Gata, chiar că te-am pierdut de fan. Am zis să mă dau mare că știu și eu o boabă de fasole în latină și mă laud că prima notă la liceu a fost un mare 4. Ai ghicit, la latină. Clar nu știai, dar mie mi-a plăcut latina, o limbă moartă întâlnită doar la biologia plantelor și prin ceva ziceri despre războaie sau oameni deștepți. Eu am reținut doar câteva vorbe, cel mai mult îmi place "Fiat lux", adică "să fie lumină", dar pe asta nu o știu de la școală. Mai e aia cu "Nihil sine Deo", pe asta o știu de la mamaia mea, doar că ea o știa în română, am gasit-o eu în latină. Titlul de azi a venit după o tură lungă prin pădurea de lângă Moreni, loc de campare și cantonament pentru următoarea săptămână, că e Emma în vacanță, de-aia. E bine că s-au terminat ploile, am bilete de voie să îmi încarc bateriile și dioptriile cu mult verde și umbră deasă. Am în program o multitudine de ieșiri la pădure pentru a mă pregăti pentru cursa de ciclocros/gravel de la Prima Evadare, ăl mai mare concurs de ciclism din România. Sau cel puțin așa era odată. Cica acum suntem vreo 800 de concurenți, eu o să fiu la categoria gravel, suntem o mână de oameni. Din păcate, o să plec din spate de tot, că nu am mai participat și o să am de recuperat, dar abia aștept să fug pe câmp și prin pădure cu alți colegi de evadare. Aveam în plan să merg la Pucioasa la Wall pe 25 mai, dar am preferat să merg la Prima Evadare, că tot nu am participat niciodată și am zis că anul ăsta mă dau la ciclocros. Avem categorie separată, gravel îi zice, dar mă potrivesc cu Merida mea de la Dițescu. Tocmai ce am prins o ofertă la niste cauciucuri și am cu ce să mă dau. Hai, Doamne-ajută la toată lumea, să ne antrenăm de zor și cu spor.
Clar am luat-o pe lângă tufiș după ce am pus titlul deștept, dar ai răbdare, că la mine e cu manta mereu. Mă dau rotund că mă antrenez și mă laud că stau la țară și mă plimb cu bicicleta, dar am de muncă serios în perioada asta și ne umplem mintea cu activități intense. Am început să primim temă de la școală să citim, așa că Emma e cu cartea după ea prin casă, la școală, în mașină, citește pe unde apucă. Eu am încercat să o aduc pe calea citirii, dar până când nu a zis Geta (învățătoarea noastră dragă) să bage 10 pagini pe zi, nu prea s-a delectat. Acum, de bine, de rău, cu drag sau fără, citim. E foarte bine, zic. Are treabă, să înțeleagă cuvinte și povești, întâmplări și trăiri ale altora ca și cum ar fi ale ei. Sper să o țină cât mai mult. Pe mine m-a liniștit maică-mea când mi-a zis săptămâna trecută că eu nu citeam deloc, că nu aveam chef și voință să citesc când eram la școală. Pfuuuu, vai de capul meu! De mă întrebai, ti-aș fi zis cu gura plină că mie mereu mi-a plăcut să citesc și că e bine să citești cât mai mult. Îmi dau seama cât de bou sunt, habar n-aveam că habar n-am de capul meu. Sper ca Emma să vadă aceste rânduri după ce citește vreo mie de cărți. Mă bucur că citește, indiferent de motiv. Acum avem și Disney+ și o să ne uităm la toate filmele și serialele posibile, deși nu mă credeam în stare să mă abonez la urmărit așa ceva. Mă gândesc că programul meu haotic nu o să îmi permită prea multe vizionări, dar cum o să prind liber după familie, muncă, bicicletă, bag și câte un film. Lasă, nașule, că sunt bune și filmele. Era o glumă mai demult pe care o adaptez la stilul meu: nu am citit prea multe cărți pentru că am așteptat ecranizările după ele. Sunt binesssss!
 |
| Cum să mă plâng!? |