Cea mai frumoasa perioada a anului, cea mai colorata si mai draga ochilor mei chiori e toamna. Clar nu imi place apa la bazon, mizeria la roti sau frigul la subtiori. Dar ochii se bucura la vazul padurii precum cartoforul la speciale. Stai asa, ca ma suna un coleg, taman acu' cand dadusem drumul la robinet si umpleam galeata de cuvinte. Tic-tac, tic-tac. Hai ca a trecut repede. Nu am pierdut sirul indian. Frumos afara, desi a fost cam frig de dimineata, nasule, 2 grade se aratau pe calendar, cam putin pentru octombrie, zic. Sa-mi pice frunzele, nu alta! Vad ca acum a luat-o spre 15 grade, poate si mai mult la soare, ce m-as bucura de gradele astea, dar sunt la munci. Sigur razi citind "munca" in timp ce eu scriu de zor aici, dar cu pauze. La naiba, ca iar m-a intrerupt cineva. Mai bine ma pun pe "nu deranjati", bag o sedinta la misto in calendar si ma lasa lumea sa creez. Dar la cat de bine scriu, mai bine as dormi, un pic, zic. Ma rog, unde eram!? Asa, culori si aburi. Frig, dar frumos afara. Am bagat cateva "ture" in casa pe trainer ca sa mentin ritmul in picioare, ma gandeam si speram sa prind cursa de ciclocros de duminica, dar pentru ca nu am schimbat inca bicicleta, nu am insistat sa ma duc, am amanat. O sa ma duc la nationale, asta sper si vreau. Mai sunt 3 luni pana atunci, am timp sa a pregatesc si sa gasesc si calut de nadejde. Trebuie sa am rabdare. E ciudat sa te pregatesti pentru ceva la care nu stii daca te vei prezenta cu siguranta, dar tragand de mine sa am un program de antrenamente, poate trag de mine si sa aliniez planetele. Dar ce zic eu, la mine nici plantele nu se aliniaza, daramite astrii cerului! Desi, s-au aliniat deja anul asta, e semn bun. Am deja vreo 3 saptamani de cand port binoclu si m-am obisnuit, nu mai obosesc sa citesc, sa scriu, sa muncesc, am alt aplomb si nu ma mai resimt dupa zile grele, dar parca am observat o scadere a acuitatii vizuale in timpul liber. Amu' sper sa nu mi se strice ochii de la ochelari, la naiba! Vedem, zise orbul. E vineri, ne pregatim de ceva activitati de weekend, prin curte si prin casa, lucrari de intretinere, un pic de bicicleta, un pic de familie, sa nu ni se aplece de la prea multa din oricare. Nu stiu daca ti-am zis, dar in ultimul timp, am observat ca timpul trece mai greu, ceea ce ma bucura enorm. Astea sunt rezultatele atator ani de educare si invatare, sa ma bucur de fiecare zi, sa nu mai zic "abia astept sa" orice, sa iau ce e mai bun din ce traiesc, sa zambesc mai mult si mai des, sa nu ma mai enervez pe bicla sau la volan sau aiurea, si merge treaba, bag seama. Nu e simplu, dar e bine sa ai o viata implinita, linistita, asezata. Asta pana vine vreun neprevazut si te da peste cap si o iei de la cap. Aia e. Norocul il mai facem si noi uneori. Destinul e unul, destinatia se mai schimba. Si traiectoria. Asa ca mai alegem si noi muzica pe care dansam, nu!? Hai sa fim bine, ca e vineri si e timp frumos. 😀😀😀😀
| Atat am gasit deocamdata, ma mai duc la padure. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu