Asta mi-a venit în minte la gândul că nu am mai scris demult și pesemne m-ai și uitat. Acum trebuie să mă prezint din nou, dar fără onoruri și titluri. Roata se-nvârte, timpul trece, viața e frumoasă. Să tot fie fo' două luni de când nu am mai pus mâna pe tastatură să mâzgălesc foi cu gânduri și tâmpenii. Am fost la Roma și acolo s-a terminat cerneala. Am mai avut tentative de pornire spre scrieri dar m-a oprit timpul. Sau mai degrabă lipsa lui. Că vin toate si multe peste capul meu mic încât nu pot duce și scrisul. Nu e greu, nu mă înțelege greșit, îmi vine ușor să descarc cuvintele în sensul unic al blogului, dar lista priorităților, deși aceeași, cu puținele puncte, îmi mănâncă mai mult timp. Nu mă plâng, conașule, că am încetat demult să mă plâng despre lucrurile normale din viața mea. Sunt atât de norocos că am viața mea, dar m-am educat din greu să o apreciez și să trăiesc mai bine. De vreo două luni îmi pare că timpul trece mai greu. Știu că doar în prezența unei găuri negre se întâmplă lucrurile astea, am văzut eu un documentar, deci nu vorbesc aiurea. Cumva, îmi par zilele mai lungi și săptămânile așișderea. Nu mă plictisesc, știu că atunci timpul trece mai greu, dar sunt mai prezent în prezentul meu și pare că viața e lungă. N-o scurta, Doamne, că mi-i bine așe'!
După Italia și tenisul despre care am promis că scriu dar nu am mai avut chef, ce să vezi, a urmat ultima sută de metri la școală și nu a mai contat nimic. Adică am mai făcut chestii, dar nu atât de importante încât să ajungă pe prima pagină. Am ratat concursul de gravel de la Prima Evadare, piesa lipsă de la bicicletă a ajuns prea târziu. Nici la Sultanu - The Wall Pucioasa nu m-am mai dus, dar am mers să îi incurajez pe băieții și fetele care s-au dat și cred că am reușit să strâng câteva zâmbete prin încurajările mele tâmpite. Ciudat că mulți mă întrebau dacă am pățit ceva, văzându-mă pe marginea drumului. O fi de la mecla mea de bolnav cu mâneci lungi, sau de la conformația mea de om de succes, habar n-am. Bicicletele merg bine, adun kilometri mai puțini ca înainte, dar tocmai am depășit pragul de 100.000 km pe Strava. O mare realizare pentru egoul meu de ciclist hiper-tensiv. Am urmărit Turul Italiei unde Tadej a făcut legea. Acum e Turul Franței, aceeași poveste, doar că nu la fel de dominant. Pe la noi e Turul Sibiului și m-as fi dus luni să îi văd pe Transfăgărășan pe Chris Froome (cu 4 Tururi ale Franței), sau Sergio Higuita, campionul Columbiei, plus alte nume mari. Dar e de muncă la birou și nu am cum. Dar o să mă bucur de ciclism profesionist cu Turul României, care va avea a patra etapă prin comitatul Dâmbovița. Plecare și sosire în Târgoviște, cu Moreni, Sultanu, Pucioasa, Vulcana Băi și Voinești pe traseu. Prea tare, cel mai probabil datorită faptului că președintele Federației Române de Ciclism e din Pucioasa. Lasă ca e bine. Sigur o să fiu pe traseu, poate la start ca să văd și sosirea. Te anunț.
Vacanța a început înainte să se termine școala, sejurul din Bulgaria ciupind o zi din sfârșitul școlii, dar am ratat doar festivitatea de premiere. Diplomă de merit, cu rezultate excepționale la învățătură. Eu aș adăuga și desenul și dansul. Și acolo strălucim. Mândrie mare și pipotă pe măsură. Acum suntem în vacanță la Moreni, copilărie cu copii și animale cât cuprinde. Avem un copil fericit. Și noi pe lângă ea. Nu ne mai trebuie nimic.
Sunt la a doua cană de cafea și nu îmi vine să cred cât am scris azi. Uitasem cât de bine e să pui vorbele și gândurile pe hârtie și să creezi o amintire, posibil la pensie să mă întorc aici și să îmi retrăiesc tinerețile. Vara asta am de gând să mă concentrez pe muncă, să pregătim viitoarele călătorii cu bugete pe măsură. Capitolul ciclism e acoperit, am un plan legat de o tură până la mare, dar depind de pregătire și soție, s-o ție Dumnezeu! Sau poate un Transfăgărășan, dar am o reținere cu urșii de pe traseu, că nu îmi convine să mă duc singurel. Vacanța din Turcia de la sfârșitul lui august a fost anulată pentru altă aventură, așa că am timp și spațiu pentru ture mai lungi în astea două luni de vară. Vedem, nu e stres, trebuie doar să fiu pregătit, că bilete de voie primesc că sunt băiat/soț/tată bun. Sper... Hai sănătate și ura la toată lumea, e tenis la Wimbledon și ciclism de peste tot. Mulțumim!
 |
| Startul de la Wall acum doi ani. Un gânditor pierdut. |