duminică, 10 noiembrie 2024

Sweet November

     E numele unui film bun, dar cam trist pentru felul meu de a fi. Nici noiembrie nu mă coafează, deși începutul săptămânii a fost uscat, azi plouă și chiar e vreme de noiembrie. Umedă, urâtă, murdară. Dacă nu m-ar încurca la antrenamentele mele de iarnă, nu m-aș stresa prea tare. Nu am cum să mă pregătesc ca un ciclist adevărat, dar eu știu că dau tot ce pot să îmi cresc nivelul având alte priorități. Știi bine că familia e prima, apoi vine munca. Acum avem și ceva lucrări de renovare și îmbunătățire a conditiilor de trai, un proiect al doamnei mele ce presupune atenție și timp și bani. E încordare multă, in aer și în apă, ne certăm mai mult ca înainte, cam sensibili acum la orice nuanță sau ton, suntem plini de muștar. Lucrarea e preconizată să dureze 2-3 săptămâni, dar stresul va continua până când terminăm tot cu toate, mobilă și orice intră în noua cameră a Emmei. Că despre asta e vorba, o extindere a casei care să permită o suprafață mai mare, mai multă lumină naturală și mai multă intimitate. Nimic nu se face bătând din palme, sunt chestii de aranjat și ajustat, schimbat și dărâmat. Am avut noroc să angajăm o echipă de încredere, niște băieți pe care i-a găsit doamna pe un grup de mame pe facebook, cu recomandări foarte bune. Mulțumim. Oamenii vin la 8 dimineața, încep imediat, trag toată ziua și nu se codesc. Muncitori, serioși, dar nu îmi place că nu strâng după ei. Cutii și sticle de suc, mucuri de țigară, plus resturile care rămân de la lucrarea lor. Păi nu e bine, nașule. Eu, când eram în Italia, am văzut cum munceau românii de pe șantier. Lăsau lună in urma lor, juma de oră înainte să plece se apucau de curățat și strâns. Așa se lucrează, curat până la capăt. Degeaba ești mare meseriaș dacă strâng eu în urma ta. E o bilă neagră și ar putea fi ajustată numaidecât, dar nu știu dacă o să îmi permit să le zic ceva. E treaba lor, e imaginea lor, sunt banii lor. Hopaa, am zis bani. Eu, să știu că am de câștigat mai mulți bani, aș schimba imediat aspectul ăsta. Băieții sunt tineri, șeful de echipă are 35 de ani, ceilalți sub 30, pesemne că li se flutură șurubelnița în legătură cu imaginea lor. Eu vorbesc din prisma celui care a văzut ambele situații și a realizat că e mai bine așa. Poate și ei vor gândi la fel peste 15-20 de ani. Ne concentrăm pe rezulatele muncii lor și încercăm să nu ne stresăm legat de curățenie, nu mor să strâng după ei. Noi să fim sănătoși. Mă amenințase doamna că mă scoate la un film. Acum lenevește dincolo, nu mai mergem nicăieri. Aia e. Tocmai începe ciclocross la televizor, din păcate nu am cum să ies cu bicicleta azi pentru că plouă, bine că am băgat o alergare într-o pauză de ploaie. mai erau 4 nebuni la alergare în parc, ne înmulțim. Haide la revedere multă și sporuri fără număr! 😀😀😀😀

Lista de Crăciun mai așteaptă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu