Stiu bine că e pe 22 iunie, nu te stresa, doar că ieri am băgat o tură de bicicletă, lungă și grea. Nu a fost grea de la lungime, ci de la conditii. Trebuia să bifez ziua de birou și am primit undă verde de la fetele mele că mă pot duce ieri, duminică. Ce ciudat, azi e luni, dar mă simt ca intr-o duminică, pentru că nu muncim. Sărbătorim a doua zi de Rusalii. Nu știu ce inseamnă, dar mă bucur de liber. Cum ziceam, plimbare și bilet lung de voie. Am vorbit cu un băiat din Buzău să ne vedem pe la Otopeni să imi dea un stop spate, așa că am avut plecare conditionată. M-am trezit la 6 jumate, am mancat regulamentar, cafea nu am băut, că mi-era că o dau in căcări pe drum și nu aveam chef de tantari pe obraji. Se anuntă o zi frumoasă, caldă, de vară, așa că imi iau doar tricou fără nimic termic pe dedesubt. Vărule, mi-au cam inghetat cataligele, răcorică la ora 8 cand am plecat eu. Moralul e mult pe plus, faptul că am un vant turbat de fată pană la Ploiești și apoi spre București nu mă dă inapoi. Am de gand să mă bucur de această zi de plimbare. Eu am avut un plan să mă duc pană la Buzău să iau stopul de la vanzător, dar a avut el treabă și am reconfigurat traseul. Si bine mi-a pricinuit. O să vezi. Pană la Otopeni am putin trafic, nu mă ajută, și vantul e necrutător. Nu bate atat de tare, dar e prezent și imi consumă energia. Mă văd cu om, facem schimbul, ban pe stop, mă duc la birou. Pustiu DN1, conașule, nu am parte de tirajul obișnuit al mașinilor, am de muncă. La birou, imi dau seama că mi-am uitat incuietoarea acasă. Paznicii nu mă mai lasă să bag bicla in clădire, așa că găsesc un paznic de treabă. Vai de mama mea, o să alerg prin birou și prin lift, că nu am liniște cu bicla la liber. Găsesc timp să iau o cafea, prind cateva portocale prin bucătărie pe care le las portarului drept multumire, umplu bidoanele cu apă și pun și sare, că e cald și mă desărez grav. La ușă, schimb ceva replici politico-economice cu portarul. E suveranist și are o bucurie tristă in legătură cu cei care au votat ne-romanește, dacă mă intelegi. Aș vrea să ii dau replica la replici, dar imi dau seama că și-a dat seama cu cine am votat și nu e rost de ceartă. Mă duc afară, găsesc un loc liniștit, am un sandwich și un baton, plus un măr și o portocală. Viata e frumoasa cu matul plin, nașule. Termin cafeloiul, incerc să mă pregătesc de drum. Vreau să ajung la Găești, pe 15 iunie era ziua mamaiei mele, ii onorez memoria cu o tură pe acolo. Mă simt bine, incă nu e atat de cald. Bucureștiul e dragut fara mașini, trec prin Primaverii, ma minunez de mașini scumpe și case de securiști, Herastrau e umbros și linistit, Arcul de Triumf dirija calm traficul repezit spre nicaieri, manastirea Kashin și pe urma Agronomia. Mama, ce cladiri au aparut și pe aici. Saracie lucie de cand nu mai e nea Nicu, zau. Huo, globalizare! Pod Constanta, un roșu lung, apoi linie dreapta spre iesirea prin Chitila. Doua benzi pe sens dar tot ma streseaza traficul, mai sunt și niște capace de canal denivelate care zgaltaie glazura de bucurie de pe suflet, dar merge treaba. Vantul e tot ciudos, imi fac doar curaj ca se va suci spre casa, mai tarziu. Avem 4 benzi de la Baldana la Titu, mare minune arhitecturala și inginereasca, ne-a luat 20 de ani sa avem așa ceva. Asflatul e inca bun, nici nu ar avea cum sa fie altfel, ca de-abia a fost pus. Vant, conașule, ti-am zis? Prind un podet la umbra și fac pauza. Am mancare, apa, e bine la umbra. Dar soarele deja și-a luat jertfa. Bratul stang e roșu ca racul, fara d, Doamne ferește. Nu prea e bine, mai ales ca mai am o ora pana la Gaești și o sa ma friga rau. Am gasit o punga de paine, am facut-o burlan și sper sa ma ajute. La piciorul stang nu am ce sa pun, ala o sa arda. Dupa ce stau juma de ora, cel putin, o iau spre un magazin sa umplu bidoanele, ca mai am de mers. Dar e ceva care imi da cu virgula, burta e rebela și ma incearca niște crampe. Parca și capul are probleme. De unele deja stiam, dar astea noi sunt nasoale. M-o lua vreun rau de la caldura? Eu, omul care plange cand scade temperatura sub 20 de grade, sa ma resimt de la caldura? Pe seara am aflat ca soarele a avut ceva UV-uri rele, malefice chiar, de aia mi-a fost rau. Dar am dat inainte. Am prins o padurice și m-am oprit din nou. Deja am depașit numarul de opriri de la orice tura lunga. E clar ca seninul infinit ca nu sunt bine azi. Iar plec, iar vant, iar ma opresc. O cruce de piatra pentru "Magdalena" si un mausoleu construit cu sfintii frati, toti semanau. Am citit undeva ca pictorii de icoane folosesc un model, dar aștia nu s-au chinuit deloc, au folosit acelasi chip pentru toti. Pana și Fecioara Maria parea barbat. Doamne, iarta-ma! Sa vezi blesteme bisericești pe numele meu. Cum ma reculegeam eu acolo in liniște și racoare, ma latra un caine pribeag, dar nu ma stresez, iși vede mai departe de ale lui. Si apare și stapanul lui. Frate, zici ca am vazut pe naiba deși era la un fel de casa Domnului. Nu am chef de vorba, aș mai fi stat in liniste. Vorbim de vreme, de accidente și morti, Magdalena era sotia unui nene din zona, saraca a pierit intr-un accident de mașina. Ma gandesc ca acel monument va ramane peste timp ca marturie a iubirii purtate de un Gigel sau cum l-o chema, ca nu am retinut. O sa las și eu vorba dupa ce ma duc, sa imi faca un loc din asta cu umbra, sa ma pomeneasca lumea și pe mine. Gata pauza, intru in Gaești dar nu sunt bine. Ma cam sfarșesc, pare ca imping in pedale ca un Sisif plictisit. Gasesc o patiserie, nu au nimic bun, iau un pandișpan dulce și o placinta cu dovleac. De rahat ambele, Mai beau apa, imi mai revin. Cred ca mai bine luam o cola, fara nimic de mancare, dar imi era teama de vreo revolta cufurita. Ma gandesc ca ma opresc in padure la Dragodana și fac depunerea de noroc acolo, de e nevoie. Prind vant de spate, dar la cat de terminat sunt, nu ma ajuta prea mult. Si la Picior de Munte iar fac pauza. Gasesc o banca la umbra și ma tolanesc cu talent vreo juma de ora. Fix peste drum e o casa de tigani cu muzica buna. pentru ei, nu pentru mine, dar nu ma mai intereseaza ritmurile copiate de la arabi, imi trag sufletul și fac calcule de drum ramas. Ajung acasa, dar ma supara capul, zici ca am plecat cu o menghina in loc de casca. Ma gandesc ca am o oprire in Targoviște, deja știu magazinul, in centru, in spatele Casei Sindicatelor. E umbra, are inghetata și Mirinda. Iar stau juma de ora lejer. Burlanul din punga de plastic și-a facut treaba, nu mi-a mai ars mana stanga, renunt la el, de acum o sa fie soarele in spate. Cred ca azi mai mult am stat pe margine decat pe sa. E o premiera. Buna pauza, prind forte noi, capul m-a mai lasat, burta e pe plus. Nu mai am apa destula, dar am in Razvad o cișmea. Am vant de spate pe o bucata, prind viteza și ca boul trag sa prind o camioneta, iar m-a luat moleșeala. E clar, nu mai am energie, o las mai moale. Adap și umplu bidoanele, ma racoresc cu apa rece de izvor și iar sunt fresh. Plimbare lina pana acasa, am o bucurie liniștita in suflet ca am reușit cea mai lunga tura de anul asta, ca nu am murit de la rau, ca nu am sunat sa mai salveze vreo masina de pe drum. Acasa, nu am pofta de mancare, doar beau ceva sucuri și apa și atipesc la niște rezumate. Lumea ma lasa sa imi revin, aveam nevoie de liniște. Azi, avem party la piscina. Nu e noua, dar aia veche tot iși face treaba. Soare, muzica, ceva suc și inghetata, cea mai tare zi! Hai sa ne bucuram de a doua zi de Rusalii, zic!