luni, 22 iulie 2024

Brambureală

     Cam așa aș califica eu tot ce se întâmplă în lume zilele astea. Nimic nu mai e sigur, cei care ne conduc dau semne vizibile de amețeală, marele Biden tocmai s-a retras din cursa prezidențială după ce lumea s-a convins că e prea senil ca să mai ocupe vreo poziție în stat, Trump era să fie asasinat, ai noștri nu știu cine candidează și de ce, numai proști unde te uiți. Parcă se simte nevoia de o schimbare. Dar nu orice fel de schimbare, spre mai rău, ci de o recunoaștere a greșelilor și îndreptarea lor. E nevoie de disciplină și bun-simț, să avem grija de oameni și de planetă. Căldura de zilele astea a accentuat și mai mult nevoia de protejare a mediului, de schimbare a paradigmei economice din capitalism feroce în economie deschisă cu protejarea mediului înconjurător. Nu sunt cuvinte prea mari pentru un blog atât de mic, trebuie să facă fiecare ceva la nivelul său micro și apoi guvernele vor continua prin politici de mediu potrivite. Nu e nevoie de soluții radicale, că alea nu funcționează. Greta e o idioată care vrea bani și atenție, că doar nu degeaba se plimbă cu un avion privat și mănâncă vită Kobe la dineuri fastuoase despre mediu. Prea multă ipocrizie strică, și mi-as dori ca lumea să înceapă să se sature de oameni goi și proști, ale căror acțiuni spun totul despre nimicul pe care ei îl reprezintă. Nu sunt pentru schimbare de dragul schimbării, mai ales în plan politic. Dar anul ăsta am hotărât să nu mai votez cu aceiași oameni și aceleași partide, am zis să schimb, să văd ce iese. Normal că nu îmi fac speranțe aiurea, că nu sunt atât de prost. Dar parcă m-am săturat de aceleași mecle de analfabeți funcțional care conduc această țară. Sau, mă rog, sunt băgați în față de niște băieți deștepți de la butoane. Deocadată avem 4 candidați cerți plus unul Ciolacu care se vrea rugat. Eu l-aș ruga să se ducă naibii, cu bilet doar dus, că mi s-a luat de mecla lui de covrigar cu 2 clase. Meri la Buzău, pământul natal te cheamă. Ai bani, nu îți mai trebe nimic. Ciucă nici nu o să apuce să își vadă cartea scoasă de la tipar, e abia pe locul 4 în sondaje dar se încăpățânează să iasă în față. Știu sigur că nu e decizia lui, nu a luat niciodată o decizie în viața lui. El doar execută ordine. Meri și tu acasă, umflatule. Mai e Simion, dar sper să nu ia voturi pentru turul doi, că nu avem timp și loc pentru extremiști în viața noastră. Mai ales când sunt finanțați de SRI și inventați ca "bau-bau" pentru electoratul de dreapta. Geoană e același prostănac și lumea vede în el Iliescu și PSD, deci nu cred ca avem nevoie de el. La final vine doamna Lasconi de la Câmpulung. Pare ok, știe să vorbească, a făcut ceva treabă la Câmpulung ca primar, dar are două mari probleme. Fiica ei e gay, deci lumea o va privi strâmb, că atât putem noi ca popor in 2024, să nu acceptăm ce nu înțelegem și să ne împotrivim deciziei oricărei persoane de a-și trăi viața așa cum dorește, doar pentru că e diferită de majoritate. Dar mai grav decât asta e faptul că Lasconi e femeie. Da, da, ai citit bine. Femeile puternice nu sunt agreate, cum naiba să fim conduși de o femeie? Nu o bag pe aia cu cratița și crescutul copiilor, sau mai-știu-eu-ce bazaconii misogine. Noi nu putem mai mult ca popor, dacă puteam s-ar fi văzut în toată istoria noastră.

    Suntem blocați în mentalul comunist care ne-a definit ultimii 70 de ani și ne-a transformat în niște inadaptați ai sorții, mereu în căutare de un tătuc cu mână forte care să ne spună ce e rău și ce e bine. Nu suntem în stare să ne guvernăm destinul și să ne gestionăm resursele, ne furăm mereu căciula și ne învârtim după cireș mai abitir ca un coi în căldare. Nu avem mentalitate de învingător, știm doar să ne descurcăm, așa cum o făceam în comunism. Ca mândrie nu ne întrece nimeni, suntem buricul pământului și steaua nordului în același timp, avem impresia că ni se cuvine o viață mai bună dar ne-o fură imperiile străine, suntem mereu furați de arbitri și avem o scuză pentru orice înfrângere: ne fură toți. Nu știu care e soluția, poate o educație mai bună ca să ne înțelegem limitele și istoria, să mai plecăm capul plin de mândrie prostească, să nu mai ascultăm manele și să ne facem treaba constiincios. Vin Jocurile Olimpice, Olimpiadă nu e corect, de la Paris. Avem și noi o delegație numeroasă, prea numeroasă pentru cât investește statul roman în sport. Evoluția noastră pe plan sportiv la nivel mondial a scăzut în timp, puțin câte puțin. Nu avem o bază de selecție în niciun sport, poate doar în fotbal, că toți copiii pot să joace. Dar nu există un efort concentrat, care să construiască o mentalitate sănătoasă, axată pe sport. Singura salvare vine de la părinții care aleg să investească în copiii lor și pe plan sportiv, și de acolo să se nască o generație mai sănătoasă și mai educată, care să schimbe paradigma pierzătoare. Va mai dura o viață până vor apărea rezultatele, ar putea să se întâmple mai repede dacă ar interveni statul, dar nu se dorește. O nație care face sport e mai sănătoasă și mai deșteaptă și nu ar putea să mai fie prostită atât de ușor cu ajutoare sociale și promisiuni infecte din gura unor coate-goale. Vezi, speranță încă există, dar nu cred că voi apuca în viața asta să văd vreun progres. Poate doar o încetinire a dezastrului sistematic la care ne supunem viitorul. Mai e o altă șansă dacă intervine UE și atunci vom fi nevoiți să schimbăm ceva mai repede. Gata, m-am răcorit, prea multă politică, revin cu știrile sportive. Hai ura și la gară, sau unde ai tu treabă! 😀😀😀😀😀

Cam așîl văd si pe Ciucă, nu știe ce caută în viața lui.



duminică, 7 iulie 2024

Alcoolicii Anonimi

     Asta mi-a venit în minte la gândul că nu am mai scris demult și pesemne m-ai și uitat. Acum trebuie să mă prezint din nou, dar fără onoruri și titluri. Roata se-nvârte, timpul trece, viața e frumoasă. Să tot fie fo' două luni de când nu am mai pus mâna pe tastatură să mâzgălesc foi cu gânduri și tâmpenii. Am fost la Roma și acolo s-a terminat cerneala. Am mai avut tentative de pornire spre scrieri dar m-a oprit timpul. Sau mai degrabă lipsa lui. Că vin toate si multe peste capul meu mic încât nu pot duce și scrisul. Nu e greu, nu mă înțelege greșit, îmi vine ușor să descarc cuvintele în sensul unic al blogului, dar lista priorităților, deși aceeași, cu puținele puncte, îmi mănâncă mai mult timp. Nu mă plâng, conașule, că am încetat demult să mă plâng despre lucrurile normale din viața mea. Sunt atât de norocos că am viața mea, dar m-am educat din greu să o apreciez și să trăiesc mai bine. De vreo două luni îmi pare că timpul trece mai greu. Știu că doar în prezența unei găuri negre se întâmplă lucrurile astea, am văzut eu un documentar, deci nu vorbesc aiurea. Cumva, îmi par zilele mai lungi și săptămânile așișderea. Nu mă plictisesc, știu că atunci timpul trece mai greu, dar sunt mai prezent în prezentul meu și pare că viața e lungă. N-o scurta, Doamne, că mi-i bine așe'!

    După Italia și tenisul despre care am promis că scriu dar nu am mai avut chef, ce să vezi, a urmat ultima sută de metri la școală și nu a mai contat nimic. Adică am mai făcut chestii, dar nu atât de importante încât să ajungă pe prima pagină. Am ratat concursul de gravel de la Prima Evadare, piesa lipsă de la bicicletă a ajuns prea târziu. Nici la Sultanu - The Wall Pucioasa nu m-am mai dus, dar am mers să îi incurajez pe băieții și fetele care s-au dat și cred că am reușit să strâng câteva zâmbete prin încurajările mele tâmpite. Ciudat că mulți mă întrebau dacă am pățit ceva, văzându-mă pe marginea drumului. O fi de la mecla mea de bolnav cu mâneci lungi, sau de la conformația mea de om de succes, habar n-am. Bicicletele merg bine, adun kilometri mai puțini ca înainte, dar tocmai am depășit pragul de 100.000 km pe Strava. O mare realizare pentru egoul meu de ciclist hiper-tensiv. Am urmărit Turul Italiei unde Tadej a făcut legea. Acum e Turul Franței, aceeași poveste, doar că nu la fel de dominant. Pe la noi e Turul Sibiului și m-as fi dus luni să îi văd pe Transfăgărășan pe Chris Froome (cu 4 Tururi ale Franței), sau Sergio Higuita, campionul Columbiei, plus alte nume mari. Dar e de muncă la birou și nu am cum. Dar o să mă bucur de ciclism profesionist cu Turul României, care va avea a patra etapă prin comitatul Dâmbovița. Plecare și sosire în Târgoviște, cu Moreni, Sultanu, Pucioasa, Vulcana Băi și Voinești pe traseu. Prea tare, cel mai probabil datorită faptului că președintele Federației Române de Ciclism e din Pucioasa. Lasă ca e bine. Sigur o să fiu pe traseu, poate la start ca să văd și sosirea. Te anunț.

    Vacanța a început înainte să se termine școala, sejurul din Bulgaria ciupind o zi din sfârșitul școlii, dar am ratat doar festivitatea de premiere. Diplomă de merit, cu rezultate excepționale la învățătură. Eu aș adăuga și desenul și dansul. Și acolo strălucim. Mândrie mare și pipotă pe măsură. Acum suntem în vacanță la Moreni, copilărie cu copii și animale cât cuprinde. Avem un copil fericit. Și noi pe lângă ea. Nu ne mai trebuie nimic.

    Sunt la a doua cană de cafea și nu îmi vine să cred cât am scris azi. Uitasem cât de bine e să pui vorbele și gândurile pe hârtie și să creezi o amintire, posibil la pensie să mă întorc aici și să îmi retrăiesc tinerețile. Vara asta am de gând să mă concentrez pe muncă, să pregătim viitoarele călătorii cu bugete pe măsură. Capitolul ciclism e acoperit, am un plan legat de o tură până la mare, dar depind de pregătire și soție, s-o ție Dumnezeu! Sau poate un Transfăgărășan, dar am o reținere cu urșii de pe traseu, că nu îmi convine să mă duc singurel. Vacanța din Turcia de la sfârșitul lui august a fost anulată pentru altă aventură, așa că am timp și spațiu pentru ture mai lungi în astea două luni de vară. Vedem, nu e stres, trebuie doar să fiu pregătit, că bilete de voie primesc că sunt băiat/soț/tată bun. Sper... Hai sănătate și ura la toată lumea, e tenis la Wimbledon și ciclism de peste tot. Mulțumim!

Startul de la Wall acum doi ani. Un gânditor pierdut.