Bacovia și fericirea

     Clar există oameni bucuroși si pe vreme rea, dar eu nu cred că un om care creează ceva trist e un om fericit. Nu are cum! Eu mereu exprim ce simt, ce trăiesc, cu plus sau minus, am o trăire în orice direcție pe care o dau în vorbă sau în scris. Știu mulți actori mari de comedie, Robin Williams sau Matthew Perry, care trăiau niște depresii puternice în viața lor, dar rupeau râsetele în două pe ecran. Am uneori impresia că și eu încerc să pozez într-un magnific fericit pe când perioada în care scriu textul respectiv nu e cea mai roz. Nu cred că vreau să blochez, măcar conștient, trăirile gri sau negre, uneori ele transcend scrierea și îți strică și ție ziua, deși eu vreau doar să mă îmbărbătez și să privesc partea plină a paharului, nicidecum să te păcălesc cu ceva. Dar vreau și să stau departe de scrierea unui text sumbru, că nu mă definește. Am și eu zilele mele ploioase, am și eu piticii mei triști, dar nu vreau să îi scot la lumină, dă-i la naiba mamei lor, să nu îi văd și pe hârtie. Afară e urât, plouă, sunt 8 grade și ăștia zic ceva de zăpadă și burniță, dar pesemne mai sus la munte, nu la noi în câmp și oleacă de deal. Nu zic că îmi strică programul de bicicletă, dar clar nu îmi place vremea asta. Nu e pe gustul meu, și oricât aș încerca eu să o controlez, tot mă trage la somn și introspecție. Dar eu nu vreau, așa că m-am apucat de scris, să mai treacă timpul. Am un ceai cald, nu mai beau cafea mai multă de 2 căni pe zi, așa că aveam nevoie de ceva cald și am băgat ceiuc ca un boșorog ce mă aflu, cu ochelari pe nas și fular în gând. Am în plan să bag o oră de bicicletă pe trainer, ca să mențin rutina aia bună în program, deși mersul ăsta în casă e destul de obositor la acoperiș. Bine că doar învârt pedalele, nu am vreun interval de făcut sau mai-știu-eu-ce antrenament. Sunt peste grafic pentru perioada asta a anului, deci doar mulinez cu ochii la ecran și cu mintea în pădure. S-a afișat calendarul competițional de ciclocros, dar anul ăsta zic pas. Am eu reținerile mele, una e legată de materialul de concurs, e nevoie de ceva mai performant pentru a obține rezultate. Parcă e și păcat să investești timp și energie să te antrenezi și să nu ai partea tehnică pregătită de curse adevărate. Altădată, aș fi zis că mă dau cu orice, numai să mă dau, dar nu mai vreau să îmi bat joc de pregătirea mea. Poate la anul se vor alinia ceva comete și aștri și mă nimeresc la vreo biclă de ciclocros mai răsărită. Vedem, nu e stres. Munca merge, e ceva haos, șeful meu e liber săptămâna asta și am de acoperit și partea lui, dar parcă e mai liniște. Am noroc că îmi fac singur programul, cu un orar impus legat de anumite activități, așa că prefer să termin mai repede, trag mai tare în unele zile ca să am ture mai lejere ulterior. Peste tot se plânge lumea că nu prea mai merge treaba, dar tot mai merge un pic. Așa că îi dăm înainte, cum putem mai bine. Emma e cu școala, cu teme, doamna mea e cu designul ei și cu finisajele din casă, mai e un pic, nimic urgent în viețile noastre. Am scăpat de gips, avem o protecție de încheietură pe care o purtăm la școală, suntem pe plus. Gata, am aberat destul, înapoi la tractor și grapă. Să fim bine! 😀😀😀😀

Eu sunt ăla din stânga-sus.