La primavera dell'amore

     Stai liniștit, nu m-a lovit boala și mai tare decât eram deja. Am o zi bună, nu am mai scris dis-de-dimineață, că am avut și alte treburi, ce să vezi. M-am trezit la 6, cred, am zăbovit vreo oră cu ochii-n geam și am adormit la loc, până la 9 fără ceva. Buuuun. Am dormit ca un lemn. Doar că azi e de treabă prin gradină, așa că mi-am făcut drum până în centru să cumpăr ceva și m-am apucat de treabă. Nici nu am mai apucat să beau cafea azi, sper să nu mor. Am reușit să plantăm ceva bălării, ridichii rosii, morcovi, salată și pătrunjel. Nu te gândi că avem o tonă de pământ, grădina e mică, dar a livrat produse pentru tot clanul. Avem noroc cu Buna, bunica soției, care se ocupă de grădinărit, că în baza noastră nu doar că nu ar ieși nimic, am rămâne și fără pământ. Cam atât de dedicați suntem noi. Avem o scuză, suntem ocupați și cu munci. Iar eu am și bicicleta. Facem și noi ce putem. Azi e o zi mare. E primul mare monument ciclist al anului, Milano - San-Remo. La primavera. La classicissima. Un adevărat brevet de anduranță, cu aproape 300 de kilometri de cursă. Cea mai plictisitoare cursă a anului cu cel mai exploziv final. Oximoron. Cum să adormi 7 ore și apoi să mori în 15 minute de cursă nebună. Dar toată lumea iubește cursa asta, cumva ne place deși are și partea plictisitoare. Cam așa e și cu viața. Nu e o plimbare ușoară, are multe opinteli, dar tot te bucuri de momentele alea în care îți bate inima mai tare pentru orice fel de bucurie. Eu mă bucur că am reușit să muncesc și e posibil să beneficiez de roadele muncii mele, numai să iasă ce am pus. Trebuie un pic de apă și cam atât. Noi nu stropim grădina cu ceva substanțe, o lăsăm eco-bio cu ce ne dă Doamne-Doamne. Grădina e bifată, acum o să ies la o plimbare. Nu știu precis dacă vreau iar la pădure, am fost deja ieri o oră. Dar nu am chef nici de vânt și nici de mașini. E cald și bine afară, nașule, dar nu mă încumet să scot mărarul la plimbare. Iau craci și mâneci lungi, că dacă mă întind și se răcește aerul, să nu îmi strice bucuria plimbării pe bicicletă. Am băgat și o alergare aseară, mă cam dor picioarele, dar tot o să stau vreo două ore. Aș vrea să dau pe la Titi, numai să îl prind acasă, nu știu dacă mai ajung la Pucioasa la ai mei. Traseul e lăsat la liber, văd unde mă poartă gândul de pe drum. Emma și-a făcut toate temele, a pus și ea un rând de morcovi, acum are o prietenă pe la ea, nu are nevoie de noi. Soția a băgat un serial pe Disney, nu are chef de mine. Pe ceilalți i-am plictisit demult, așa că pot să plec și să nu îmi simtă nimeni lipsa. Deja ți-am zis că mi-am luat tratament de fier și rinichi, mă țin de el, beau apa recomandată de medic și mă pipi ca un cal dresat. Vedem peste o lună cum mă simt și reiau o parte din analize, să vedem progesul și efectul tratamentului. Hai sănătate, ne mai vedem pe aici!

Realizezi că nu așa arată grădina mea.