Pe bune.

     Mă știi că nu mănânc rahat aiurea, adică mănânc, dar sunt sincer. Am chef de scris, și îi dau înainte cu tupeu. Am găsit un mix de hip-hop old school de pe vremea mea, îi dau pe repeat și mă delectez cu prima cană de cafea și al doilea articol de azi. mă laud în gând și îmi continui lucrarea. Pesemne nu te-am plictisit prea tare cu povestea ciclistă a vieții mele, care include unul din eroii mei, Wout van Aert. După ce anul trecut a făcut buba de două ori, s-a chinuit să revină și s-a chinuit să nu cedeze presiunii din media. Toată lumea, în afară de suporterii lui infocați, l-a declarat gata de pensionare. A prins câteva locuri doi și a mers bine în monumente și clasice, dar nu a apucat să ridice mâinile la sosire. După ce a ratat și prima etapă din Giro, a mers prost la contratimp, era și mai gata. Eu nu am renunțat să cred în el. Și bine am făcut. A venit etapa cu gravel și strade pietruite și prăfuite din Turul Italiei, etapa a noua. Nu am putut să o urmăresc pe toată, am fost cu bicicleta, normal. Dar când am ajuns acasă am prins exact finalul. Nu am putut să cred. Era finalul din Strade Bianche, în Siena, o cursă pe care Wout a câștigat-o în 2020, acolo a debutat pe scena mare a ciclismului în 2018. S-a luptat cu Isaac del Toro, un leu mexican. Dar leul belgian a fost mai puternic. A știut unde să atace, s-a așezat în față și nu a mai renunțat la victoria eliberatoare. A câștigaaaaaaaaaaaaat! Wout, eroul meu, a ridicat din nou mâinile la finalul unei curse. Și nu oriunde. A făcut-o în Turul Italiei, intrând acum în clubul select al cicliștilor cu victorii în toate cele 3 Mari Tururi. Chapeau, Wout. Apoi, săptămâna asta, l-a ajutat pe colegul Koij (da, așa se citește, fără "j"), dupa ce l-a lansat cu un efort monstru. Bună treabă. Și vineri s-a bătut din nou pentru victorie, dar a ajuns tot pe 2. Aia e, o să mai aibă șanse. Eu văd cu ochi buni forma lui, îi dă încredere și o să facă minuni și în Turul Franței. Mai e o săptămână de Giro, eu zic că mai prinde o etapă. Doamne-ajută! Cu un ochi scriu, cu unul mă uit la vreme, că poate mai bag o tură și azi. Am o perioadă bună, undeva la 200 de kilometri pe săptămână. poate fac o aroganță și mă duc la naționalele de șosea în iunie, să văd ce mai avem în program și cum mă simt. Haide ura și la cafea! A doua! 😀😀😀😀😀😀

2018 - 2025. Un loc special în Piazza del Campo din Siena.