Așa se numesc cele mai importante curse din ciclism, pe lângă Marile Tururi, desigur. Aceste curse au o istorie încărcată de istoria îndelungată și de dificultățile întâmpinate de rutieri când se încumetă să le câștige. Nu e vorba doar de pregătirea fizică temeinică, sau cele mai avansate tehnologii de prelucrare și construire a bicicletelor și componentelor ce urmează să fie chinuite pe traseele acestor curse, adevărate labirinturi ale lui Dedal, presărate cu obstacole naturale (vânt, ploaie, urcări) dar și artificiale (cum sunt porțiunile din piatră cubică pe unele dintre ele). Oricât de bine puse la punct ar fi aceste detalii de pregătire, un rol important îl joacă și norocul, șansa. Nu, nu, stai liniștit, că nu e vorba de păcănele sau cazinouri aici, chiar și așa și mai poți "aranja" rezultatul. Mă refer la ghinionul de a fi prins de o căzătură în pluton, sau să faci o pană pe un traseu unde alții nu au făcut. Și te întrebi dacă ai greșit cu ceva. Poate nu ai fost la biserică destul de des? Nu ai ținut post? Nu ai ajutat un sărman cu mâna întinsă? Ce e în neregulă cu tine de ți se întâmplă asta!? De ce tocmai ție?
Așa cum mi-am propus, anul ăsta am fost trup și suflet pentru Wout van Aert. Și nu puteam să aleg un an mai prost pentru a începe să sufăr pentru el decât primăvara asta. Când, ce să vezi, a căzut. Mah, nu că a căzut, s-a fărâmat ca o felie de pâine uscată călcată de tren. A căzut în cursa pregătitoare și premergătoare Turului Flandrei, care e al doilea Monument al anului după Milano - San Remo, unde Wout nu s-a mai dat anul ăsta. E un monument pe care l-a câștigat deja și vrea să se concentreze pe Turul Flandrei și Paris - Roubaix. De fapt voia. Așa că și-a calculat o agendă mai aerisită, cu mai puține curse și mai multe antrenamente la altitudine în Tenerife (cred). Treaba mergea bine, forma era acolo, dar norocul nu. Măi frate, a căzut de și-a pierdut semnalul de la Garmin. Multiple fracturi de coaste, stern și claviculă. Eu când am văzut imaginile am rămas șocat. Gemea și plângea pe acolo, dar cred că mai mult de oftică, știind cât de grav e, și urmând să piardă cele mai importante curse din calendar pentru care se pregătise atât de intens și calculat. Așa că Wout a luat pauză. Și eu la fel, pot să spun că m-am uitat mai puțin interesat la curse pe urmă.
O să le amintesc aici ca pe niște banalități, deși sunt rezultate excepționale în ciclism. Turul Flandrei a fost câștigat de Mathieu van der Poel, în mare formă și cu avânt gospodăresc, nimeni nu a putut să îi țină piept. Nu mai are rost să zic dacă și parcă era Wout, că mă amăgesc aiurea. Apoi a venit Paris - Roubaix unde tot neerlandezul s-a impus, iar en fanfare. Omul a prins o super formă si aici, a rupt norii și nu a avut rival si rivali, oricât s-au organizat celelalte echipe. Acum are 6 monumente câștigate, 3 Flandra, 2 Roubaix și un Milan - San Remo și se anunță ca pretendent real pentru a le câștiga pe toate 5, și după cum chiar el zicea că vrea să scrie istorie, eu cred că vrea să îl bată pe Eddy Merckx care are 19 în total. Mai pun ceva aici, să rămână pentru arhive: eu cred că vrea să câștige în primul rând 4 Tururi ale Flandrei astfel încât să fie singurul cu 4 trofee aici. Wout al meu mai așteaptă. Să îl ia naiba de ghinion! E vreun popă pe aici cu ceva aghiasmă minune!? Să aibă Wout șansa să își împlinească visul de a câștiga Flandra și Roubaix. Că pe Mathieu nu (mai) are cum să îl întreacă la victorii. E o realizare tristă, MVDP e cel mai bun, mai bun ca Wout clar. Haide, Wout, fă-mi un bine și fă-te bine!
 |
| Nebunie pe pavate. |