Din dragoste pentru noroi. La Naționale.

     

Poarta Raiului de la Florești.

    Hai bună seara la toată lumea. Nu cred că am început așa vreun articol d-ale mele. Vezi, sunt în continuă schimbare, mă adaptez la nou dar rămân tot un bou, ca să fac o rimă. Frate, e iarnă și îmi îngheață dejtele pe tastatură, sunt cu Emma la Arte, o aștept în mașină. Am prins o pauză și bag repede povestea mea de la Campionatele naționale de ciclocros, 2025. După ce m-am pregătit asiduu și aplicat aproape 3 luni, pe 30 decembrie seara, am căzut la pat. Mah, nu că căzut, rupt am fost. Nu am apucat să termin nici provocarea de Rapha Festive 500, mai aveam 70 de kilometri. Nu am putut nici să mă destrebălez de Revelion, am stat chill cu cola și prăjituri. Am zăcut vreo 6 zile de nu m-am dat jos din pat, așa de rău am fost. O răceala soră cu covid, fără miros și gust, dar de cacao. Am suferit nasol, dar nu fizic cât psihic că nu pot să ies și să îmi completez pregătirea pentru naționale. La un moment dat am zis că nu mă duc. Am dat șfară în țară și am hoărât să zic "pas". Nu mă simțeam în stare. Câteva zile am stat linișitit, am ieșit si cu bicla, dar eram moale ca un numărul 2 după broccoli cu bere. Asta era pe 7. Pe 8 am început să văd pregătiri pentru concurs pe facebook. Și traseul arăta prea bine ca să îl ratez. Am stat de vorba cu doamna, i-am zis ce cred și că aș vrea să mă dau. Ea m-a susținut, atât timp cât nu mă chinui. Gata, mă dau la Naționale, frățieee! Am rezolvat în 2 zile cu asigurare, adeverință medicală, înscriere și plăți, pe 12 urmează să mă alerg prin frig și noroaie. Vineri, pe 10, nu am putut să mă duc pe afară, am fost doar sâmbătă până la traseu, să îl văd și să dau câteva ture și să îmi iau numerele de concurs. Eu știam că va fi diferit de traseul din octombrie, dar ăsta nou m-a uimit. Zone tehnice, coborâri în viteză pe iarbă, două porțiuni cu noroi mult și ceva apă. Fizic eram bine, nu mă durea nimic, mai behăiam, dar tot am reușit să dau câteva ture în forță. Gata, mă bucur că m-am inscris. Seara, nu am adormit de la emoții. Dimineața am cam tras de ochi, dar eram gata. Ceva mâncare, o banană și un ceai, gata, la cursă. Frig afară, minus 6, o să înghețăm, oaie, dar nu mai dau inapoi. Nu am luat pe nimeni după mine, cursa are 40 de minute și nu are rost să înghețe nimeni în afară de mine.

    Ajung la traseu, lumea deja se încălzește de zor. Mă bag și eu, după ce făcusem câteva dâre pe un teren adiacent, drept. Am intrat și pe traseu, să văd starea. Aici, prima surpriză. Nu am frână spate. De la frig, habar n-am de ce, cablul e blocat. Așa am pățit și acum un an la Porumbacu. La naiba, o să fie greu. Dar am zis să fac coborârile, să văd ce iese. Prima a ieșit. La a doua am ieșit eu. Prin gardul de pe margine. Bine că nu l-am stricat. Un pic șifonat, bicla e ok, moralul a rămas în iarba înghețată. Mancuso, tată, te dai jos de pa cal și bagi alergare la vale, că altfel ajungi pe bucăți acasă. Nici nu apuc să mă învârt bine că se anunță grila de start. Am pierdut noțiunea timpului și mă duc la apel. Mănușile subțiri cu care voiam să mă dau sunt în mașină, nu mai apuc să le iau, o să mă dau cu alea groase. Aia e. Măsurăm cauciucuri, sunt conform, mă așez la start. Suntem 5 la categoria amatori. Eu vorbisem inițial să mă înscriu la un club, să intru la Master 2, dar gripa boalii m-a răzgândit. E bine că ne-au combinat mai multe categorii și părem mulți. Peste 30 număr eu. De fapt, fo' 20. 3 minute, 2 minute, apoi secunde. Mă uit și eu la băieții din jurul meu, îmi fac planul să o țin drept prin plutonaș, văd ce iese. Staaaaaaaaaaaaaart. 

    Garmin e în buzunar, nu vreau să văd puls sau timp, merg la sentiment, dau cât pot să rup fâșul. Și plec bine, clipsez imediat și accelerez. Toată lumea la fel. Depășesc și îmi fac loc, linie dreaptă, apoi curbă la stânga și o coborâre de 2 metri de cazi în spoiler. Grijă mare, curbă la dreapta, iar dreapta și mal. Bleah, nu îmi place. O nimeresc și scap, mai depășesc, apoi, curbe și prima urcare. Hopaaa, am frână spate. Gata, vericule, nu mai cobor de pe biclă. Sunt pe plus, moralul e mai în față, partieeeee. Am deja un ritm bun, mă țin de el. Coborâre, urcare pe scări, zici că sunt o babă în tramvaiul 41, dar nu e stres. Iar coborâre. Pârtieeeeeeeeee! Că sunt cu sania, spatele îmi fuge în toate părțile pe iarba înghețată, dar îl prind și nu cad. Bazon maro, bine că e noroi și nu se vede. Aia va fi bucata mea, acolo am căzut la încălzire, doar că acum am frâne și nu trebuie decât să cobor cu viteză redusă și să patinez spatele până jos. Hai că putem. Vezi unde pui accentul, că miroase a bazon încins. Curbe, linie dreaptă, un obstacol dintr-un zid, îl sar ca o gazelă și încalec elegant. Și depășesc un mușteriu. Muamăăă, fii atent aici, că mă descurc. Dar schimbătoarele îmi fac figuri. Când nu coboară de pe pinioane, când nu urcă pe foaia mare. Mestec de zor în viteze și pierd timp și energie prețioase. O porțiune oblică, off-camber îi zice, cu rădăcini și noroi. Nu reușesc să am încredere și pierd iar timp. Am două zone cu probleme. Gata, sper să nu mai fie și altele. Traseul e desenat frumos, e de fugă. Avem și o spirală, zici că mergem la Bivolaru acasă. Eu îi dau cât pot de tare, dar pierd teren și dau distanță de oricine. Mă amăgesc că va fi bine și mă chinui pedalând în gol. Nu mi se întâmplă de fiecare dată când schimb vitezele, dar e frustrant și îmi taie ritmul. Frâna spate mai îngheață și mă panichez, dar trag tare de manetă și își revine. Și îmi revin și eu. Trec printr-o băltoacă adâncă și ceva noroi lipicios, pun piciorul jos și mai pierd timp. Azi asta e porecla mea, Clepsidra, îmi curge tot nisipul și mă depășește toată lumea. Și colac peste toate pupezele, mi se blochează frâna spate. Ce nu merge ea la început, acum e mereu blocată. Și împing ca nebunul în pedale, pare că își revine. E, uite așa am alergat eu 4 ture. Am luat și o trântă pe noroi când am zis să mă dau jos de pe biclă pentru că sunt mai rapid și mi-au alunecat ambele picioare. Și corect, am pierdut timp. Cum prindeam și eu viteza corectă, acceleram și mă simțeam bine. Sună clopoțelul, ultima tură, sunt depășit cu un tur de băieții care conduc cursa, dar nu mă stresez. Azi am fost bine fizic, dar limitat tehnic. Aia e, nu pot schimba nimic. Eu am zis că mă distrez, și în mare parte am reușit, dar în poze nu prea zâmbesc. Am fost destul de încrâncenat și nu e bine, de acum o să încerc să schimb ceva. Poate o bicicletă de ciclocros cu componente mai noi și mai ales frâne hidraulice, nu cu cablu cum am acum. Și fără schimbător de foi. Dar astea sunt pentru viitor. Cursa s-a terminat, eu am mers la maximum timp de 40 de si ceva de minute, am ieșit pe 5, m-am murdărit de noroi, mi-au înghețat degetele de la picioare. Dar per total a fost o cursă bună, nu perfectă. Mă bucur că m-am dat, e o onoare să merg la naționale, indiferent de disciplina aleasă. Sper să mai crească ramura de ciclocros și să fim mai mulți la start, că e așa mișto să depășești și să fii depășit. O să mă pregătesc și mai bine pe viitor, am ceva planuri pentru toamnă, deci până atunci bag antrenamente normale, bicicletă și tehnici de ciclocros plus exerciții fizice. Vezi, nu dau pe afară de fericire, s-ar fi putut și mai bine, dar cred că am obținut maximum din ce se putea în ziua aia. Acum înapoi la muncă, la renovare de casă și școală, sănătate și bucurie. Ai văzut că nu ne mai trebuie viză? La anul mergem în State. Alți bani, altă distracție! Noi să fim sănătoși, că toate se fac! Uraaaa, uraaaaa! 

    La elite au câștigat Attila Malnasi la băieți și Wendy Bunea la fete. Au fost și amatori și copii și juniori. Rezultate complete aici. Pozele sunt de pe facebook, Federația Română de Ciclism. Mulțumesc.