Hai că mă țin de treabă, cumva mă strecor printre munci și idei, nu le pierd pe toate și reușesc să te plictisesc și mai tare. Nu credeam că se poate! Optimistul din mine a vorbit. Să vezi ce mi s-a întâmplat. Vineri seara am visat ceva sau a fost un zgomot de m-am trezit cu idei în cap și cu noaptea-n suflet, că nu mai avea loc, așa multe idei erau. Și nu doar pentru blog, că alea au fost vreo trei, mari și late, dar cu niște bazaconii de standu-up, să fac eu un număr și să mă prezint la iUmor sau Stand-up revolution. Daca deja ai început să râzi, o iau ca pe un semn bun. Frate, m-am dus să iau telefonul și să pun totul în scris ca să nu uit nimic, mă durea și capul la un moment dat, că îmi era somn dar ideile continuau să curgă, aveam hemoragie de geniu la ora aia. Cred că se numește stare de flux, când ești în transă și creezi ca nebunul. Am reușit totuși după vreo două ore să nu mai gândesc creativ, am luat o bicicletă la plimbare și m-a furat somnul. O să te țin la curent cu inițiativa umoristică, dacă se materializează ceva, mă vezi pe sticlă. Deocamdată, doar prin sticlă mă văd, că am băut tot din ea. Una dintre ideile de blog era legată de jocurile copilăriei.
Mă tot enervam când auzeam adulții din ziua de azi vorbind despre copiii care stau toată ziua pe telefon sau tabletă și laptop. Acum doar mă amuz. Am început să privesc cu alți ochi prezentul plin de electronică prin prisma faptului că și noi am prins începuturile, când aveam jocuri pe casetă și le descărcam in HC90. Păi să fi avut noi toate dispozitivele de azi, unul nu mai rupea genunchii la fotbal, alergatea sau pititea, unul nu își mai luxa cocoașa la lapte-gros, nu mai alergam ca apucații la "Țară, țară, vrem ostași" și "Porcii râde". Sau "Țările", lișii cu figurine și tănculețe, sfoara, leapșa, sotronul și veceuș. Erau parcurile mai pustii ca azi, pe bune. Nu ai cum să eviți progresul și tehnologia, eu am chiulit la info și acum nu știu să dau decât restart când am o problemă la pc sau telefon. Nu îmi pare rău, nu mă văd IT-ist nicicum, dar poate aveam alt drum în viață. Poate. Nu mă bucur că eu am avut o copilărie mai bună decât a copiilor de azi, ci doar mai vie, mai plină de interacțiune fizică. Nu poți să compari mere cu brazi, alte timpuri, alte gânduri. Diferite, nu mai bune sau mai rele. Depinde doar de perspectiva fiecăruia. Cine știe ce copilării vor avea generațiile viitoare? Poate nici nu va mai fi nevoie de copii. 😀😀😀😀
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu