Pierde-vară

     Hai că trece vara și eu nu mai scriu. Ai zice că mă plictisesc rău și că nu am nimic notabil de pus pe carnetul cu amintiri. Mă observ cu alți ochi mai nou, mă văd mai bine deși nu prea mai văd și am nevoie de ochelari. Ajung și eu "aragaz cu patru ochi". Vârsta, deh! Nu e stres, le ducem pe toate, nu!? Să revenim. S-au întâmplat multe de la ultima scriere, dar nu m-am prins în vraja cuvintelor pentru că am fost foarte ocupat. Citind asta o să zici că mă plâng, dar nuuuu, departe de mine gândul ăsta mic. Sunt ocupat ca un om normal care vrea să acopere cât mai multe itemuri (da,da, e cuvânt, am văzut eu la rebus) din lista de făcut. Am reușit să îmi fac un oarecare program, în dulcele meu stil, foarte volatil și ajustabil, în funcție de cerințele familiale și muncitorești. Bicicleta a fost pe locul 3 în viața mea și tot am reușit cea mai lungă lună și cea mai lungă săptămână din viața mea de ciclist din punct de vedere al distanței parcurse. E ceva! Asta a fost în iulie. A fost și Turul Franței, cu eroul meu Wout reușind să câștige fix în ultima etapă, după ce avusese mai multe încercări. A fost o reușită extraordinară, care sunt sigur că i-a dat și mai multe aripi. Omul ăsta s-a ridicat de atât de multe ori că am numai cuvinte de laudă la adresa lui. O să îl văd eu în acțiune în viața asta, promit. Noi batem pasul pe loc cu terminarea camerei Emmei, am luat o pauză mai lungă, muuuult mai lungă decât ne planificasem, dar nu e stres. Avem timp până începe școala. Deocamdată ne pregătim de o vizită la Londra, eu cu munca, fetele mele cu un concert de muzica k-pop, Black Pink, cele mai cunoscute artiste de gen. Emma e înnebunită. Tu la 10 ani îți văzusei idolii? Nici eu! Mă bucur că are norocul ăsta, mă bucur că îi place la Londra, eu aș fi ales Barcelona, că nu am ajuns încă acolo, dar e bine că îmi văd și colegii, deci prindem 2 iepuroi. Plus că la Londra nu am fost vara. Avem planuri de plecare, ambalate de incertitudinea prostimii din țară, mi s-a luat de suveraniști. Dar am observat un lucru inedit: oamenii ăștia suferă fizic pentru că nu a fost ales guru al lor. Mamă, și ce mă mai bucur de chinul lor! Că și noi ne-am chinuit la alegeri din cauza lor. Dar peste trei ani nu mai scăpăm, asta e teama mea. poate vom fi departe și nu ne va păsa atât de mult. Mai vedem. E vineri azi, am un mic-dejun normal, o cafea scurtă și tare și chef de plimbare. Am zis că am făcut cea mai lungă tură din viața mea? 300 de kilometri pe răboj, cât p-aci să nu îi fac. O să bag poveste, stai liniștit. Până atunci, să pun diacritice, să citești și tu ce am debitat eu, să ne vedem de treburi și stări și să apreciem că suntem în viață. Chiar, a murit cucuveaua! Sunt trist doar pentru că nu am reușit să îl judecăm în viață pentru tot ce a făcut. Poate că acum ne trezim în conștiință, cine știe!? Când zic asta, râd cu gura până la urechi și mă scuip în sân să nu mă deochi că par tare deștept, votați-mă! 😁😁😁😁😁😁😁😁

Apus în Los Angeles. Cred.