Zi de cursă

    Au trecut zece luni de când am alergat la o cursă. Și aia tot la ciclocros a fost, la Porumbacu la naționale. Mi-a plăcut atât de mult că mă mai dau o dată. Nu odată ca niciodată. Din păcate, locul de desfășurare al multor etape de ciclocros e la tata naibii, prin Banat și Transilvania, cam departe pentru bugetul meu de timp. Așa că nu aveam cum să ratez tocmai cursa “de casă” de aici de la Florești, Prahova, la Domeniul Cantacuzino. Am fost deja de două ori, să văd și eu locul și traseul. Frumos, acolo sunt curse de cai, tot felul de trasee cu obstacole. O să fie câteva din ele și pe traseul nostru de cros azi. Aseară am dat o fugă până acolo să apuc să văd traseul, că nu știam azi ce program am. Eu am zis că văd traseul, dar am făcut doar jumate din el, cealaltă parte am văzut-o la un camarad pe strava. Era spre seară, nu era marcat perfect, așa că m-am cam învârtit in cerc, am mai încurcat și un coleg de breaslă, care s-a luat după mine. Noi ne-am dat la vorbă și nu a contat că nu facem tot traseul. El a avut noroc că am plecat eu acasă primul și apoi a dat o tură de traseu intreg. Am avut un tricou când eram mai tânăr pe care scria în engleză: nu te lua după mine, și eu sunt pierdut. E încă valabil, ce să zic. Aseară când am ajuns acasă am realizat că traseul e un pic mai lung decat ce am testat eu, dar tot am ceva încredere că va fi bine. Am făcut porțiunile mai delicate, o urcare la pas pe o coastă și apoi două coborâri periculoase. Partea pe care nu am făcut-o aseară are niște ace de păr și întortocheri, tehnice, dar nu periculoase. Așa că nu îmi pare atât de rău că nu le-am bifat. Aș fi vrut să dau o raită de dimineață, dar programul familei nu a permis, poate apuc să fac traseul înainte de cursă. Nu e stres, vărule, o să mă dumiresc eu acolo, în cursă. Nici nu cred că îmi pun garminul, să văd puls și alte detalii. Vreau să merg la “feeling”, adică să rup plămânii și picioarele, fără să mă limiteze vederea unui anumit puls pe ecran. Posibil și să mă sufoc, să trag prea tare la început și să mă dezumflu pe parcurs, dar cumva mi se rupe antena că nu ies în față, vreau să mă distrez. Planul meu e simplu: să trag cât pot de tare la ieșirea din fiecare curbă, să nu stau după nimeni sau să fugăresc pe cineva, că și așa suntem din mai multe categorii. O să îmi fac.. Pardon. Am să îmi fac cursa mea, în felul meu. Clar o să scriu și aici despre trăiri și simțiri, pun și poze dacă reușește cineva să mă prindă în cadru. Nu de rapid ce sunt, ci slab, că mă ratează și pixelii. Hai să ne vedem cu bine mai târziu! Avem o zi frumoasă de toamnă și ne dăm la ciclocros! Nu e cu noroi și ploaie ca să fie epic, dar nici nu-mi trebe, nașule, e bine și pe uscat, vorba ‘ceea!

Ai aici detalii Velocrosul castanilor

Un pic de traseu.