Înainte

Melc de ciclocros.

    Bun. E sâmbătă seara, înainte de naționalele de ciclocros ale României 2026. Salut la toată lumea care nu are o viață personală și citește bloguri sâmbăta seara. Și ce dacă mă înjuri, mă ierți și citești în continuare. Cred că îți dai seama că îmi dau seama că eu sunt ăla tristu' care scrie sâmbăta seara pe blog și nu face nimic interesant. Vai de bazonul meu! Revenim. Azi trebuia să fac recunoașterea traseului de ciclocros, să văd și eu ceva linii, puncte de relaxare, porțiuni dificile, unde am de tras tare, unde mă dau jos să alerg. Ce-ai, frate, era un noroi azi de nici cu mașina nu îmi venea să intru acolo. Din parcare te lua noroiul cleios pe sus și pe jos. Băieții și fetele erau pe traseu și alergau de zor cu noroi în dinți. Eu am zis "pas". Serios. M-am dus cu mașina în ideea că nu stau prea mult azi pe două roți, era o zi de pregătire de cursă, fără eforturi prea mari și mult timp în șa. Dar când am văzut ce prăpăd de traseu avem, nu m-am mai dat. Am ridicat numerele, 83, e cu noroc, clar. Am salutat ceva prieteni de pe strava și am luat-o spre casă. O să mă dau mâine dimineață pe îngheț, înainte de startul de la ora 10, nu cred că va fi noroi. Se anunță -4 grade la ora aia, deci e posibil să nu ne mocirlim prea tare. M-am apucat de scris ca să văd dacă o nimeresc în legătură cu rezultatul pe care îl scontez. Eu trag la podium, suntem 6 la categoria amatori licențiați, dar visul meu e să iau locul I. Știu, știu, sunt nebun și nu mă tratez, dar am voie să visez la ce vrea mușchii mei, da!? Mancuso, du-te-n mușchii tei, că ești mai nebun ca un licurici care se luptă în lucși cu soarele. Aia e, îmi asum și mă dedic țelului meu. Tot azi mi-am dedicat niște timp unui proiect de promovare a ciclocrosului din Romania. E pro-bono, nema bani, cam ca tot ce e legat de ciclism în viața mea, doar bag bani și timp. Dar e pasiunea mea și vreau să mă țin de ea. Doar am creat un grup pe facebook, Ciclocros România, mai postez și eu știri, aștept să intre și alții și să discutăm și informăm despre sportul ăsta care e o nișă mică dintr-un sport de super-nișă din România. Mă gândesc că o sa fim vreo sută de postaci/cititori, dar am speranțe. Care vin de la numărul mai mare de participanți de anul ăsta de la naționalele de ciclocros față de 2025. E un semn bun. Mă țin de el ca înecatul de pai. Nu știu cu ce o să îmi ocup mintea în seara asta, prevăd nesomn și stres până târziu în noapte, așa pățesc mereu când am emoții. Da, da, am emoții, nașule, și mă bucur, că înseamnă că traiesc la intensitate ridicată, exact ce am învățat de la soția mea acum ceva timp. Dau aici cu dedicații pentru fetele mele care mă susțin, familiei care nu mă reneagă, fanilor de pe net care nu mă cunosc și animalelor din pădure care m-au suportat 18 săptămâni de antrenamente și alergări. Petrache, o să mă gândesc și la tine, nebunule! Gata, cursăăăăăăăă!😀😀😀😀😀😀

Noroi de Florești.

Săritoare pentru curajoși și pricepuți. Deci nu pentru mine.