Lume, lume, a dat Dumnezeu de la el și am și eu parte de libere. Zici că anul ăsta am vizat vreo promovare de nu mi-am luat concediu aproape deloc. Tu îți dai seama că mai aveam 15 zile de luat la 1 decembrie? Așa ceva nu are cum să se mai repete pe viitor. Chiar mă resimt și sunt atât de idiot încât mă voi extenua muncind. Nu e bine, nașule, nu e bine. Așa că astea trei săptămâni mai mult o să fiu liber decât o să muncesc. Am acum două zile libere, am trei săptămâna viitoare și apoi gata, liber până la anul și la mulți ani, Doamne-ajută la toată lumea. Am impresia că lucrurile s-au aranjat de așa natură încât să mă pot bucura de aceste sărbători mai mult decât în alte dăți. Nu e Crăciunul cu moț, dar e cea mai frumoasă sărbătoare a anului. Așa a zis doamna mea, deci așa e. Parol. Chiar cred asta. Așa că îmi intru în stare, azi am fost la cumpărături de cadouri pentru copilul nostru iubit. Am găsit ce căutam. Și ce să vezi, Dumnezeu o iubește mai mult decât pe fiu-său. 😀😀😀 Am găsit mai multe decât am căutat. I-am luat niște chestii cu BlackPink de la H&M unde intrasem să își ia doamna mea niște briz-brizuri. Frate, toate se întâmplă cu un scop. I-am găsit chestiile Emmei din pură întâmplare. Și le-am luat. Deși dimineață i-am găsit cel mai frumos cadou pe care și l-ar putea dori, un chevalet cu pensule și acrilice și ulei și canvas, o să plutească de bucurie. Dar când o să le vadă și pe celelalte, chiar o să fie nebunie. Că am trecut și pe la Jumbo să umplem sacul. Ce frumos e să faci bucurii cuiva care merită cu prisosință. Ti-am zis că noi nu am avut parte de pui de câine decât după ce s-a născut Emma? Am crezut că avem o cățelușă stearpă, și acum un an a fătat pentru prima dată, pentru că Emma și-a dorit pui. Ne-am trezit cu șapte, de abia a reușit doamna să dea cinci spre adopție. Din nou, Dumnezeu. Jur pe roșu. După ce am văzut că Emma chiar primește ce își dorește, am rugat-o să ceară o bicicletă pentru mine. Doar atât. Normal că a refuzat, că prea stau mult la plimbare. O să înțeleagă ea mai târziu că mai bine bântui aiurea pe bicicletă decât să stau pe canapea cu pastile. Iar mă plâng. Iartă-mă. Mă duc să reiau berea pe care o am în sufragerie, doamna vorbește la telefon și trebuie să termine. Ne reluăm seara de bătrânei liniștiți, bucuroși că vine Crăciunul și suntem pe plus. Și afară e tot pe plus. Să rămână așa și mâine, ca să mai adun kilometri. Strava îmi zice că sunt cam departe de target, dar dacă reușesc să fac 10000 anul ăsta, alerg în curu' gol de revelion, challenge. În zilele libere îmi dau seama cât de obosit sunt de la muncă. Adaugă și grijile pentru familie, scrisul si creația, bicicleta si antrenamentele, plus alte probleme cotidiene, mai am să caut psihologul să îl obosesc. Hai că glumesc, nu e rău, mă plâng ca un miliardar trist că nu a ajuns pe Marte. Hai noapte bună și serviciu ușor, că eu sunt liber!😀😀😀😀
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu