Pierde-vara

     Hai ca trece vara si eu nu mai scriu. Ai zice ca ma plictisesc rau si ca nu am nimic notabil de pus pe carnetul cu amintiri. Ma observ cu alti ochi mai nou, ma vad mai bine desi nu prea mai vad si am nevoie de ochelari. Ajung si eu "aragaz cu patru ochi". Varsta, deh! Nu e stres, le ducem pe toate, nu!? Sa revenim. S-au intamplat multe de la ultima scriere, dar nu m-am prins in vraja cuvintelor pentru ca am fost foarte ocupat. Citind asta o sa zici ca ma plang, dar nuuuu, departe de mine gandul asta mic. Sunt ocupat ca un om normal care vrea sa acopere cat mai multe itemuri (da,da, e cuvant, am vazut eu la rebus) din lista de facut. Am reusit sa imi fac un oarecare program, in dulcele meu stil, foarte volatil si ajustabil, in functie de cerintele familiale si muncitoresti. Bicicleta a fost pe locul 3 in viata mea si tot am reusit sa am cea mai lunga luna si cea mai lunga saptamana din punct de vedere al distantei parcurse din viata mea de ciclist. E ceva! Asta a fost in iulie. A fost si Turul Frantei in iulie, cu eroul meu Wout reusind sa castige fix in ultima etapa, dupa ce avusese mai multe incercari. A fost o reusita extraordinara, care sunt sigur ca i-a dat si mai mult e aripi. Omul asta s-a ridicat de atat de multe ori ca am numai cuvinte de lauda la adresa lui. O sa il vad eu in actiune in viata asta, promit. Noi batem pasul pe loc cu terminarea camerei Emmei, am luat o pauza mai lunga, muuuult mai lunga decat ne planificasem, dar nu e stres. Avem timp pana incepe scoala. Deocamdata ne pregatim de o vizita la Londra, eu cu munca, fetele mele cu un concert de muzica k-pop, Black Pink, cele mai cunoscute artiste de gen. Emma e innebunita. Tu la 10 ani iti vazusei idolii? Nici eu! Ma bucur ca are norocul asta, ma bucur ca ii place la Londra, eu as fi ales Barcelona, ca nu am ajuns inca acolo, dar e bine ca imi vad si colegii, deci prindem 2 iepuroi. Plus ca la Londra nu am fost vara. Avem planuri de plecare, ambalate de incertitudinea prostimii in tara, mi s-a laut de suvernaisti. Dar am obsrvat un lucru inedit: oamenii astia sufera fizic pentru ca nu a fost ales guru al lor. Mama, si ce ma mai bucur de chinul lor! Ca si noi ne-am chinuit la alegeri din cauza lor. Dar peste trei ani nu mai scapam, asta e teama mea. poate vom fi departe si nu ne va pasa atat de mult. Mai vedem. E vineri azi, am un mic-dejun normal, o cafea scurta si tare si chef de plimbare. Ti-am zis ca am facut cea mai lunga tura din viata mea? 300 de kilometri pe raboj, cat p-aci sa nu ii fac. O sa bag poveste, stai linsitit. Pana atunci, sa pun diacritice, sa citesti si tu ce m debitat eu, sa ne vedem de treburi si stari si sa apreciem ca suntem in viata. Chiar, a murit cucuveaua! Sunt trist doar pentru ca nu am reusit sa il judecam in viata pentru tot ce a facut. Poate ca acum ne trezim in constiinta, cine stie!? Cand zic asta rad cu gura pana la urechi si ma scuip in san sa nu ma deochi ca par tare destept, votati-ma! 😁😁😁😁😁😁😁😁

Apus in Los Angeles. Cred.