Baseball

     Baseball se scrie, beis-bol se citește. Nu e ca la Oltcit, dar pe aproape. Eu de curând am realizat că Oltcit vine de la "Citroen de Olt sau Oltenia". Sau așa cred. Hai că o dau în etimologii și te adorm precum Geoană când vorbește despre cum e el președinte. O zi sau o noapte, dar e președinte. Am început să mă uit la niște dezbateri electorale și îmi dau seama că toți sunt la fel, nu există om politic corect, toți sunt niște curbe. Că nu poți face politică dacă ești corect. Și nici invers nu merge. Ai nevoie de o anumită construcție ca să ai o anumită carieră. Până și cea mai veche meserie din lume are nevoie de ceva aplecare. Păi și politica să nu fie la fel!? Ferească Bunuțul! 

    Hai că am deraiat rău. Gata. Baseball. Am zis să îmi aleg o echipă cu care să țin, dacă tot mă uit și eu la sportul ăsta, deși încă nu am înțeles exact regulile. Urmăresc doar rezumate pe youtube, meciurile live sunt noaptea și cam dorm la orele alea, nu e stres. Am ales Los Angeles Dodgers, echipă de muncitori. Dar tocmai ce au semnat un japonez destoinic de bun, Shohei Ohtani, pe cel mai mare contract din istoria baseball-ului, 750 milioane de USD pe 10 ani. Ai citit bine. Da. O tonă de bani, Și ceva mărunțiș peste. Păi înseamnă că niponul meu e bun, dacă e așa bine plătit. Măi, și ce să vezi, anul ăsta, Dodgers au câștigat Major League Baseball, un fel de divizia A în lume la sportul ăsta. Pe parcurs, japonezul meu a scris istorie, a bătut recorduri și m-a câștigat și pe mine de tot. Sunt fan Dodgers. Eram fan Shohei înainte să vină aici, când era la Angels. Nu mai zic că în finală i-au bătut pe New York Yankees, preferații soției. Ei au 27 de titluri, noi doar 8. Mai e puțin și îi prindem! Sunt curios cât o să mă țină aventura din baseball, am mai avut eu câțiva ani când m-am uitat la fotbal american și țineam cu GreenBay Packers. La ăla măcar știam toate regulile. Cred că de aia m-am lăsat de el!😁😁😁

O mică parte din echipa de vis.

Ziua bună

     Se cunoaște de dimineața. Asta dacă nu cumva dimineața te prinde în traficul superb din capitală. Mă știi că mă plâng puțin, nu mă dau de ceasul morții când stau în trafic, îmi asum că și eu fac parte din el și nu schimb nimic dacă mă văicăresc ca o babă care pierde troleul. Am avut de vizitat un nenea doctor pentru buba Emmei, încă suntem pe recuperare dar a zis ca suntem spre bine, e o ameliorare și trebuie să continuăm cu tratementul. Poate că noi ne așteptam la vești proaste, era vorba și de o injecție să ajute la vindecare, dar nu a fost cazul, așa că suntem pe plus. Am tăiat-o spre casă, am pierdut ceva vreme până să ieșim din minunatul București, dar pe dn1 am zburat până la Ploiești, cu pitstop la Jumbo si Mall. Fetele caută niște chestii pentru petrecerea de Halloween, au de completat o listă, că noi deja avem decorațiuni la fel de multe ca alea de Craciun. Vrea Emma să dea party, facem party, cum să ne opunem? Acum, din ce am înțeles, o să meargă și cu colindul. De Halloween. Da, ai citit bine. Eu i-am zis că nu răspunde nimeni la "Trick or treat", un fel de "ne dați ori nu ne dați", dar fără fasole și cârnați, ci cu bombonele și tot felul de dulciuri. Clar nu vor merge pe la toate casele, că nu le dă nimeni, pe bune. Vor merge doar la părinții copiilor care vin la petrecere, ca să știe despre ce e vorba și să aibă dulciurile pregătite. Ceva inedit, dar ne bucurăm alături de copii. Acum stau în parcare, m-am apucat de muncă, dar frații mei engleji mă ignoră, așa că îmi văd de rapoarte și de blog când apuc. E o zi frumoasă, poate prind și o oră cu bicicleta la prânz, dacă îmi permite munca. Doamna mea are ceva gătit în program, nu știu dacă am cum și cu ce să o încurc, dar nu e stres. Azi avem și întâlnire cu învățătoarea, vedem ce ne mai zice, deși Emma nu a atras decât chestii pozitive de la școală, nu ne facem griji. Da, da, mă minunez și eu cât am scris luna asta. O fi de la apă, că nu prea am mai băut alcool de câteva luni, poate o bere pe săptămână. Mă călugăresc, nașule, pică mânăstirea pe mine! Hai ura și la muncă!

La tăți ni-i greu, da' nu la tăți la fel.

Cupa Cupelor

     Haide bună dimi la toată lumea frummy! Am o cafea mare și bună, nu neapărat neagră și tare, dar merge. Am senin pe suflet și toamnă pe retină, lucrurile arată bine în comitatul meu, aș vrea să dau mai departe binele. Sunt și zile d-astea, ce să faci, nu te poți opune. Dacă eram pe medicație bună sau frunze de Albă-ca-zăpada, era simplu de explicat, Așa ar trebui să o iau de la dacii verzi ca să vezi de unde vine binele. Dar tu mă cunoști deja și știi că am o viață aranjată și liniștită, anormală doar pe alocuri. Dau vina pe familie și ceva liniști de la muncă. Fericirea e o stare de spirit care vine ca Moș Crăciun pe coș, îți mănâncă biscuiții și îți bea laptele, și dispare atât de repede încât te întrebi dacă există. Cam așa a fost și ziua de ieri. Cursă de ciclocros, frăție, acilișea la botul măgarului, la o aruncătură de bețigaș de urechi, la Florești, Prahova. Cumva, deși e cea mai apropiată cursă de casă, în afară de Wall la Pucioasa, m-am trezit ca fiul ploii în mijlocul deșertului. Merg cu fata Morgana, aia e. Soția a zis că e frig, Emma a plecat la salină la Slănic cu niște veri, socrii nu aveau plimbare în program, babacii mei au uitat de cursă și au plecat în lumea muscelului la aerisit. Pfiiuuu, niciun fan nu merge cu eroul de la Bălăceanca. Cred că e premieră, de obicei mă lipeam de câte unul care să împartă plimbarea. Nu e stres, nașule, o să îmi fac de cap, nu stau după nimeni și nimic. 

    Dimineața am rezolvat probleme de casă, am băgat un articolaș, am pregătit bagaje și bicicletă, am pus o pereche de cauciucuri de rezervă, am mâncat ceva și pe cai verzi pe pereți. Am ceva griji legate de niște nouri spre Pucioasa, nu mi-ar conveni să plouă. Gradele au două cifre, e de bine. Vântul bate destul de tare pe câmp, parcul Domeniul Cantacuzino din Florești e pe malul Prahovei, posibil să ne încurce un pic. Ajung repede, drumul e lejer, Sunt câteva mașini în parcare, dar e destul loc. Toată ziua au fost curse de alergare și bicicletă și duatlon cu ambele, e ceva lume. Plus că tot aici are loc și o competiție de oină. Da, da, ai citit bine. Oi nă. Eu am jucat țurca în copilărie, îmi zic că e la fel și îmi văd de ale mele. Am emoții de la cursă, nu pot să mă concetrez și la alte sporturi. Apuc să mă văd cu oameni, stăm de vorbă, am timp de taclale și încălzire. Parcă încep să uit de ghemul din stomac și o bucurie călduroasă se instalează sub acoperiș. Frate, mă dau la curse de ciclocros din nou! Vis! Avem ședința tehnică, sunt ceva emoții legate de lățimea cauciucurilor, ale mele sunt la limită, noroc că nu au multă presiune și trec de verificare. Eu sunt la Amatori 19+, comisarii nu sunt scrupuloși. Suntem mai multe categorii, plecăm pe rând și pe rânduri. Noi avem startul la 15.30, la 15.20 trebuie să fim la start. Așa că hai să vedem traseul complet, că vineri seara nu l-am parcurs pe tot. Nașule, cum să îți zic, cred că e cel mai mișto traseu pe care l-am văzut vreodată. Știu că experiența mea include aproape încă un traseu parcurs, dar din tot ce am văzut pe la tv, am o idee cam cum ar trebui să arate așa ceva. 

    Nu e vorba doar de desen și întortocheri. Avem linii drepte de viteză, ace de păr, curbe strânse pe praf, iarbă, zdruncinături, șanțuri, doua urcări de vreo 2 metri ca niște pereți, prima dintre ele din doua bucăți că nu am reușit să o iau corect decât la încălzire, în rest avion cu motor și apoi melc dopat. Plus o urcare stil Marele Zid de vreo 20%, pe iarbă și praf. Avem săritori ca la traseele consacrate. Sunt două coborâri în viteză unde e nevoie de atenție ca să nu-ți spargi plombele. Mai avem vreo 4 zone tehnice ca niște labirinturi făcute de Dedal tatăl, zău așa. Exista o expresie precisă pentru așa ceva - te-nvârți ca un Gary McKoy într-o căldare. Parcă alergi în jurul cireșului, dar cu schimbare constantă a direcției. Cum să zic, dacă nu ești atent, reușești simultan să te lovești frontal cu tine și să te prinzi din urmă. Ia cere-i lui Chatgpt sau AI să deseneze ideea mea, cred că îi dă eroare 404 direct. Not found și face implozie. Scuze, câmpiile Elysee mă cheamă constant și nu rezist. Hai înapoi la cursă. Deci traseul e senzațional, sărutmâna multă la organizare.  Mi-am luat pachetul de concurs: numere de biclă, braț și spate, azi port 33 ca Iisus. Plus un tricou si opt agrafe. Lux. Dau câteva ture, stau de vorbă cu oamenii, mai urmăresc copiii care concurează la categoriile lor. Apoi intru în vorbă cu un tip care își cumpărase bicla de cros de dimineață și acum se dădea prima oară la cursă de cx. (p.s. tipul e Ferenc Ilyes și e campion national de cross-country, a câștigat cursa de azi, sâc). Așa tare ne-am luat cu vorba că era să ratăm startul. Dau vine pe el, eu nu sunt vorbăreț de fel. Ne strigă în ordinea numerelor de pe tricouri și ne așezăm frumos pe categorii și pe rânduri. Suntem mai multe categorii la start, îmi fac ceva griji de aglomerație pe traseu dar nu mai apuc să termin gândul, că deși se anunțaseră 15 secunde, s-a dat startul în trei. Fi-ți-ar matematica făcută la seral și fără frecvență, nu sunt gata. Staaaaaaaaaaaaaaaaaaaaart, Mancusooooooooooooo!

Velocrosul castanilor.

    Pentru că mi-a dat cu virgulă, am rămas ca proasta-n târg și cu poalele-n cap și nu am clipsat la timp a doua pedală, am rămas ultimul. Eram totuși în penultimul rând la plecare, nu e ca și cum merg ca marfarul, dar aș fi putut să mă bag mai în față. Dar azi am o atitudine relaxată, e prima oară când nu visez la podiumuri în seara premergătoare. Mi-am făcut planul doar să mă bucur de cursă. Și ete că îmi iese atât de bine că mai am să merg cu spatele și să râd ca Iohannis la glumele cu PSD. Ha. Ha. Ha. Ai făcut pauză de 5 minute între "ha"-uri, da!? Revin. Fugă nebună în spatele plutonului, pietriș, apoi iarbă, curbă la dreapta și hai în sus. Știam ce urmează și am ales combinația potrivită, depășesc câțiva. O porțiune înclinată, off-camber îi zice, oblic l-aș traduce. Dacă era noroi, jeles mare scria pe noi. Așa, pe uscat, e praf și bine. Două ace de păr, atenție la gropi și pietre, apoi gazon ca la fotbal și ceva iarbă înaltă, sprint. Măi, ți-am zis că planul meu e să accelerez la ieșirea din fiecare viraj!? Păi ține-te bine, voinicule, că viu dupe tine! Pardon de agramatică, dar mă simt bine. Pe traseu și că scriu. Linie dreaptă, depășesc, curbă la stânga, iar accelerez înainte de o curbă denivelată la drepta. Un dâmb idiot te aruncă în exteriorul curbei, dar e iarbă fără stres și nu pierzi viteză. Acum drum uscat, iar accelerez, iar depășesc. Urmează porțiunile alambicate, eu intru tare și consum energie inutil. De acum, o să intru mai ușor, că și așa nu poți să prinzi viteză. Cred că trebuie să fii constant, fără să tragi de frâne în disperare, deci fără viteză prea mare de-acum încolo. Bun plan. Mai depășesc un concurent, deja băieții din față sunt departe, acum trebuie să îmi fac cursa. După două labirinturi e o baltă pe care lumea o ocolește pe un mal denivelat, așa că hotărăsc să o iau prin apă. Văzusem la cursa copiilor că e mai rapid și fără probleme, așa că Moise îmi zice azi. Desfac apa-n două și împroșc pe toată lumea și mai câștig o poziție. Clar voi trece numai prin apă. Iar două labirinturi mai ușoare, apoi o bucată de iarbă cu teren arabil, se lasă cu bătăi la clăbuci. Nu poți merge prea repede, am văzut și eu asta prin tura 3 când mi-a sărit lanțul de la hopuri. Apoi o urcare scurtă din două trepte. Pentru că mă grăbesc, zbor efectiv de pe prima și pierd aderența pe a doua. Proasta idee, abia urc. Aici o să am probleme, deși la recunoaștere și încălzire îmi ieșise frumos, acum o rup în două. Iar plat și drum prăfuit, vântul nu se simte, deci nu am de ce să trag după cei din fața mea. Nu știu dacă am mers la plasă vreun pic, să zic că am beneficiat de trene. Aici cam ești pe cont propriu. Șanțuri, ace de păr pe praf, o podișcă și apoi rădăcini. Urmează plăcile, aici câștig timp și le sar cu bicla în brațe. Prima tură am sărit fără să le ating și a fost ciudat, apoi am pus piciorul pe ele și a fost mai ușor. Iar un perete pe care îl fac liniștit, curbă la stânga printr-un șanț și linie dreaptă pe iarbă înainte de peretele de lângă turn. Planul meu e să trag tare și să urc cât de mult pe biclă, apoi la pas. Problema e că dacă trag tare, pulsul se duce sus iar la alergare mă sufoc și pierd. Așa că pe fiecare tură cobor de pe biclă mai jos și alerg mai mult, pierd și așa, dar în capul meu s-a instalat ideea că nu pot să o urc pe biclă. Mulți o fac pe biclă, eu mă dau deștept și zic că e de la pinionul lor mai mare sau de la forma fizică. Simplist cum sunt, cel mai bine e ca mine pentru mine. Ace de păr, iarbă și pietre, două coborâri vijelioase și linia de finish. Noi avem patruzeci de minute de cursă, eu nu știu cât și cum merg, nu am pus garmin pe biclă, îl am în buzunar. Am hotărat să nu mă uit la cifre, să merg la feeling. Cum simțeam că bate gongul prea tare, o lăsam mai ușor. Dar am păstrat accelerările la ieșirea din curbă și mi-am îmbunătățit abordarea virajelor. Am reușit să fac 6 ture, nu m-au depășit cei care au câștigat, pe traseu m-a depășit doar locul 3 la amatori și m-a bătut cu un minut. Iar în rest, m-am alergat un pic cu Csaba, colegul de suferință cu care am făcut vreo 3-4 ture, un virgin la ciclocros, el mai mereu în față, eu l-am depășit la baltă, el mă depășea pe urcarea nasolă. M-a bătut cu vreo douăzeci de secunde, dar nu am mai avut resurse. Locul 4 la final la categoria mea nu m-a dezamăgit deloc, am mers bine pentru nivelul meu de pregătire, eu am lăsat pedala din septembrie, nu m-am mai antrenat aproape deloc. E bineeeee!

    La sfârșit, cola cu bomboane și paste, alune și discuții cu oamenii din pluton. Sau mini-pluton, că nu am fost așa mulți. Mă resimt după efort, dar sunt ușor ca un fulg de zăpadă aritificială. M-am bucurat de această zi și cursă, nu am căzut, am alergat cât de tare am putut, am ajustat trasee și traiectorii, am învățat să iau curbele și am prins încredere pe coborâre, am încordat frânele și am alergat demonii curbelor alunecoase, am amorțit brațe în plonjări vijelioase prin șanțuri, am zburat low-cost, am stropit ochelarii cu ape tulburi, cred că am zâmbit la poze. Mari realizări. Am fost atât de concentrat la efort că nu am văzut câte ture mai avem. Comisarii afișau numărul de ture rămase când treceai pe la finiș, dar eu eram în lumea mea. Noroc că la ultima tură au zdrănganit un clopoțel și am știut că e aproape gata. Deși inițial am comentat negativ că sunt doar 40 de minute, la sfârșit m-am bucurat că s-a terminat. Chiar eram obosit. Și fericit. Am plecat rapid spre casă, dar Csaba m-a anunțat că la premiere sunt chemați primii 5 la fiecare categorie, așa că am ratat o prezență pe podium. Nu-i bai, sunt sigur că o să mai am ocazia. Gândește pozitiv, Mancuso, doar nu intri în depresie taman acum. Caut poze și filmări, pun aici tot ce găsesc. Vă foarte mulțumesc pentru atenție și vă recomand cursele de ciclocros. Sunt în fiecare weekend pe tv sau în Cupa României în următoarele două luni, încă 6 etape, cred. Asta a fost prima, urmează pe 26 la Vatra Dornei. Cam departe pentru bugetul meu de timp liber. Hai sănătate și să ne vedem cu bine!

Dedicație pentru fratele Dițescu. Mulțumesc.

Zi de cursă

    Au trecut zece luni de când am alergat la o cursă. Și aia tot la ciclocros a fost, la Porumbacu la naționale. Mi-a plăcut atât de mult că mă mai dau o dată. Nu odată ca niciodată. Din păcate, locul de desfășurare al multor etape de ciclocros e la tata naibii, prin Banat și Transilvania, cam departe pentru bugetul meu de timp. Așa că nu aveam cum să ratez tocmai cursa “de casă” de aici de la Florești, Prahova, la Domeniul Cantacuzino. Am fost deja de două ori, să văd și eu locul și traseul. Frumos, acolo sunt curse de cai, tot felul de trasee cu obstacole. O să fie câteva din ele și pe traseul nostru de cros azi. Aseară am dat o fugă până acolo să apuc să văd traseul, că nu știam azi ce program am. Eu am zis că văd traseul, dar am făcut doar jumate din el, cealaltă parte am văzut-o la un camarad pe strava. Era spre seară, nu era marcat perfect, așa că m-am cam învârtit in cerc, am mai încurcat și un coleg de breaslă, care s-a luat după mine. Noi ne-am dat la vorbă și nu a contat că nu facem tot traseul. El a avut noroc că am plecat eu acasă primul și apoi a dat o tură de traseu intreg. Am avut un tricou când eram mai tânăr pe care scria în engleză: nu te lua după mine, și eu sunt pierdut. E încă valabil, ce să zic. Aseară când am ajuns acasă am realizat că traseul e un pic mai lung decat ce am testat eu, dar tot am ceva încredere că va fi bine. Am făcut porțiunile mai delicate, o urcare la pas pe o coastă și apoi două coborâri periculoase. Partea pe care nu am făcut-o aseară are niște ace de păr și întortocheri, tehnice, dar nu periculoase. Așa că nu îmi pare atât de rău că nu le-am bifat. Aș fi vrut să dau o raită de dimineață, dar programul familei nu a permis, poate apuc să fac traseul înainte de cursă. Nu e stres, vărule, o să mă dumiresc eu acolo, în cursă. Nici nu cred că îmi pun garminul, să văd puls și alte detalii. Vreau să merg la “feeling”, adică să rup plămânii și picioarele, fără să mă limiteze vederea unui anumit puls pe ecran. Posibil și să mă sufoc, să trag prea tare la început și să mă dezumflu pe parcurs, dar cumva mi se rupe antena că nu ies în față, vreau să mă distrez. Planul meu e simplu: să trag cât pot de tare la ieșirea din fiecare curbă, să nu stau după nimeni sau să fugăresc pe cineva, că și așa suntem din mai multe categorii. O să îmi fac.. Pardon. Am să îmi fac cursa mea, în felul meu. Clar o să scriu și aici despre trăiri și simțiri, pun și poze dacă reușește cineva să mă prindă în cadru. Nu de rapid ce sunt, ci slab, că mă ratează și pixelii. Hai să ne vedem cu bine mai târziu! Avem o zi frumoasă de toamnă și ne dăm la ciclocros! Nu e cu noroi și ploaie ca să fie epic, dar nici nu-mi trebe, nașule, e bine și pe uscat, vorba ‘ceea!

Ai aici detalii Velocrosul castanilor

Un pic de traseu.

Pregătit

     Oricât de antrenat ai fi, oricâte măsuri de precauție ai lua, tot poți fi surprins de anumite aspecte ale vieții. Neprevăzutul e omniprezent, mereu e câte ceva nou la care nu ne așteptăm. Și eu cred că vine din interiorul nostru toată energia necesară adaptării la acel neprevăzut. Odată, șeful meu a zis să facem un plan B. Eu am întrebat dacă ar fi nevoie și de un plan C. Răspunsul lui m-a pus la punct: cine face și un plan C, doar asta face, planuri. Eu încerc să îmi aranjez viața astfel încât să nu îmi pară rău că nu am dat tot ce am avut mai bun într-o situație. Fără regrete, așa trăiesc. Toate se întâmplă cu un scop și dacă ne-am întoarce în timp să modificăm o alegere, e posibil să nu mai ajungem în prezentul actual. Cum eu sunt mulțumit de azi, nu aș schimba nimic din trecut. Pare că sunt resemnat precum ciobănașul mioritic, dar eu cred că e doar o conștientizarea a vieții și a posibilităților de îmbunătățire a ei. De principiu, putem fi mulțumiți sau nemulțumiți de orice aspect al cotidianului nostru. Dar cred că trecutul nu mai poate fi schimbat și atunci îl las în trecut. Privesc cu optimism spre viitor și încerc să îmi calculez pașii în așa fel încât să nu fac greșeli majore, cu impact asupra gradului de mulțumire pe care l-am atins până în prezent. Nu dau lecții nimănui, nu mă înțelege greșit, încerc doar să împărtășesc din realizările mele și să deschid ochii spre o cale mai lumionasă, mai plină de mulțumire și satisfacție. Cred că schimbarea e în noi și o putem dirija spre lucruri bune, putem să facem bine și e la îndemână să facem o lume mai bună, trebuie doar să vrem să facem un bine. Azi unul mic, maine unul mai mare, și uite-așa schimbăm lumea. Visez cu ochii deschiși și nu văd că pe zi ce trece, omenirea devine mai opacă și mai rezistentă la bine, parcă răul se lipește mai repede de suflet decât o faptă bună. Eu cred că e ușor să faci rău și e ușor să faci bine, depinde doar de ce alegi tu să faci. Normal că sunt implicații în ambele sensuri, nimic nu e simplu. Dar cred că de la o anumită vârstă, toate cântăresc diferit. Contează ce contează pentru fiecare. Sunt oameni care vor cariere de succes și pe urmă se plâng că sunt singuri. Alții lasă cariera pe plan secund și apoi sunt nemultumiți că nu au destui bani pentru vise. Un pic de asumare nu ar strica, o mai bună conștientizare a alegerilor noastre și implicit a urmărilor ne-ar ajuta mai mult să înțelegem unde suntem, de ce, și să găsim aspecte pentru care să fim recunoscători, că noi am făcut alegerile, indiferent de împrejurări. Că doar nu era război sau vreun cutremur și a trebuit să mințim sau să furăm sau mai-știu-eu ce. Asumarea, responsabilizarea, conștientizarea, sunt esențiale pentru înțelegerea direcției pe care o are viața noastră. Avem nevoie și de noroc în viață, dar mai ține și de noi să nu călcăm în gropi sau să ne prefacem că facem ceea ce trebuie și apoi să ne plângem că nu ne-a ieșit vreo pasență. Suntem oameni, facem greșeli, dar învățăm din ele, că avem fo' trei neuroni. Hai sănătate și fericiri la toată lumea!😀😀😀😀

Vremuri bune, înainte.

Cometa și bicicleta

     Nu știu ce e cu mine, dar îmi vine să scriu. Adică să bag eu două articole într-o săptămână e semn bun, nu mă înțelege greșit, dar scuipă-mă să nu mă deochi. Că doar nu mi-ar sta bine așa frumos și deștept și deocheat. M-a durut capul într-o seară și am zis că m-a deocheat cineva. Dar cine mă-sa mare să deoache rățușca cea urâtă? Una și mai urâtă pesemne. Titlul a venit de la cometa Atlas pe care am văzut-o doar în poze. Mai ies zilele astea și o caut. M-am lăudat deja că am săptămâni scurte de muncă și pare că am și ceva zile mai lejere, așa că azi am băgat o tură de biclă pe centura de lux a Târgoviștei. Trafic lejer, doar o tamponare am văzut. Recordul e de 3 bușeli într-o oră. Șoferii sunt din ce în ce mai proști, mai slabi, mai needucați. Așa că grijă mare la ghidon și pupat de moaște pentru siguranță. Am aflat că tanti Parascheeva stă bine-merci tot anul la pupat, dar numai pe 14 octombrie se îmbulzește lumea să le pupe și să facă selfie cu ele. Păi așa îmi schimb și eu planul de călătorii pentru la anul, îmi duc fetele la frecat portofele de moaște, bilete la bingo mai am să iau. Poate frec și o bicicleta de raclă. Curată blasfemie, o să bag cruci și rugăciune până la Crăciun. Să mai scap de păcate și să vină Moșul și la mine. Trecusem o pereche de roți dar s-au dat, nu mai sunt la ofertă pe olx. Mai căutăm subiecte de trecut în scrisoarea de Crăciun, nu e grabă. Deși planurile de renovare casă o să scurteze bine de tot bugetul de spart pe cadouri, nema stres, sănătoși să fim. 

    Mai am două zile și mă dau la curse, iar. După o pauză lungă, m-am înscris la Cupa României de ciclocros. Nu pup eu și alte etape, că sunt prea departe, dar cine știe, poate mai prind una la Porumbacu. Să văd numai cum o conving pe șefa de proiect "casa în schimbare" și ne plimbăm pe la Sibiu. Hait, tocmai ce prinsesem avânt și a venit doamna că trebuie să dau mâncare la câini. Vă las, revin zilele următoare, cel mai probabil cu impresiile de la cursa de pe 19. Hai ura și la gară, să ne vedem cu bine! 

Soc și groază: a venit toamna!

Toamna se numără bojocii

     A trecut vara, am depășit norma de kilometri la hectar, sunt în grafic pentru cei 10 mii pe anul ăsta. E bine să te afli de partea corectă a baricadei, nu mă stresez că am de tras, dar tot trebuie să am grijă să mai adun încă 1800 până pe 31 decembrie. Pare o sarcina ușoară, undeva la 150 de bucăți pe săptămână, dar trebuie să iei în calcul și alergarea și munca și familia. Vezi, le-am așezat în ordinea importanței.😀😀😀😀😀 A venit frigul, ziua e mai scurtă, pantalonii mai lungi, dar lipsa ploii și a jegului de pe drumuri o să mă ajute. Pătrarul meu e și el în grafic, adică îi urmăresc toate emisiunile. Am început să urmăresc baseball, încă nu am priceput regulile decât în mare, mai băgăm și ceva filme pe disney că doar nu plătim abonament degeaba. Pare că lucrurile sunt pe plus. Nu vreau să mă laud, dar să știi că urmează o perioadă complicată, vrem să facem ceva lucrări de renovare la casă și necesită bani și timp și energie. Emma s-a înscris la karate anul ăsta, pe lângă desen și pictură, deja încep să mă stresez cu timpul, vezi!? Si eu am o viață grea. Ciclismul de pe tv m-a cam lăsat rece de la accidentarea lui Wout din Turul Spaniei, dar tot am urmărit toate cursele. Tadej se anuntă noul "canibal", dar tot nu îl las pe Wout al meu. Adică îmi plac cicliștii de succes, dar inima mea e la Wout, abia aștept să se întoarcă. E posibil să revină la ciclocros în toamna asta, dar depinde de cât de repede se repară la genunchi. Tot la ciclocros o să merg și eu pe 19, aici, la noi în bătătură, la Florești, Prahova. Pe domeniul Cantacuzino se va desfășura prima etapă din Cupa României la Ciclocros. Din păcate, urmatoarele 6 se vor desfășura în altă galaxie, pe la Timisoara, Arad, Oradea, nu am cum să mă duc până acolo pentru o umilă cursă de o oră. Adică, familia mă sprijină să ies la antrenamente și plimbări, dar nici nu vrea să scape de tot de mine. Era și păcat să nu profit de ocazia de a mă da aici, la botul calului. M-am înscris, am plătit, săptămâna asta doar bag ceva biclă lejeră și alergări. Nu am cum să mă obosesc, dar nici degeaba nu pot sta, am nevoie de ieșiri ca să mă aerisesc la căpoc să nu fac poc. Munca merge bine, atât de bine că mai mult stau decât muncesc. Am lăsat mai multe zile de concediu și a trebuit să le iau, așa că octombrie si noiembrie o să aibă doar săptămâni scurte, de 3-4 zile. Bună treaba, zic. După cum vezi, mi-am pierdut exercițiul scrierii și pare că nu mai am simtul umorului, dar încerc să revin, fără presiune și stres, că îmi face bine să scriu. Poate îi scriu și eu moșului, că îmi trebe nește chestii. Să fie lux, vorba 'ceea. Fiat lux!😀😀😀😀😀

Am fost și la mare în ultimul week-end cald.

Nu mă interesează politica

     Eu o iau razna când aud asta. Politica ne afectează viețile și ne influențează deciziile, oricât de mult sau puțin am vrea. Trebuie să ne intereseze cine conduce țara sau satul sau lumea în care trăim, nu putem fi indiferenți. Viața noastră e condiționată de politicile și deciziile celor care au funcții politice, putem avea școli sau drumuri sau spitale sau justiție dacă avem niște conducători buni. După cum arată lucrurile în România, avem niște conducători slabi. Suntem încă sub stăpânire post-comunistă, nu știu dacă e neo-comunistă, dar sigur poartă amprenta serviciilor secrete dinaintea și după revoluția din '89. Nu am fost în stare ca popor să scăpăm de securiști și acum suntem conduși de copiii securiștilor. Din cauza asta nu avem o țară mândră, nu avem o societate sănătoasă și de succes, ne zbatem în mediocritate și sunt tot mereu împinse în față non-valorile. Nu mai avem modele demne de urmat, copiii nu mai cred că școala e necesară pentru o viață mai bună. Am citit că peste jumate din români au maximum 10 clase și doar 19% au studii superioare. Păi și ne mai miră că suntem conduși de inculți și analfabeți?! Păi de unde să vină deștepții și corecții care să dirijeze țara asta în direcția bună!? Educația e slab finanțată cu un scop precis. Suntem o țară cu mâna de lucru ieftină, mâncăm prost și trăim și mai prost. Nu facem sport, nu admirăm munca și nu prețuim adevăratele valori și corectitudinea. Zilele astea asistăm la un circ ieftin al candidaților la președenție. Iohannis nu mai prezintă interes, abia aștept să își termine mandatul și să ne lase. O rușine de președinte care va ajunge la coșul de gunoi al istoriei. Și nu oricum, ci la bordul unui jet privat, la naiba. Păi curul lui să nu stea în puf și lux!? Ficusule, du-te, băh, înapoi la Sibiu și lasă-ne. 

    Tot vedem rezultate de sondaje, care mai de care mai diferite în procente și ordine. Cine plătește are omul mai în față. Ne sunt prezentați extremiștii ca niște sperietori, dar nu cred că românii pun botul la vrăjeala lor ieftină. Adică, sunt oameni care cred că Aur și Soso pot să schimbe ceva, dar nu cred și sper să nu ajungă vreunul în turul doi. Sau Geoană, o glumă de candidat. Anul ăsta am zis să fac o schimbare, la vot, nu că aș crede în vreo minune, dar nu mai vreau să votez psd sau pnl. Om vedea ce iese, cine iese, ce adevăruri și dezvăluiri vor apărea. Chiar sunt curios ce povești ni se vor prezenta, ceva să ne atingă la emoție. Nu ne va convinge niciun program sau plan de țară. Oare o să ne ducem dupa fente ca pixelul albastru sau ciuma roșie? Nu scăpăm dintr-o dată de murdarii din politică, dar măcar să scăpam de ăia care nu au carte. Ce zici, încercăm?

Analfabeții funcțional.