La multi aaaaaaani! Da, stiu, ai fi vrut sa fiu mai bun, mai destept, mai frumos, mai rapid pe bicicleta. Sa am mai multe biciclete, mai multe perechi de pantofi, mai multe casti, ochelari, manusi, bluze si tricouri. Conasule, nu stiu cum sa zic, dar nu am nevoie de nimic. Sunt acoperit pe toate planurile. Nu stiu daca ai retinut, dar la nationale am si roti si bicicleta de rezerva, cauciucuri. Niciodata nu am fost atat de pregatit tehnic. Mai am de acoperit partea fizica si tehnica de ciclocros. Am 18 saptamani de pregatire, niciodata nu am reusit performanta asta. Nu e simplu, nasule, te rog sa te asezi ca sa iti povestesc cate ceva. De exemplu, sacrifici cam mult timp pentru asta, mai ales cu familia. Si pe urma energie, vointa, putere de munca, cam lasi totul deoparte daca vrei sa obtii maximul din ceea ce poti tu ca sportiv. Ca nu e bine sa lucrezi cu jumatati de masura, mai bine nu te apuci de treaba. Si nu e usor. Zi de zi sa fii cu gandul conectat in programul de antrenament, pregatire, cumparat materiale de concurs. Si pe deasupra sa mai fii si sot, tata, muncitor la banda. Am avut zile in care m-am resimtit, dar nici macar o singura data nu m-am indoit de planul meu. Mi-am acceptat, de fapt mi-au acceptat fetele, dedicatia pentru ciclocros si m-au lasat sa imi fac damblaua. Mai sunt 8 zile, ma simt pregatit, deisgur ca puteam sa fac mai mult sau mai multe, dar conditionarile de mai sus nu puteau fi inlaturate decat daca eram singur pe lume. Nu se poate. Nu se face. Singura obiectie la perfectiunea de pregatire e legata de 2 zile de muci, cand nu am iesit, in rest s-au asezat toate asa cum mi-am propus. Orele de bicicleta, ora de alergare, ceva exercitii de mobilitate si forta, atat cat mi-a permis programul. Nu e usor sa le faci pe toate, de aceea am ales ca unele activitati de pregatire sa le ignor in unele zile. Mi-am acceptat conditia de amator, nu sunt vreun miracol in sport ca sa rup norma si am o varsta la care mai degraba ma bucur ca pot sa fac efort si am si libertatea sa o fac. Am inceput sa urmaresc tot felul de baieti pe youtube care se dau la ciclocros, la fel de sau mai amatori decat mine. Nu le stiu povestile, nu stiu ce istorii sportive au, ce familii, ce vieti. Mie oricum imi pare ca toata lume merge mai bine decat mine, cel putin astia pe care ii vad pe youtube sau strava. Dar cumva eu nu ma demoralizez, am eu drumul meu de care ma tin ca inecatul de pai si sper sa iasa pe plus la final. E mai importanta calatoria decat destinatia e o sintagma pentru pierzatori, aia de nu bifeaza nimic important in viata. Conteaza rezultatele, dar numai in masura in care depinzi de ele. Eu nu am nevoie sa demonstrez ceva cuiva, nici macar mie. Sunt atat de suficient cu mine ca si daca imi fac patul dimineata ma felicit. Azi ploua si nu stiu daca ies. Wout a cazut ieri si si-a fracturat glezna, gata cu ciclocrosul si visele mele de campion national al Belgiei si mondial. De cacao! Sunt trist si imi vine sa nu ma mai uit deloc la ciclocros, dar viata e pustiu fara asa ca il las pe Wout sa se refaca si imi caut favoriti noi. Cu cat ai mai multe repere in viata, cu cat adaugi mai multa perspectiva si profunzime, cu atat reusesti sa gasesti piloni ai bucuriei si implinirii. Nu e usor sa treci peste neajunsuri si nemultumiri, poate nu obtii mereu rezultatele scontate si eforturile pare ca sunt in van, dar eu zic ca se aduna undeva si dau cu plus. Dar nu la final, ca atunci nu mai conteaza nimic. Fiecare zi, saptamana, luna, an, perioada, trebuie sa aiba un plus, cat de mic. Ajuta mult pastilele si tratamentul puternic, clar! haide, Wout, fa-te bine, noi avem treburile noastre pe aici. Sa ne vedem cu bine oriunde! 2026, an bun fii cu noi!😀😀😀😀
 |
| Forma era, tehnica era, norocul nu. |