamente. Si oricum, planul meu de 3 săptămâni tari și una lejeră văd că îmi priește, mai ales la căpălau. Fiat lux! Se simte cand fac pauză de bicicletă, că parcă nici mancare nu mai bag ca haplea, nu îmi mai vine să mestec întruna, să am ceva de ronțăit. Oi fi bolnav, oi fi intrat în anul morții pasiunii, cine știe!? Ideea e că sparg frigiderul, incerc să am grijă în continuare să mănânc din toate, cat mai echilibrat și variat, și cu program, adică masa de seară nu mai târziu de 8 și primă masă a doua zi după cel puțin 12 ore de la cină. Un fasting lejer, de începător. Când ii aud pe oameni că fac fasting și de 3-5-7 zile, mă îngrozesc. Pai eu dacă nu mănânc o zi, mor. Nu râde, eu chiar mor de tot dacă trece o zi fără să mănânc ceva. Mă prăpădesc văzând cu ochii. Nu știu cum să abordez gândul ăsta fără să mi se facă rău. Auzi, să nu mănânci!? Păi de ce mai trăiești? Eu trăiesc să mănânc, să dorm. Așa sunt eu construit. Mă dau și eu rotund, că îmi permite corpul să bag în mine ca într-un tomberon elastic, vrute și nevrute, grase sau slabe, dulci sau acre. Iute nu prea înghit, dacă e ceva picant, evit. Pentru mine, să mănânc ceva picant e ca și cum aș mânca ceva foarte fierbinte, nu aș simți gustul. Și mă și cac pe mine la greu pe urmă, deci nu "se" merită, vărule. A fost o zi lungă, birou și trambalare, dar am bifat-o și pe asta, Emma a fost liberă de la școală, mâine o nouă zi, tot bună, dar mai lejeră, sper. De dimineață plecăm mai târziu la școală, poate bag o alergare. Depinde de cât de frig e, conașule, că nu am chef de gheață pe catalige! Hai, noapte bună să avem, ne vedem pe imaș mâine. Sau... 😀😀😀

Povestea vieții mele.