Toamna se numără bicicletele...noi

     Buniculeeee, trăi-ți-ar procurorii cu minimul pe economie, și-a luat Mancuso "bicichetăăăă". Da, da, daaaaaa, fix ca în melodia de la Paraziții, dar no me enteresa, cabron, că baiatu' are roate noi. Și nu sunt pătrate deloc. Mă, nici nu știu de unde să încep ca să am o oarecare idee unde ajung. Dau drumul la vorbe ca mutul în pâlnie, pun pe foaie imagini de zâmbet și culoare care îmi îmbată simțurile de biciclist îmbogățit peste noapte cu o herghelie de căluți de carbon. Că de carbon e și trotineta mea cea nouă, îi zice Specialized Crux. O minunăție de bicicletă de ciclocros. Dar nu a fost simplu, vărule, că așa e viața mea, cu cântec și dans pe ritm. Procesul a debutat vijelios cu gânduri de praf și ceartă când am supus dezbaterii publice ideea de a merge la naționalele de ciclocros din 2026, dar nu oricum, ci cu o bicicletă specifică. Eu am avut Merida de cros de la Răzvan, care și-a făcut treabă onorabil și îi mulțumesc și pe această cale că mi-a făcut hatârul și datorită lui am bifat două ediții de naționale. Nu voi da vina pe partea tehnică pentru rezultatele modeste, dar se putea mai bine. Așa că am cerut voie la comisia de buget-finanțe din camerele reunite și în circa două luni am obținut aprobare. Cumva simțeam că voi primi undă verde, așa că eu căutam deja de zor biciclete și echipamente și piese și ce mai trebuia pentru pregătire si dotare. Cum am aflat pe surse că va fi aprobată cererea mea, am purces la interpelări de vânzători pe OLX, că doar nu îmi luam biclă nouă pentru câteva curse nebunești. 

    Pe OLX, multe și variate variante, carbon sau aluminiu, sau aluminiu plus carbon la furcă. Prețuri de la 2500 RON la 6000, cam asta era marja pentru bicicletă. Am dat mesaje, telefoane, întrebări despre greutate, cauciucuri și echipare. Eu aș fi vrut să le combin un pic, să iau bicla pentru cros, dar să prind și ceva gravel pe niște gume mai late. Gata, un Rose Gravel de carbon, la Moldova. Cred că e furat, că e prea ieftin, 4000. Omul nu trimite prin curier, dar îi ofer 300 RON în plus și zice DA. Dar îmi zice și că îi pare că are o biclă prea bună, că a fost asaltat de doritori. Zice că o da cui oferă mai mult! Pai ce-ai făcut, mă, nene, măăă!? Păi ai zis DA și acum eu nu știu dacă o primesc. Jur răzbunare, fac planul să îi ofer oricât peste orice primește el și apoi să nu o mai iau. Mamă, ce m-am enervat! Dar mă calmez, zic că e păcatul lui dacă e calic, eu îmi văd de ale mele. Mă anunță că a primit 4600 și o dă, eu să îmi caut. Și găsesc un Trek Checkpoint de aluminiu la Turnu-Severin, tot pentru gravel, plus un Specialized Crux de ciclocros. Mă hotărăsc la Crux, sun pe om la Pitești și stabilim prețul, dar între timp mă sună Rose că mi-o dă mie pe 4300. Mă scuz la Pitești, pun cenușă în cap că nu batusem palma încă, îmi iau Rose. A doua zi mă sună omul că avem o problemă. Nu el, noi. Hopaaaa, are cadrul rupt! Pai da, că e furată și au rupt-o dintr-un suport de pe o mașină, de-aia! Zice că îi pare rău dar că se poate repara, o dă mai ieftin. Eu am mai lipit cadre de carbon, dar nu așa sparte. Nu te gândi că era praf, cred că mă puteam da pe ea fără să o repar. Dar nu am vrut să mă mai complic. Să te ia naiba de calic, nu îmi trebuie. Haide la revedere multă. Găsisem și Trek-ul, am sunat, 3000 RON, ușurică, merge la cros, dar are și loc de gume late de gravel. Dar e 52, eu port 54 la bicicletă. Pun o pipă mai lungă și mă încape. Merge. Luni urma să o trimită la pachet, să plătesc eu drum plus cutie. Toate bune. Dar sâmbătă seara văd pe un site că măsura 52 la Trek e de fapt un 50, adică două numere sub normalul meu. Nu e ok, încep să mă îndoiesc. Atât de mult că duminică la prânz îl sun pe om și îi explic că nu am cum să o mai iau, nu e bună de mine. Bine că nu l-am încurcat de tot nici pe el. Deloc. Urmează să sun la Pitești pentru Crux, dacă mai vrea. Și ce să vezi, vrea! 

    Luni dimineața, o las pe Cici la școală și apoi o tai la Pitești. Drum aglomerat, mulți proști, dar ajung cu bine. Vine omul, văd bicla, dau cu banul, salt bicla, salut omul, repede acasă să iau copilul de la școală. Eu visam și la o tură de dimineață, că atât mă duce capul. Nu am mai apucat. Nici nu mai știam cum mă cheamă, eram așa bucuros, de fapt sunt foarte bucuros în continuare. Am bicicletă de ciclocros și am un mai mare avânt să mă antrenez și prezint în cea mai bună formă la naționale pe 11 ianuarie 2026. Mai am de luat ceva cauciucuri, și cam atât. Am montat niște gume de 33, speciale de cros, dar din păcate nu prea încap d-alea mai late, de gravel. Aia e, nu poți să le ai pe toate în viață. Greutatea de doar 8,3 kg m-a cucerit din prima, se simte la pedalat, e reactivă și directă, ușor de manevrat și strunit. Plus că e 1x, adică o foaie, nu am mai mers până acum. Și e SRAM, eu nu am avut decât Shimano și Campagnolo, asta e a treia variantă de schimbător. Aaa, și am avut de la Liviu un Gudereit cu schimbătoare pe cadru, altă șmecherie și veche. Dar cu SRAM e mișto, doar schimbător spate, simplu și eficient aș zice. Dar trebuie și picioare zdravene, frăție. Acum, am materialul, mai trebuie bulanul și plămânul. Le facem, nașule, câte puțin, mai am 7 săptămâni! Urează-mi sporuri la toate, să ne vedem cu bine! Pârtieeeeeeeeeeeeeeeee! Dau cu pace și iubire și întelegere la familia mea care mă suportă așa deștept și frumos și harnic și modest!😁😁😁😁😁

Armăsarul meu de nebunii în noroi.