Grădina lui Ion

     Hai că m-am găsit taman eu să fiu pasărea ce n-are somn, la naiba! Am avut o zi mai grea decât Sisif, am zis că rup creierul mic (că dacă eram deștept, aveam creier mare, deh!), multă treabă pe plantație și mă resimt. Atât de tare că pe la 8 am parcat un pic pe dreapta, cât p-aci să dorm de-a binelea. Dar am tras de mine, atât îmi trebuia, că mă trezeam în miezul nopții că nu mai adorm la loc. Și uite cum bântui pe canale și youtube, căutând ceva să mă adoarmă. Că lumea normală din jurul meu e pa-pa demult. Stau, citesc, urmăresc, dar sunt obosit, nu am chef să fiu atent, vreau ceva lejer, pentru proști, care să mă amorțească până la somn. Ce e și mai rău e că mi s-a făcut foame și eu seara nu mănânc, ca în comedia veche românească. Bag niște curmale, dulci, zic că nu sunt mâncare, dar după astea o să bag apă, apoi o să îmi bag picioarele în el de somn și mă duc la pisoar. Nu cred că am scris vreodată un articol atât de târziu, poate asta îmi pune capac și mă ia somnul. Că altfel mă ia naiba! Mâine avem zi de capitală, mergem la tanti doctora din Kenya care vorbește românește mai bine ca suveraniștii de carton, o verificare de rutină, să fim sigur că oasele se repară corect. Plus că trebuie să bifez și o zi de birou la corporație. Doamna are treabă cu cursurile ei, ne întâlnim la spital. Azi am tras tare să termin multe chestii la muncă astfel încât mâine să fie mai lejer, să pot sta la sala de așteptare fără stres. Sigur am și laptop după mine, că eu nu plec nicăieri fără el. Nu se știe când e nevoie de mine și vreau să fiu pregătit. Pregătirea de ciclocros merge bine, nu știu ce înseamnă "strună", am un program bun, peste 8 ore de bicicletă și o oră de alergare pe săptămână, plus ceva exerciții cu greutăți și greutatea corporală. Nu am nevoie de mai mult. Sau aș avea, dar nu am loc și timp. Deci mă mulțumesc și cu atât. Am noroc că mă pot ocupa de pasiunea mea. Văd la alți colegi de suferință câte ore de antrenamente bagă și îmi dau seama că dacă aș vrea să fiu ca ei, aș fi singur. Nu poți avea o familie și un job solicitante plus un hobby atât de pretențios ca ore de pregătire. Mi-am aflat prioritățile singur, am decis pentru mine și bine mi-am făcut. Nu vreau altă viață. Fiecare alege pentru el, să fie pe plus, per total, că nu poți non-stop. Mai sunt și zile proaste, înnorate, ploioase, nervoase, prafuite. Deocamdată, vremea ține cu mine și nu m-am porcit prea tare prin pădure. Băgăm și trainer, nașule, cum să nu, că doar nu mă chinui prin noroieli inutile. Sunt bine, în grafic, e timp de toate. Hai noapte bună! SPER!😁😁😁😁

Poza de la tura lui Titi, am furat-o. Huo, Mancuso!