Aoleu și vai de mine, mi-am făcut de cap două zile și azi a trebuit să recuperez și cumva să muncesc în avans pentru liberele de săptămâna viitoare. Așa îmi trebuie. Prea multă muncă strică, prea multă vacanță nu. Nu am apucat să mai ies azi cu bicicleta, a fost și ceva apă de sus și nu m-a mai interesat mozoleala. Aseară am fost la București să îl vedem pe Costel în Club 99 și ne-am amuzat copios. Am zis că poate vedem și noi luminițele dar Cucușor Dan a fost zgârcit anul ăsta, nu doar cu căldura și apa caldă, ci și cu decorațiunile. Halal economie ce se face, urăsc ipocrizia asta. Nu pun beculețe ca să am bani de altceva. Altceva ce!? Că nu se vede. Eu prefer sărbători colorate, să se bucure și retina mea, că asta înseamnă Crăciunul și colindul, să vezi lumini la case și pe străzi, parcuri. Sunt eu demodat. Am avut timp să admirăm lipsa ornamentelor, că abia ne-am târât, de la centură până la Romană am făcut o oră. Noi credeam că am plecat devreme și avem timp să ne mai și plimbăm. Ce-ai, frate, că era jale, zici că se mutaseră toti bucureștenii din apartamante în stradă. Și nu erau cu caravana sau rulota. Nici unul. Am și nimerit fix când e cea mai aglomerată oră, joia de la 5 la 6. Ești nebun!? Ce potriveală maro. 😀😀😀
Traficul ăsta nu are cum să se ducă, mașini sunt mai multe pe zi ce trece, blocuri noi și parcări, dar aceleași drumuri și căi de acces. Cum și cine să găsească o soluție pentru trafic? Doar să interzică mașinile sau să facă o regulă ca pe vremea lui Ceaușescu, numere pare azi, numere impare mâine. Pe motivul ăsta numai și nu aș mai vrea să stau iar în București. Pierzi ani întregi din viață, la propriu, stând în mașină, dar și din viață că trăiești mai puțin cu doi ani dacă locuiești în capitală. Bine că noi suntem expuși doar o dată pe lună, poate de două ori. Trafic, poluare, zgomot, agitație, fugă nebună și tâmpită, aglomerație de stres și atacuri de panică combinate cu disperare, așa îmi pare mie viața aici. Scriu de la Moreni, dar tot sunt acolo, în trafic. Eu nu mă mai stresez demult în trafic, că doar și eu fac parte din el, dar tot pierd timp degeaba stând. Sigur m-aș putea re-adapta, nu ar fi imposibilă o mutare înapoi în București, dar nu prea am vrea. Mai bine pas. Nu știi însă ce te așteaptă și niciodată să nu zici niciodată. Oare opusul acestei zicale e "întotdeauna să zici întotdeauna"? Habar n-am. Mâine se anunță ploaie de dimineață, dar sunt pregătit de plimbare mai târziu, mă duc iar pe la Câmpina sau Breaza, că e cald și pot sta mai mult de 2-3 ore fără să îmi cadă unghiile. Hai noapte bună și să ne vedem cu bine și mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu