Anagrame

     Nu râde, dar asta era una din plăcerile copilăriei. Am dus-o pe Emma la karate. Luni. Marți avem arte. Se îmbină. La școală urmează să facă ore suplimentare de mate care se cheamă "gazeta matematică", am făcut abonament, suntem înscriși, ne și place. Păi și cum facem cu titlul, vărule!? Stai așa, avem "arte" și "karate", urmează "carte". Băh, ce deștept sunt. O las așa. Și tu la fel, nu mă contrazice, dragă soție! Azi e ziua noastră de cununie civilă, că de nuntă e mâine, pe 5 noiembrie. Că noi nu facem nuntă într-o zi. Și nici trei nu aveam chef să ne lungim, că aveam și altă treabă, la naiba. Sunt în parcare, ascult proFM, e postul preferat acum pentru că ne pune k-pop, adicătelea pop koreean. De sud, că doar ăia din nord nu cred că ascultă muzică decât dacă iese din gura minunatului Kim Jong Un. Băăăh, m-a făcut muma dăștept, dau din top, vezi câte știu!? Scuipă-mă, te rog, că nu suport deochiul. Nu prea cred eu așa ceva, că, deh, nu are cine mă deochia. Măh, dar am avut și eu răuri d-astea, inexplicabile. Bine, nu am avut eu, dar am văzut la oameni frumoși, cum ar fi doamna mea. A bolit odată de am zis că moare fără lumânare. O deochiase o mătușă. Și aia drăcoasă, măh, nu zic io că e invidia feminină. Că prea e frumoasă Corina mea! Băh, frățică, păi să moară și nu alta! Nu mătușa, bre, doamna mea! Păi să nu o bat pe ruda ciudoasă!? Mă, să nu își mai revină fata mea, că ea moare și să-i zic "Tatăl nostru" de mai multe ori, să o scuip și să o descânt. Eu am zis că blestemele și cântecele băbești sunt băbești, dar așa ceva a trebuit să cred. Și-a revenit, frate, după Tati-tati și îngeri-îngerași. Hai că sunt bine, că bag cuvinte multe, prost și fără rost, dar mă țin de titlu. Azi și mâine sunt liber, s-a nimerit să trebuiască să îmi iau liberele toate, să nu mai fac punte tot decembrie, ca anul trecut, când am muncit cât un popă într-o lună fără botezuri și îngropăciuni. Ptiiiuu, drace, iar vorbesc cu păcat! Pesemne că mă injuri, dar lasă că am și muncit anul ăsta. Săptămâna trecută am rupt norma, adormeam la 9.15, ca bunică-mea când făcea noapte albă. Măi, dar știi că m-am refăcut, bun somnul. Plus că am avut o săptămână plină de bicicletă, am ieșit zilnic, măcar o oră. Mulțumesc, Doamne, pentru cantonamentul de joasă altitudine de la Moreni. Dar tocmai duminică îmi propusesem eu o tură mai lungă de 4-5 ore și n-a fost să fie. Băh, mi-a fost un rău de am zăcut toată ziua, nici cafea nu am putut să beau. Haplea cel Voinic a băgat hapuri mari sâmbătă seara, am mâncat cu poftă mare de mi s-a întors pe dos a doua zi. Parcă băusem toată noaptea J&B cu prietenul meu din copilărie Johnny Walker Polițist Texan. Vai de capul meu, ce am mai suferit. Mi-am revenit fix când s-a înnoptat. Ce să mai ies, ce biclă, ce alergare, m-am plimbat ca un pensionar după cupon. Dar mi-a prins bine aerul rece. Și azi aș fi ieșit, dar am fost însărcinat cu treburi și am livrat. Când ajung acasă mă lasă doamna la o alergare de juma de oră, 5-6 kilometri, se adună 'colo pe răboj ore de antrenament. Că mă duc la naționalele de ciclocros. Da, da, în ianuarie. Da, da, aici la București. Pai cum să nu mă duc!? Roagă-te de sănătatea mea, că mor dacă nu mă duc. Păi io de geaba mă antrenez!? Ai văzut, știu să scriu "geaba". Pffuuu, ce deștept sunt! Hai pa, că iese copilul și stă în frig după tatăl scriitor-rătăcitor. Vă poop!

Zici că noi am răpit ziariștii din Iraq.