Numerologia și ciclismul

     Haide bună dimineața la toată lumea din comitatul inteligent și elitist. Și modest. Am hotărât că azi e o zi bună. Nu pentru că m-am tuns, nu pentru că e sâmbătă, nu pentru că am avut o cafea bună la micul dejun sau pentru că e soare și frumos afară. Gândești pesemne că bag o tura lungă cu bicicleta. Neeeh. Azi e cea mai tare zi pentru că mergem sa îi cumpărăm Emmei o bicicletă nouă. Cea veche i-a rămas mică și are nevoie de ceva mai mare. Am cercetat piața, magazine și am ajuns la concluzia că nu merită să luam una nouă, că ea nu merge atât de mult. Așa că ne-am orientat spre una second, marca B-Twin de la Decathlon. Am sunat, am stabilit să ne vedem cu omul vânzător în București, ne plimbăm. Din păcate, Emma are ceva temperatură și stă liniștită acasă, mă duc eu cu doamna mea. Are planuri cu Ikea și Băneasa, o să stăm toată ziua pe acolo. Eu sunt pe un mare plus, cumpărarea unei biciclete e fericire pură pentru mine. Nu e pentru mine, eu nu mai am nevoie de o bicicletă nouă, deși am scris deja despre asta și știm că numărul de biciclete de care un biciclist are nevoie este "n+1", unde "n" este numărul actual de biciclete. Deci poți cumpăra oricâte biciclete, tot mai vrei una. Așa suntem noi, fără număr. Am ceva emoții legate de calitatea bicicletei, sper doar să nu fie prea folosită, am idee ce să verific. Nu e de carbon deci nu am griji legate de crăpături ascunse. Mă interesează doar schimbătoarele și frânele, plus furca să țină bine. Nu o să meargă Emma pe coclauri ca un nebun de metebist pasionat, dar tot o să coboare vreo bordură și va da în gropi, deși ea nu merge cu viteză. Ea are grijă de lucrurile ei, e ca maică-sa, deci o să o vindem peste câțiva ani în aceeași stare. Aș pleca acum, pe jos, să ajung mai repede să o verific și să o aduc acasă. E un pic de grabă pentru că săptămâna viitoare avem turul ciclist al copiilor de la scoala 5 și nu putem lipsi. Am fost în fiecare an, Emma e foarte mândră de participarea alături de colegii ei. Mie mi-ar plăcea să aibă mai mult spirit de aventură și să începem să mergem împreună la pădure, pe biciclete, cu copiii de la blocuri, fetele ei de la Moreni. Nu o forțez să îi placă ceva, eu doar îi propun chestii si o susțin în ce decide ea să facă. Azi pictează, am citit împreună, o să ne facem club de cultură. Ea citește, eu cultiv legume, facem treabă. Am cartea aia cu istoria partidului comunist și e grea de-mi cade scuipat din gură, dar nu mă las, vreau să înțeleg mai bine de ce suntem azi un popor ușor de păcălit. Stiu, politică iar, te-am plictisit, of. Haide, lasă-mă, e sâmbătă și ne bucurăm de primăvară. Mă duc să mă pregătesc, ne vedem mai târziu sau chiar mâine în Turul Flandrei. Wout prinde podium mâine și câștigă Roubaix săptămâna viitoare. Ce vis frumos!😁😁😁😁

Noul membru al familei de biciclete. Sper.

Ziua păcălelilor

     A fost 1 aprilie, dar azi s-a întâmplat o păcăleală de dat în filme. S-a disputat Dwars doo Vlanderen, adică o cursă de-a latul Flandrei, așa s-ar traduce. Ideea e că la final s-au găsit 4 inși să se lupte pentru victorie, cu 3 din echipa eroului meu Wout van Aert, Visma Lease a bike. Toată lumea îl dădea pe Wout ca favorit la sprint. Intrusul din grup era Nielson Powless de la Education First. Dupa o zi nebună, cu un atac exploziv al Visma, plutonul s-a făcut praf și apoi a fost o cursă nebună de urmărire. Eroii mei erau în grupul fruntaș, ce putea să meargă rău!? Adică, s-a mai văzut așa ceva înainte, când dintr-un grup de 4, cu 3 din aceeași echipă, câștiga intrusul din altă echipă, dar am zis că nu au cum baieții mei să o zbârcească în halul ăsta. Nu stau acum să explic ce s-a întâmplat, în cursă sau la sprint, ca m-am enervat rău, dar a câștigat intrusul. La sprint. Cu Wout. Cine să îl bată pe Wout la sprint? Poate doar greii ciclismului, nicidecum americanul ăsta surpriză de Powless, nu vreau să îi zic de dulce, că a fost meritul lui să câștige, chapeau. Pe mine mă doare pentru că Wout avea nevoie de această victorie ca înecatul de aer înainte de Turul Flandrei care e duminică. Tu mă știi că sunt mereu pe pozitiv și trebuie să mă ridic, după ce termin articolul, desigur, să ies la aer, la o plimbare, o să gasesc eu plusuri. Primul care îmi vine în minte e că Wout a arătat o formă mult mai bună decât în cursele de anul ăsta de până acum, a fost la atac și a muncit ca un nebun. Mi-a plăcut asta foarte mult, că a crescut forma. Din păcate nu e destul, nu cred că e destul să îi bată pe Pgacar sau van der Poel în Turul Flandrei. Dar am citit că forma lui ar fi super-bună pentru Paris-Roubaix săptămâna viitoare. Ca să mă ia somnul în seara asta, o să mă agăț de visul ăsta. Forma lui e mult îmbunătățită, nu e perfectă, așa cum s-a văzut. dar sunt semne bune și am de ce să sper din nou. Știi ce, la naiba, nu mă interesa atât de mult victoria azi cât forma pe care a arătat-o. Gata, sunt pe plus. Haide, Wout, suntem cu tine!💪💪💪💪

Un american fericit.

Ziua bună

     Se zice că se cunoaște de dimineață. Dar eu acum doar dădeam ziua bună la toată lumea, încă nu mă pronunț despre ce va fi să fie. E marți, m-am trezit fără ceas, Emma are cerc pedagogic în program și nu face școală, așa că suntem tot la Moreni. Vrea ea să stea cât mai mult aici, treaba ei. Așa eram și noi la 10 ani, voiam la bunici. Eu eram pe la Găești și mă bucuram de grădină cu tataia care mă învăța tot felul de munci. Normal că mă folosea să îl ajut, că doar nu mă învăța pe gratis. Al meu frate era mai inactiv, el era cu teveul și ziarele de atunci. Ca și acum. Știe tot ce mișcă pe ecrane și la știri. Cred că a văzut toate serialele și filmele artistice cel puțin o dată. Dallas și Sclava Isaura nu cred că se pun. Că pe alea le-am văzut toți. Acum, în prezent, am un serial pe disney+ la care mă uit, ceva polițist slăbuț, fără actori mari. Nu vreau să găsesc un serial care să mă țină legat de televizor, la acesta mă uit când am timp și chef, nu am insomnii în legătură cu ce va face eroul. Plus că am libertatea să aleg când să mă uit, nu mai simt nicio constrângere. Pe vremuri, treceau vacile la 7 și apoi eram toți copiii geană pe Sandy Bell, un desen animat francez. Mai era și Captain Planet, ăla cu poluarea, Nils Holgerson care zbura cu gâștele sălbatice peste Europa. Erau distracțiile noastre mici, printre meciuri de fotbal, reprize de pescuit și jocuri ale copilăriei. Aveam timp de toate, aveam prieteni peste tot, echipele de fotbal erau pe străzi sau scări de bloc, pe cartiere nu prea am avut, că eram prea mulți copii la noi în cartier ca să mai mergem prin alte părți. Tot îi acuzăm pe copiii de azi că stau pe ecrane. Dar eu îmi aduc aminte de celebrele jocuri cu manete pe care le conectam la tv alb-negru și fugăream o bilă pe un ecran, un fel de tenis. Păi am fi jucat non-stop, eram lipiți de joc precum guma de mestecat de talpă. Mă bucur că Emma are și activități afară, role, alergare, se joacă cu fetele în parc, merge pe jos, dansează până la epuizare. O mai atenționăm noi când stă prea mult la telefon, dar cred că are un meniu echilibrat de școală și distracție. Lasă copilul să se bucure de copilărie! Ce, tu câte cărți ai citit la 10 ani!?😁😁😁😁😁

Azi, copiii de 4 ani instalează aplicații pe telefon.