Bună dimineața. V-a fost buna viața? Așa ne salută Emma când e în formă la prima oră. Se anunță o zi frumoasă, soarele se uită la mine prin geam dar are o uitătură rece. E doar un grad, dar se va duce spre 12. Minune de după Crăciun. Și e așa de uscat și bine că faci păcat de nu ieși la plimbare. Cu bicicleta, cu pasul, cu trotineta, la alergare, orice fel de activitate fizică ajută. Eu îl tot urmăresc pe Pătraru și îmi dau seama că am un program și meniu de viață cât se poate de sănătos. Dar nu trebuie să îmi confirme cineva teoriile, văd pe mine efectele unei educări continue în ceea ce privește un stil de viață sănătos. E greu să îți păstrezi un ritm de viață activ, dar e și mai greu să îl deprinzi de la zero. Dar trebuie să începi de undeva. Fiecare călătorie începe cu un pas. Nu ai nevoie de investiții semnificative, nu trebuie să rupi prea mult timp din programul tău. Și să fim serioși, câte ore le stai în fața unui ecran, dar nu la muncă? Am citit undeva că deprinderea unui obicei are nevoie de 20 de zile consecutive și deja ți-a intrat în normal. Eu am testat și nu mi se aplică. Trebuie să lucrezi mereu cu tine, să tragi și în zilele în care ai vrea să lenevești sau să rupi mațul că nu ți se întâmplă nimic. Eu sufăr la partea cu masa. Dar aici lucrez intens și mă ajustez ca să completez toate căsuțele necesare.
Exercițiul fizic îl bifez, deși eu merg mult pe bicicletă și cam zac când nu ies. Adică stau ca o euglenă verde și nu mișc un deget în multe zile. Sedentarismul mă afectează și pe mine, și mă mai ridic de la birou și fac câțiva pași, mă duc în curte și îmi clătesc ochii cu soare și nori. Nu reușesc să fac exercițiile de stretching recomandate de medicul de medicina muncii, dar din când în când mai bag și d-alea, de râd fetele mele că mă rup. Am avut câteva dimineți în care mă trezeam cam țeapăn, și în timp ce mă schimbam am băgat niște exerciții usoare și altfel îmi începeam ziua. Dar nu am reușit să creez o rutină, nu îmi iese zilnic. Mă agăț de oameni cunoscuți care mi-ar servi drept exemplu, dar nici așa nu merge. Cred că am nevoie de un plan și un obiectiv, ce vreau să obțin. Acum sunt cu adunatul de kilometri, dar am zis că de la 1 ianuarie, mă apuc. Vedem ce iese, am atâtea încercări și eșecuri încât a devenit normal să nu îmi iasă. Zic să fiu anormal. Stiu oameni care își făceau abonament la sală și ajungeau să se oblige să meargă spunându-și că e și păcat că au dat bani și nu se duc. Dar nici la ei nu funcționa mereu, că nu mai plateau abonamentul la un moment dat. La mine functionează doar dacă încep să mă resimt și mă ia cu panică, îmbătrânesc și mă ramolesc. Deși visez să merg cu bicicleta și la o sută de ani. Sau măcar să fiu plimbat de cineva, ca pe moaște la zile mari!😀😀😀😀
 |
| Rezoluții de an nou. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu