Ai fost cuminte? Vine Moș Nicolae. N-ai fost cuminte? Vine Moș Crăciun. Eu nu știu cum se face că oricum o dai, vine un Moș, Iepuraș, ceva. E bine să creăm această stare de bunătate și bunăstare și poate devenim mai buni, nu doar în astea doua zile, mai a la long, așa. E urât afară, ceva ceață, dar sunt pe plus. Nu am bicicletă în program și d-aia. Am dus-o pe Emma la școală, abia s-a trezit de dimineață, după cinci zile de huzureală la bunici. Dar imediat s-a montat și era fresh când a ajuns la școală. Frate, ce îi place! Bine că nu seamănă cu mine, eu trăgeam de mine ca de un câine mort, abia mă târam spre chin. Vreme de 18 ani am mers la școală, ca să vezi că totuși nu a fost atât de rău. Am mai zis-o, dacă nu era școala, nu ajugeam atât de sus. La etajul 8 am stat cel mai sus. E bine. Emma nu s-a speriat când a auzit că va merge la școala până la 22 de ani, deși parcă văd că îi place medicina și stă mai mult. Ea va alege, noi o susținem indiferent încotro va apuca și ce meserie va practica. Ce semeni, aia culegi, așa că noi suntem liniștiți.
Vorbeam cu un vecin că noi nu am avut atâtea libere cum au copiii de azi, ce ne mai plăcea și nouă vacanța. Număram zilele dar parcă treceau atât de greu alea de școală și atât de repede alea libere, zici că era un dat. Acum, eu nu mai simt că trece timpul repede, mi-am educat ființa să aprecieze timpul indiferent de modul cum îl petrec. Muncă, odihnă, distracție, bicicletă, timpul trece la fel, dar mai cu folos, zic eu. Am o cafea lângă mine și pot să colind aiurea fără vreo direcție, bucuros de călătorie și de companie. Acum vreo 15 ani era și o țigară lângă, chiar s-ar fi potrivit noului meu profil de scriitor în facere, cu o barbă stufoasă, ochelari cu rama groasă, un muștiuc de țigară stinsă în colțul gurii și un fes de spital pe ceafă. Fum gros în cameră, haine aruncate pe spătarul scaunului, hârtii împrăștiate peste tot, ceva farfurii cu biscuiți și căni de cafea adunate pe birou. Numai dacă citește rândurile astea și mă omoară doamna, dar să le am și în viața reală. Cumva, le-aș putea avea, dar undeva departe, în vreo pădure, ca un sihastru. Lasă, că e bine și cu ordinea și disciplina, ești mai puțin obosit și mai știi de lucruri. Cred că și gândurile îți sunt împrăștiate când ai o viața dezordonată. Normal că nu se aplică și în cazul meu, trăiesc ordonat și scriu alandala, pornesc din A spre B și ajung în C prin D, cam asta e structura logică din capul meu. Zici că Dumnezeu a inventat busola special pentru amețiți ca mine în a 7-a zi când s-a odihnit. Noi să fim sănătoși, hai spor la treburi că e luni și să vină Moș Nicolae cu dulciuri și fructe să ne săturăm!😀😀
 |
| Inspirație și expirație bio. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu