Cea mai lunga zi

 Stiu bine ca e pe 22 iunie, nu te stresa, doar ca ieri am bagat o tura de bicicleta, lunga si grea. Nu a fost grea de la lungime, ci de la conditii. Trebuia sa bifez ziua de birou si am primit una verde de la fetele mele ca ma pot duce ieri, duminica. Ce ciudat, azi e luni, dar ma simt ca intr-o duminica, pentru ca nu muncim. Sarbatorim a doua zi de Rusalii. Nu stiu ce inseamna, dar ma bucur de liber. Cum ziceam, plimbare si bilet lung de voie. Am vorbit cu un baiat din Buzau sa ne vedem pe la Otopeni sa imi dea un stop spate, asa ca am avut plecare ocnditionata. M-am trezit la 6 jumate, am mancat regulamentar, cafea nu am baut, ca mi-era ca o au in cacari pe drum si nu aveam chef de tantari pe obraji. Se anunta o zi frumoasa, calda, de vara, asa ca imi iau doar tricou fara nimic termic pe dedesubt. Varule, mi-au cam inghetat cataligele, racorica la ora 8 cand am plecat eu. Moralul e mult pe plus, faptul ca am un vant turbat de fata pana la Ploiesti si apoi spre Bucuresti nu ma da inapoi. Am de gand sa ma bucur de aceasta zi de plimbare. Eu am avut un gand sa ma duc pana la Buzau sa iau stopul de la vanzator, dar a avut el treaba si am reconfiggurat traseul. Si bine mi-a pricinuit. O sa vezi. Pana la Otopeni am putin trafic, nu ma ajuta si vantul e necrutator. Nu bate atat de tare, dar e prezent si imi consuma energia. Ma vad cu om, facem schimbul, ban pe stop, ma duc la birou. Pustiu DN1, conasule, nu am parte de tirajul obisnuit al masinilor, am de munca. La birou, imi dau seama ca mi-am uitat incuietoarea acasa. Paznicii nu ma mai lasa sa bag bicla in cladire, asa ca gasesc un paznic de treaba. Vai de mama mea, o sa alerg prin birou si prin lift, ca nu am liniste cu bicla la liber. Gasesc timp sa iau o cafea, prind cateva portocale prin bucatarie pe care le las portarului drept multumire, unplu bidoanele cu apa si pun si sare, ca e cald si ma desarez grav. La usa, schimb ceva replici politico-economice cu portarul. E suveranist si are o bucurie trista in legatura cu cei care au votat ne-romaneste, daca ma intelegi. As vrea sa ii dau replica la replici, dar imi dau seama ca si-a dat seama cu cine am votat si nu e rost de cearta. Ma duc afara, gasesc un loc linistit, am un sandwich si un baton, plus un mar si o portocala. Viata e frumoasa cu matul plin, nasule. Termin cafeloiul, incerc sa ma pregatesc de drum. Vreau sa ajung la Gaesti, pe 15 iunie era ziua mamaiei mele, ii onorez memoria cu o tura pe acolo. Ma simt bine, inca nu e atat de cald. Bucurestiul e dragut fara masini, trec prin Primaverii, ma minunez de masini scumpe si case de securisti, Herastrau e umbros si linistit, Arcul de Triumf dirija calm traficulrepezit spre nicaieri, manastirea Kashin si pe urma Agronomia. Mama, ce cladiri au aparut si pe aici. Saracie lucie de cand nu mai e nea Nicu, zau. Huo, globalizare! Pod Constanta, un rosu lung, apoi linie dreapta spre iesirea prin Chitila. Doua benzi pe sens dar tot ma streseaza traficul, mai sunt si niste capace de canal denivelate care zgaltaie glazura dep bucurie de pe suflet, dar merge treaba. Vantul e tot ciudos, imi fac doar curaj ca se va suci spre casa, mai tarziu. Avem 4 benzi de la Baldana la Titu, mare minue arhitecturala si inginereasca, ne-a luat 20 de ani sa avem asa ceva. Asflatul e inca bun, nici nu ar avea cum sa fie altfel, ca de-abia a fost pus. Vant, conasule, ti-am zis? Prind un podet la umbra si fac pauza. Am mancare, apa, e bine la umbra. Dar soarele deja si-a luat jertfa. Bratul stang e rosu ca racul, fara d, Doamne fereste. Nu prea e bine, mai ales ca mai am o ora pana la Gaesti si o sa ma friga rau. Am gasit o punga de paine, am facut-o burlan si sper sa ma ajute. La picoorul stang nu am ce sa pun, ala o sa arda. Dupa ce stau juma de ora, cel putin, o iau spre un magazin sa umplu bidoanele, ca mai am de mers. Dar e ceva care imi da cu virgula, burta e rebela si ma incearca niste crampe. Parca si capul are probleme. De unele deja stiam, dar astea noi sunt nasoale. M-o lua vreun rau de la caldura? Eu, omul care plange cand scade temperatura sub 20 de grade, sa ma resimt de la caldura? Pe seara am aflat ca soarele a avut ceva UV-uri rele, malefice chiar, de aia mi-a fost rau. Dar am dat inainte. Am prins o padurice si m-am oprit din nou. Deja am depasit numarul de opriri de la orice tura lunga. E clar ca seninul infinit ca nu sunt bine azi. Iar plec, iar vant, iar ma opresc. O cruce de piatra pentru "Magdalena" si un masusoleu construit cu sfintii frati, toti semanau. Am citit undeva ca pictorii de icoane folosesc un model, dar astia nu s-au chinuit deloc, au folosit acelasi chip pentru toti. Pana si Fecioara Maria parea barbat. Doamne, iarta-ma! Sa vezi blesteme bisericesti pe numele meu. CUm ma reculegeam eu acolo in liniste si racoare, ma latra un caine pribeag, dar nu ma stresez, isi vede mai departe de ale lui. Si apare si stapanul lui. Frate, zici ca am vazut pe naiba desi era la un fel de casa Domnului. Nu am chef de vorba, as mai stat in liniste. Vorbim de vreme, de accidente si morti, Magdalena era sotia unui nene din zona, saraca a pierit intr-un accident de masina. Ma gandesc ca acel monument va ramane peste timp ca martuie a dragostei purtate de un Gigel sau cum l-o chema, ca nu am retinut. O sa las si eu vorba dupa ce ma duc, sa imi faca un loc din asta cu umbra, sa ma pomeneasca lumea si pe mine. Gata pauza, intru in Gaesti dar nu sunt bine. Ma cam sfarsesc, pare ca imping in pedale ca un Sisif plictisit. Gasesc o patiserie, nu au nimic bun, iau un pandispan dulce si o placinta cu dovleac. De rahat ambele, Mai beau apa, imi mai revin. Cred ca mai bine luam o cola, fara nimic de mancare, dar imi era teama de vreo revolta cufurita. Ma gandesc ca ma opresc in padure la Dragodana si fac depunerea de noroc acolo, de e nevoie. Prind vant de spate, dar la cat de terminat sunt, nu ma ajuta prea mult. Si la Picior de Munte iar fac pauza. Gasesc o banca la umbra si ma tolanesc cu talent vreo juma de ora. Fix peste drum e o casa de tigani cu muzica buna. pentru ei, nu pentru mine, dar nu ma mai intereseaza ritmurile copiate de la arabi, imi trag sufletul si fac calcule de drum ramas. Ajung acasa, dar ma supara capul, zici ca am plecat cu o menghina in loc de casca. Ma gandesc ca am o oprire in Targoviste, deja stiu magazinul, in centru, in spatele Casei Sindicatelor. E umbra, are inghetata si Mirinda. Iar stau juma de ora lejer. Burlanul din punga de plastic si-a facut treaba, nu mi-a mai ars mana stanga, renunt la el, de acum o sa fie soarele in spate. Cred ca azi mai mult am stat pe margine decat pe sa. E o premiera. Buna pauza, prind forte noi, capul m-a mai lasat, burta e pe plus. Nu mai am apa destula, dar am in Razvad o cismea. Am vant de spate pe o bucata, prind viteza si ca boul trag sa prind o camioneta, iar m-a luat moleseala. E clar, nu mai am energie, o las mai moale. Adap si umplu bdioanele, ma racoresc cu apa rece de izvor si iar sunt fresh. Plimbare lina pana acasa, am o bucurie linistita in suflet ca am reusit cea mai lunga tura de anul asta, ca nu am murit de la rau, ca nu am sunat sa mai salveze vreo masina de pe drum. Acasa, nu am pofta de mancare, doar beau ceva sucuri si apa si atipesc la niste rezumate. Lumea ma lasa sa imi revin, aveam nevoie de liniste. Azi, avem party la piscina. Nu e noua, dar aia veche tot isi face treaba. Soare, uzica, ceva suc si inghetata, cea mai tare zi! Hai sa ne bucuram de a doua zi de Rusalii, zic!