Il Giro

Amore infinito.

     Pe românește ar veni "tur", "tură" sau "raită". Problema e că are peste 3 mii de kilometri și numai "raită" nu se cade să îl traducem. Turul ciclist al Italie are 115 ani vechime și e primul mare tur din an, deși nu a fost mereu așa. A luat ființă din dorința de marketing a ziarului La gazzetta dello sport din Milano care dorea să își crească tirajul. A avut loc în fiecare an de atunci în afară de anii cu război. La început a avut doar participare italiană, dar încet a devenit internațional. Prima ediție a avut loc pe 13 mai 1909, un total de 8 etape și 2,448 km îi aștepta pe rutieri. Minerii mei, pupa-i-aș! Luigi Ganna a fost câștigătorul primei ediții, încasând suma de 5,325 lire, cam 12,600 de Euro în banii de azi. O glumă, zic eu, pentru efortul imens și antrenamentul necesar. Dar așa e ciclismul, cel mai prost plătit sport pentru efortul depus. Anul asta, câștigătorul încasează 115 mii Euro. Altă poveste, mergem mai departe. p.s. veniturile generate de Giro anul trecut au însumat 2.5 miliarde de Euro, turism și venituri directe și indirecte.

    Au trecut ceva ani până s-a impus cineva din afara Italiei. În 1950, elvețianul Hugo Koblet a câștigat în fața favoritului local Fausto Coppi, o legendă a ciclismului mondial. Cele mai multe Giro au fost luate de Alfredo Binda, Fausto Coppi și Eddy Merckx, câte 5 bucăți. Cele mai multe victorii aparțin italienilor, 69 în total. Ultimul italian care a câștigat Giro a fost Vincenzo Nibali în 2016. Anul trecut în 2023 a câștigat slovenul Primoz Roglic. Cursa a mai fost câștigată de un american, Andrew Hampsten, în 1988. Avem și un australian, Jay Hindley, în 2022. Trei ruși, Evgheni Berzin în 1994, Pavel Tonkov în 1996 și Denis Menchov în 2009. Spania are 4 victorii, câte două pentru Alberto Contador și Miguel Indurain. Contador avea 3 dar a fost suspendat pentru clembuterol, substanță interzisă. Columbienii au și ei două victorii, Nairo Quintana și Egan Bernal. 

    Deși italienii au cel mai mare număr de victorii, au cam început să nu mai aibă un om de clasament general și se uită la alte nații cum le câștigă turul. Cam cum e la noi în România, de când au început să apară echipe cu nume din ciclismul mondial. E foame mare de rezultate și asta se vede și în banii care intră în sport. Mai mulți bani, mai puține controale anti-doping sau doar mai slabe. Știința întrece poliția. Aia e. Acum ceva timp, cicliștii luau amfetamine, fumau, beau, și era ok, până când au murit câțiva și au declarat că nu mai e frumos să te dopezi. 

    Având în vedere că e o cursa pe etape, trebuie să vorbim și de cel mai mare număr de victorii de etapă. Mario Cippolini, celebru sprinter și proprietar de firmă de biciclete care îi poartă numele, are 42 în palmares. Pe locul doi, cu 41, e Alfredo Binda.

    Liderul din clasamentul general poartă un tricou roz, așa cum e cel galben din Turul Franței sau cel roșu din Turul Spaniei. Culoarea roz a fost aleasă deoarece ziarul se tipărea pe hârtie roz. Kinky! Tricoul roz care să desemneze liderul a fost introdus în 1931. Cele mai multe zile în roz le are Eddy Merckx, cu 77 de zile de roz. Apoi e Alfredo Binda cu 66 zile. (din păcate, am găsit unele numere diferit pe site-uri diferite, așa că nu aș băga mâna în foc pentru acuratețe). Cele mai multe participări în Giro le-au adunat italienii Wladimiro Panizza și Domenico Pozzovivo, cu 18 starturi. Dar cele mai multe Giro terminate, 16, are Panizza.

    Tricourile distinctive, așa cum se poartă în toate tururile de ciclism din lumea asta, sunt de 4 feluri: cel roz pentru liderul din clasamentul general, cel alb pentru cel mai bine clasat tânăr (până-n 26 de ani), tricoul mov (ciclamino) pentru cel mai bun sprinter și cel albastru pentru cel mai bun cățărător. Am avut și un tricou negru, purtat de ultima găină din aprozar din clasamentul general, dar nu a ținut decât vreo doi ani și a fost scos.

    În prezent, trofeul acordat câștigătorului se numeste "Trofeo senza fine", adica "trofeul fără de sfârșit", e o vază în formă de spirală pe care sunt trecuți câștigătorii din fiecare an. A început să fie acordat din 1999. Durează o lună să îl fabrice și cântărește aproape 10 kg, destul de mult pentru sticksurile oricarui ciclist adevărat. 

    Cel mai lung Giro a avut loc în 1954 și a adunat 4,337 km și a fost câștigat de elvețianul Carlo Clerici. Cel mai scurt Giro a adunat 3,301 km și s-a desfășurat in 1979, câștigat de Giuseppe Saronni. Ediția din acel an a fost creată special pentru a favoriza lupta din Saronni și Francesco Moser. 

    Cea mai lungă etapă din Giro a însumat 420.3 km în 1914 și a fost câștigată de Costante Girardengo. Cea mai scurtă etapă a avut loc în 1986, un prolog de 1 km, adică un contratimp individual, câștigată de Urs Freuler. Giro a avut etape pe malul mărilor, deci a trecut pe la 0m de multe ori. Dar cel mai sus a ajuns la 2,758m in Pasul Stelvio,  Se numește "Cima Coppi" adică punctul cel mai înalt atins de traseu într-un tur.

    Startul și finișul au fost de obicei în Milano, cartierul general al Gazzetta dello Sport, dar au fost dăți când s-a plecat și ajuns și în alte orașe, în funcție de cine dădea mai mulți bani. După bani au plecat și în alte țări, când au avut starturi în San Marino în 1965, deși e cam tot Italia. Cu adevărat, Giro a plecat din altă țară în 1966 în Monaco. dat tot lângă Italia. Ce naiba!? OK, hai că se poate. 1973, în Belgia. Așa mai merge. Au apărut pe hartă Grecia, Franța, Olanda și Danemarca. Cât p-aci să apară Ungaria dar pandemia cu nume de bere a anulat startul de la Budapesta în 2022. M-aș fi dus și eu până acolo!

    Anul ăsta avem 21 de etape, lungime 3,400.80 km, start din Venaria Reale, prin Lombadia, nord-vest așa. Final la Roma pe 26 mai, nu îl prind, la naiba. Dar poate dă Domnu' și ajung lângă Roma la una din cele două etape din apropiere. Wish me luck! Cel mai mare favorit este zăpăcitul de Tadej Pogacar, care deja a câștigat o etapă și poartă tricoul roz. Belea mare cu băiatul ăsta. Acum are victorii în toate tururile. Franța, Italia, Spania. Lumea zice că va prinde dubla anul ăsta, dimpreună cu Turul Franței, dar la cât de nebun (și bun) e el, cred că încearcă Marea Triplă, cu Turul Spaniei în toamnă. Ce an de poveste ar fi! Hai să ne uităm la Giro, că afară plouă și nu mai ies. Săptămână scurtă că plecăm în Italia, bag aici poveste pe măsură ce o traiesc! Ura la toată lumea! Ciao!