Obrazul subțire cu noroială se ține

     Tot mă dau eu rotund că îmi place la ciclocros, că e o ramură a ciclismului care îmbină toate celelalte discipline într-o ora intensă de viteză (șosea), îndemânare (mtb și down-hill), sărituri (bmx și dirt), alergare cu bicicleta în spate (ciclism artistic, cred că se numește). Da, da, știu, am exagerat un pic, și sincer să fiu nici nu prea știu multe discipline din ciclism în general și nici exact ce presupun ele. Noi să fim sănătoși, dar ai înțeles ideea. Ce vrea autorul să zică aicișea este că dacă tot mă laud că îmi place, trebuie să și asum complet condițiile grele în care se desfășoară, adicătelea noroi cu apă la bazon și bicicletă murdară. Plus grija suplimentară pentru componente. De aici și titlul. Da, îmi asum, nu e simplu, nu e la îndemână să te antrenezi în bălți cu noroi, mai ales că dacă e frig, nu poți să stai prea mult. Așa că e de tras să aduni orele de antrenament, care la șosea s-ar bifa în 2 ture, 6 ore, aia e. La ciclocros, ieși de 6 ori câte o oră, scurt, cuprinzător. Acum, na, nu m-oi apuca eu să te conving de nimic, fiecare își îndreaptă atențiile în ce direcție dorește pipota lui, doar că eu aș vrea să promovez ciclismul și mai ales ciclocrosul pentru că îmi place mie. Tare, nu!? Stai așa, nu închide, vreau să prezint câteva avantaje, nu sunt de neglijat. Prima ar fi că nu ai nevoie de 15 ore de antrenament pe săptămână ca să fii competitiv. Clar că orele de stat în șa își vor spune cuvântul, dar cu un program ales cu grijă, chiar poți fi acolo în față, dar ai nevoie de niște abilități pe care trebuie să le antrenezi specific. Aici ar fi încălecare/descălecare, start, sărituri, alergare. Măcar o oră pe săptămână dacă aloci și faci progrese vizibile. Te antrenezi intens, dar scurt, așa că e mai ușor de strecurat un antrenament în orice agendă plină. Cursele durează o oră, maximum o oră, că uneori ai și 40 de minute, în funcție de cursa respectivă. Deci nu pierzi o zi întreagă pe coclauri ca la mtb. Cursa are loc pe un circuit și lumea vede toata acțiunea mai ușor, de mai multe ori. Bați toată țara atunci când te duci la curse, că au loc aproape toate la granița de vest, bifezi și călătoriile în viața asta. Bun. Nu ai nevoie de batoane, geluri și carbohidrați, hidratare, că nu ai timp să le iei în ora aia de concurs. O grijă în minus zic eu. La start sunt 5 muște la fiecare categorie, deci ai mari șanse să fii pe podium, mai ales că au început cu d-alea largite, de la locul 5 în sus. Apari în poze cu câștigătorii, crește rânza în tine. Mândrie! Ajungi să îi cunoști bine pe ceilalți 4 concurenți și te simți ca în familie la curse. Faptul că suntem puțini ne face speciali. Așa, la prima evadare, din 2000 de oameni, ce să faci să te remarci? Te pierzi în mulțime. Aici ești pe traseu cu ăia buni, îi mai și încurci când te depășesc, ajungi vedetă dacă îl dărâmi pe Edi Grosu. Vezi, celebritatea e la un pas distanță. Și bătaia, la fel! Aș adăuga nivelul ridicat de bucurie pe care îl simți când te dai pe un traseu unde poți mereu să găsești o trasă mai bună, mai rapidă, să evoluezi. Era sa uit, te antrenezi departe de mașini, prin păduri cu căprioare și fazani (urși nu vreau), ai aer curat și stres redus la jumătate, e dovedit științific, nu vorbesc aiurea. Iar traseul de antrenament nu e deloc pretențios, poate fi orice bucată de pământ, parc, pădure, viroagă. Nu voi pomeni dezavantaje, nu e treaba mea să le fac cunoscute. Zic să ne bucurăm de mișcare, oricare ar fi ea. Și de cursele de ciclocros, că sunt tare mișto, intense și spectaculoase! Mai trebe doar ceva bani și oameni! Hai, numai bine, vezi că m-am apucat de scris iar pe Blogul lui Mancuso, m-am decis să scriu aici despre sport și acolo despre politică. Uraaaaaaaaaaaaaa! 😁😁😁😁😁

Poză cu mangrovele de la Teiș.

Toamna se numără bicicletele...noi

     Buniculeeee, trăi-ți-ar procurorii cu minimul pe economie, și-a luat Mancuso "bicichetăăăă". Da, da, daaaaaa, fix ca în melodia de la Paraziții, dar no me enteresa, cabron, că baiatu' are roate noi. Și nu sunt pătrate deloc. Mă, nici nu știu de unde să încep ca să am o oarecare idee unde ajung. Dau drumul la vorbe ca mutul în pâlnie, pun pe foaie imagini de zâmbet și culoare care îmi îmbată simțurile de biciclist îmbogățit peste noapte cu o herghelie de căluți de carbon. Că de carbon e și trotineta mea cea nouă, îi zice Specialized Crux. O minunăție de bicicletă de ciclocros. Dar nu a fost simplu, vărule, că așa e viața mea, cu cântec și dans pe ritm. Procesul a debutat vijelios cu gânduri de praf și ceartă când am supus dezbaterii publice ideea de a merge la naționalele de ciclocros din 2026, dar nu oricum, ci cu o bicicletă specifică. Eu am avut Merida de cros de la Răzvan, care și-a făcut treabă onorabil și îi mulțumesc și pe această cale că mi-a făcut hatârul și datorită lui am bifat două ediții de naționale. Nu voi da vina pe partea tehnică pentru rezultatele modeste, dar se putea mai bine. Așa că am cerut voie la comisia de buget-finanțe din camerele reunite și în circa două luni am obținut aprobare. Cumva simțeam că voi primi undă verde, așa că eu căutam deja de zor biciclete și echipamente și piese și ce mai trebuia pentru pregătire si dotare. Cum am aflat pe surse că va fi aprobată cererea mea, am purces la interpelări de vânzători pe OLX, că doar nu îmi luam biclă nouă pentru câteva curse nebunești. 

    Pe OLX, multe și variate variante, carbon sau aluminiu, sau aluminiu plus carbon la furcă. Prețuri de la 2500 RON la 6000, cam asta era marja pentru bicicletă. Am dat mesaje, telefoane, întrebări despre greutate, cauciucuri și echipare. Eu aș fi vrut să le combin un pic, să iau bicla pentru cros, dar să prind și ceva gravel pe niște gume mai late. Gata, un Rose Gravel de carbon, la Moldova. Cred că e furat, că e prea ieftin, 4000. Omul nu trimite prin curier, dar îi ofer 300 RON în plus și zice DA. Dar îmi zice și că îi pare că are o biclă prea bună, că a fost asaltat de doritori. Zice că o da cui oferă mai mult! Pai ce-ai făcut, mă, nene, măăă!? Păi ai zis DA și acum eu nu știu dacă o primesc. Jur răzbunare, fac planul să îi ofer oricât peste orice primește el și apoi să nu o mai iau. Mamă, ce m-am enervat! Dar mă calmez, zic că e păcatul lui dacă e calic, eu îmi văd de ale mele. Mă anunță că a primit 4600 și o dă, eu să îmi caut. Și găsesc un Trek Checkpoint de aluminiu la Turnu-Severin, tot pentru gravel, plus un Specialized Crux de ciclocros. Mă hotărăsc la Crux, sun pe om la Pitești și stabilim prețul, dar între timp mă sună Rose că mi-o dă mie pe 4300. Mă scuz la Pitești, pun cenușă în cap că nu batusem palma încă, îmi iau Rose. A doua zi mă sună omul că avem o problemă. Nu el, noi. Hopaaaa, are cadrul rupt! Pai da, că e furată și au rupt-o dintr-un suport de pe o mașină, de-aia! Zice că îi pare rău dar că se poate repara, o dă mai ieftin. Eu am mai lipit cadre de carbon, dar nu așa sparte. Nu te gândi că era praf, cred că mă puteam da pe ea fără să o repar. Dar nu am vrut să mă mai complic. Să te ia naiba de calic, nu îmi trebuie. Haide la revedere multă. Găsisem și Trek-ul, am sunat, 3000 RON, ușurică, merge la cros, dar are și loc de gume late de gravel. Dar e 52, eu port 54 la bicicletă. Pun o pipă mai lungă și mă încape. Merge. Luni urma să o trimită la pachet, să plătesc eu drum plus cutie. Toate bune. Dar sâmbătă seara văd pe un site că măsura 52 la Trek e de fapt un 50, adică două numere sub normalul meu. Nu e ok, încep să mă îndoiesc. Atât de mult că duminică la prânz îl sun pe om și îi explic că nu am cum să o mai iau, nu e bună de mine. Bine că nu l-am încurcat de tot nici pe el. Deloc. Urmează să sun la Pitești pentru Crux, dacă mai vrea. Și ce să vezi, vrea! 

    Luni dimineața, o las pe Cici la școală și apoi o tai la Pitești. Drum aglomerat, mulți proști, dar ajung cu bine. Vine omul, văd bicla, dau cu banul, salt bicla, salut omul, repede acasă să iau copilul de la școală. Eu visam și la o tură de dimineață, că atât mă duce capul. Nu am mai apucat. Nici nu mai știam cum mă cheamă, eram așa bucuros, de fapt sunt foarte bucuros în continuare. Am bicicletă de ciclocros și am un mai mare avânt să mă antrenez și prezint în cea mai bună formă la naționale pe 11 ianuarie 2026. Mai am de luat ceva cauciucuri, și cam atât. Am montat niște gume de 33, speciale de cros, dar din păcate nu prea încap d-alea mai late, de gravel. Aia e, nu poți să le ai pe toate în viață. Greutatea de doar 8,3 kg m-a cucerit din prima, se simte la pedalat, e reactivă și directă, ușor de manevrat și strunit. Plus că e 1x, adică o foaie, nu am mai mers până acum. Și e SRAM, eu nu am avut decât Shimano și Campagnolo, asta e a treia variantă de schimbător. Aaa, și am avut de la Liviu un Gudereit cu schimbătoare pe cadru, altă șmecherie și veche. Dar cu SRAM e mișto, doar schimbător spate, simplu și eficient aș zice. Dar trebuie și picioare zdravene, frăție. Acum, am materialul, mai trebuie bulanul și plămânul. Le facem, nașule, câte puțin, mai am 7 săptămâni! Urează-mi sporuri la toate, să ne vedem cu bine! Pârtieeeeeeeeeeeeeeeee! Dau cu pace și iubire și întelegere la familia mea care mă suportă așa deștept și frumos și harnic și modest!😁😁😁😁😁

Armăsarul meu de nebunii în noroi. 

Duminica se plouă

     Hai că m-am trezit cu un gând, să recuperez vâna de ieri înspre scris, că am zis că fac două articole și a rămas "dăcât" unul, că am purces la drum, pe asfalt și cu vânt de breton. Drum uscat și ceva soare, ar fi mers și un pantalon scurt, dar cum mă știi friguros, am luat haine de parcă mă mutam. Normal că am transpirat, dar nu mi-a fost frig, asta mă interesează pe mine. Nu sconcsul din maiou. Mulțumesc pentru ieșire, azi nu știu de mai pup ceva, când m-am trezit de dimineață era prea ud pentru gustul meu de alergător kenyan în scaunul cu rotile. Pas la alergare, aia e, și-așa nu-mi place. Să văd însă cum înscriu o oră de bicicletă, că e ud tare și mă porcesc rău, șosea sau pădure. Cum s-or alinia planetele, nu e ca și cum nu am ieșit deloc săptămâna asta, am 6 ore, aproape de grafic, sunt bine. Am ciclocros de la Cupa Mondială de la Tabor, Cehia. Deja am bifat câteva curse, aștept elitele, fete și băieți. Deci și azi fac ciclocros, doar ca privitor. Zic și eu că sunt la ședința tehnică. Mă încearcă niște regrete că nu ies azi, dar nu ar fi un capăt de lume, mă mint și eu cum pot. Mâine ar fi trebuit să îi transbordez pe babaci plus frățior până la aeroport, se pleacă la Africa în Maroc. Dar pentru că au ore ciudate de plecare, eu sunt cu școala și copilul și nu am încotro, nu îi pot plimba, se descurcă singurei. Tot răul spre bine, aș zice, se duce ticu' cu mașinuța lui și o lasă la un parking în apropiere. Așa că am de gând să bag două ore bune de bicicletă de dimineață. Se anunță o săptămână plină și la muncă, și acasă, o să ne întindem un pic, dar tragem să rămânem pe plus. Nu ți-am zis, am primit aprobare de la comisia de finanțe, ne luăm bicicletă de ciclocros, vărule! Căutările au fost asidue, cu încurcături de cadre și oameni, unii buni, alții avari, dar am o părere mai bună despre mine alegând să fiu eu om, treaba altora de nu pot și vor. Și să știi că mi-a prins bine, într-un context, m-am scos de la o păcăleală. Mulțumesc, Doamne! Știi că mereu am zis că toate se întâmplă cu un scop, ce bine e să faci ce trebuie și să ieși pe plus. O să explic mai abitir când o să se materializeze alegerea și cumpărarea, încă am ceva dubii, nu sunt convins că am ales ce trebuie. Cur-sucit, asta sunt, ce să-mi faci!? Mă rog, trebuie să fie bine, hopul cu aprobarea a fost cel mai mare. Pregătirea e în derulare, sunt în plan. Mai sunt 7 săptămâni să îngraș porcul din mine. Ureaza-mi baftă! Numa' să nu mă taie careva de Crăciun! Hai cu șoriciul, neamule!😁😁😁😁😁

De la Sorinaccio, când era uscat și verde. Afară, nu el.

Mă, ia stai așa!

     Da, chiar așa, ia stai un pic, Mancuso! Că dai repere și indicații de parcă Platon îți plătea lecții de pregătire la filozofia vieții. Acum 10 ani ai fost întrebat ce părere ai despre niște cursiere cu cauciucuri un pic mai late decât cele de șosea și trasee prin pădure, peste câmpuri și rădăcini cu noroaie și nisip. Răspunsul tău abrupt a fost că nu are cum să îți placă așa ceva, că ți se pare inutil să alergi o cursieră prin bălării. Ete, acum nu mai poți de ciclocros, ba chiar întorci fundul familiei în susul universului ca să îți faci tu damblaua cu naționalele de ciclocros, că e cel mai frumos sport, cea mai interesantă ramură a ciclismului. Păi se poate!? Neața la toată lumea, permiteți-mi să mă prezint și reprezint. Da, recunosc, așa am spus, nu sunt genul care să nu își asume vorbele și faptele. Nu credeam că voi putea fi atât de plin de mine, mi se întâmplă cam des ce e drept, deși lucrez cu mine. Am avut impresia că stăpânesc adevărul absolut, la fel fac și acum cu informațiile pe care le am la dispoziție, consider că iau cele mai bune alegeri. Că peste niște ani se va dovedi că puteam altfel și mai bine, nu mă interesează. Dar nu sunt nici ipocrit să zic că nu mă răzgândesc vreodată. E bine să te contrazici, că asta arată că evoluezi, nu că nu știi de capul tău. Că nu e ca și cum azi îmi place cafeaua și mâine nu mai vreau să o văd iar poimâine nu mai pot fără ea. Facem alegeri în baza unor supoziții și trăiri, iar noi ne schimbăm și evoluăm, e normal să ne schimbăm și părerile. Clar trebuie să nu abdicăm de la niște principii solide, familia și adevărul pe primul loc, libertatea de exprimare și respectul reciproc, idealurile și visele spre care tindem, toate ne definesc. Dar uneori descoperim o cale diferită, nu neapărat mai bună sau mai rea, că nu judecăm aici, e vorba de costul de oportunitate. Azi simt că e rentabil să investesc în sportul pe care îl iubesc. Simt că îmi face bine să scriu aici. Deși nu scot nimic din ele, le fac în continuare cu drag și pasiune, când o am, clar. Azi dimineață am ieșit la o alergare dar mai bine mă băteai. Nu îmi place să alerg, dar o fac cu gândul că îmi ajută pregătirea pentru ciclocros. Mă mai mint și că mă ajută la oase și plămâni, inimă și creier. Nu te gândi că plâng la fiecare pas, dar îmi e greu. Cică nu e greu să faci un lucru, e greu să te convingi să faci acel lucru. Păi în cazul ăsta e simplu, nu!? Stai așa, ai nevoie de o motivație, un scop, nu poți să tragi în gol, e nevoie de recunoașterea eforturilor, deși uneori doar tu singur le vezi și simți. E aiurea să trebuiască să îi convingi pe ceilalți de binele pe care îl simți când îți urmezi pasiunea. E o limită și aici, că odată cu vârsta, nu mai ai voie și nevoie să te dai peste cap, ai alte priorități și abordarea trebuie ajustată. Zilnic lucrăm cu noi, cu mintea, cu corpul, vedem ce trebuie și ce putem face, mai ușor cu ce vrem. E o luptă constantă între vis și realitate, am noroc cu familia că mă ține ancorat în portul certitudinilor și îmi mai permite uneori să ies în larg când e vreme bună. Dar parcă nici mie nu îmi vine să ridic pânzele când se anunță furtună. Măcar atât știe și neuronul meu! Gata, am gătat și azi, cam greu, am o cafea bună, afară e soare, poate bag o tură de pădure, pe covor de frunze murdare. Revin și mai târziu, cred, că mai am niște idei! Hai, spor la cafeluță, suflețele călduțe!😁😁😁😁😁😁

Furată de la Tibi, de acum o lună, nu mai e așa pădurea.

Ipocrizia la rang de artă

     Bună dimi la toată lumea frumi. E sâmbătă, e frumos afară și mă pregătesc de o ieșire la pădurea galbenă. Dar până atunci am de băut cafele, de urmărit baseball unde Dodgers au egalat situția din finala campionatul american. Am băgat și fo' două careuri grele la rebus, pupa-m-aș cât de deștept mă găsesc. Am ceva timp lejer și am băgat un hip-hop și încerc să pun de un nou articol. E 1 noiembrie, vărule, vine frigul, zăpada, Crăciunul, gata anul. Cum eram eu neatent pe youtube, reclamă la kfc. Fundalul, o melodie foarte veche, Jessie J, parcă să se scrie, "Price tag" numele cântecelului. Mesajul melodiei e că nu contează banii, orice altceva dar nu banii. Și e atât de ipocrită treaba pentru că e în reclama la produsele unei corporații globale. Pe bune, mă? Să înțeleg că dați bucăți de pui gratis, că nu e despre bani. Bună treabă, zic. Fi-mi-ar rușine să lucrez la așa reclame. Apoi am mai văzut una tare. Vama (Veche), trupă pop-rock de la noi, rebeli, anti-sistem, bla-bla, povești pentru tineri visători. Melodia "18 ani". "Sunt nebun, iubesc și nu am bani". Așa se aude în reclamă. La ce!? La bani! BCR își face reclamă cu melodia asta ca să atragă tinerii. Eu cred că îi atrage pe tinerii foarte proști, care nu sunt în stare să traverseze strada dacă nu le zice cineva pe unde și cum. Vai de noi, cât de proști am ajuns dacă ne păcălesc astfel de reclame. Bine, bine, nu e ca și cum mă mai miră ceva legat de intelectul național, câtă vreme era să fim conduși de un spion rus plătit de mercenari și care vorbește în citate legionare și din "Stăpânul inelelor". Ori sunt eu stricat, ori nu am înțeles viața cum trebuie, dar parcă mi-ar fi rușine să spun azi ceva și mâine să contrazic complet. De aia nu fac politică, deși cred că ar cam fi nevoie să particip activ la viața urbei și societății din care fac parte. Că dacă îi lăsăm pe hoții care ne-au condus până acum, se alege praful. De fapt, deja s-a ales. Noua numire în funcția de vice-premier a unei tanti care a făcut un spital cu bani din donații e un semn bun, sper să nu fie singular, poate că acesta va fi semnul schimbării în bine. Sistemul corupt nu va renunța de bunăvoie la putere, la privilegii, să fim serioși, cine renunță la bani benevol? E nevoie de luptă, caznă, stres, nervi, dar în primul rând uniune în gandire și trăire civilă care să schimbe ceva. Pe cei care votează patrioți de carton nu îi mai putem educa, nu le putem explica negrul din fața ochilor, sunt orbiți de furie și neputință. Eu încerc să îi ințeleg și să nu îi judec prea aspru. Avem nevoie de comunicare, colaborare, pentru un bine comun. E greu dar nu imposibil. Lucrăm. Hai afară la plimbare, deocamdată! 😁😁😁😁😁

Scuze, atât am găsit.