Azi, 18.08.2013, plictiseala mare. Nimic ciclistic la tv, doar ceva atletism de la Moscova, dar parca nu ma intereseaza. Dupa ce m-am trezit cu noaptea-n cap pe la 10, am zdranganit-o prin casa pana pe la 12, cand m-am hotarat sa imi curat biclele si poate sa ies sa ma dau pe deal prin padure, ca se anunta caldura mare.
La 13 eram la depou sa ma apuc de treaba. Intre timp mi-a nazarit o idee: ce-ar fi sa ma duc pana la Campulung?! Plec la 2, vin la 8, e inca lumina. Gata! Curat bicla repede, mai bag un kil de apa la burdihan, ma echipez si o tai. Taica-meu, sustinatorul meu no.1, o cam bagase pe maneca. Ca e tarziu, ca ma prinde noaptea, ca sa il sun sa ma ia de la Campulung, etc. Bre, da' stiu ca ai incredere in mine! Ii zic sa stea linistit, sunt doar 125 km, in 6 ore, sunt acasa, si ca, daca nu imi iese, cand se implinesc 3 ore, ma intorc.
Si plec, la 14.00! Frate, la iesirea din Tgv, un vant dushman vroia sa imi incurce calculele. Foaie mijloc, pinion 2-3, mainile pe centrul ghidonului, capu' la cutie (scuzati apostrofu') si pedale. Mi-am zis ca la o ora de pedalat sa fac un calcul. Dau inainte, drum ingust, vant, masini multe, multe baligi pe asflat si multi cacati la volan, injuraturi, dar merge. Se face ora, sunt in grafic, mai am vreo 44 km. E bine.
Prin sate, babele scuipa-n san cand vad un drac mov pe o bicla necurata. Nu va imaginati ca aveam vreo super viteza, dar fiind ziua Domnului, la ora la care lumea isi regla tensiunea abdominala slobozind vanturi in directia cerului (iarta-ma, Doamne), un zapacit in culori de curva (din nou, iarta-ma, Doamne) merge ca apucatu' de le strica vadul comercial vanzatorilor de legume si fructe stropite cu ierbicide/insecticide/pesticide 100% naturale. Dar nu-i bai! Unii fluiera, altii se uita mirati, deh, lume prietenoasa si primitoare de pe plaiuri dambovitene care saluta amabil sportivii :) :)
Trec de satele cu oameni si ajung la Cetateni, parca. Cuib de pasari calatoare. Un stol sta pe jumatea benzii mele. Ii ocolesc prudent, nu agresiv, cand unul din ei se face ca arunca cu ceva in mine. Hoppaaaa, stai asa, fratzica, pai e frumos?! Ii sugerez amical sa arunce dupa ma-sa aflata deja in groapa impreuna cu toate celelalte pasari... pardon, neamuri, ii arat si semnul international al fericirii si ma racoresc. Nu aud decat amenintari ca lasa ca te intorci tu, atunci sa vezi. Ma gandeam ca poate nu a inteles ce i-am transmis, asa ca nu am cum sa nu ma intorc tot pe acolo. Multe pasari pe drum, cu afine, mure, etc. Unu' imi cere bani, cica de paine. Ba, ma leshi! Scap de satul lui Hitchcock, plin de zburatoare, si dau inainte.
Admir muntii, crestele, padurea verde, drumul plin de denivelari si cocalarii iesiti la gratar. Vad si vreo 2 nunti, hai cu mireasa ca sa imi mearga bine (bicicleta, normal). Campulung - 14 km. Nu e nici 16.00. Frate, am mers bine! In 30 minute sunt la destinatie. Da,da, siiiigur. E doar urcare vreo 5 km, asa ca mai scade media orara. Si implicit moralul. Dar tot in grafic sunt. Vad fabrica de ciment, depasesc 3 biciclisti (singurii de pe tot traseul), ne salutam, dar nu stau dupa ei. Am o treaba de terminat. Vad Mateias in dreapta. Pare cam sus, dar imi zic ca nu degeaba am tras pana aici. Asa ca las Campulung pentru alta data si o iau spre Brasov. Masini cu bicle pe suport, ma claxoneaza, ii salut si eu. Ajung la monument un pic obosit, dar bucuros ca mi-a iesit. 2 ore 47 minute. Imi iau 2 kile de apa si o cola la jumate, plus un croissant, ma asez pe trepte si imi trag sufletul. Aici, la Mateias, a fost facut fratili vostru PIONIER, in '89. Ce amintiri, ce vremuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu